Άψυχα πράγματα

Standard

Desi era un om inalt si puternic, parea neajutorat si pierdut.

– Sunt mort, repeta din cand in cand. Sunt mort. Am murit de patru ani.

Ridica veioza si o aseza un centimetru mai la stanga. Ii indrepta palaria si se oprea iar si iar sa zgarie cu unghia o ramasita de abtibild pe suport.

– Esti mort, auzi! Ce tampenie! Om tanar, sanatos, intreg! Il manii pe Dumnezeu cu vorbele astea, ii striga manioasa bunica.

– Lasa-l, draga, nu stii ca asa e el, poet? Azi e mort, maine il uita sfantu’ contempland apusul soarelui, poimaine imi scrie un caiet de versuri despre maiestria paianjenului si nu ma lasa nici in ruptul capului sa iau jos cu matura blestemata aia de panza!

Nevasta, sau poate mama. Intotdeauna fusese inconjurat de un nor de figuri feminine si, la un moment dat, ii devenise greu sa le mai deosebeasca.

Inainte sa mor eram in viata, ca fiecare, si nu cred ca eram poet, ori daca eram, n-o stiam. Curgeam cu lumea catre confluentele cunoscute, barca mea nu se zdruncina nici mai mult nici mai putin decat ale altora. La fel ca si ei, imi doream intr-o buna zi – nu prea indepartata – sa sar si eu intr-unul din vapoarele maiestuoase ce apareau din cand in cand la orizont. Vapoare, valoare, vigoare. Nu-mi lipsea vigoarea. Invatam sa navighez alaturi de ceilalti. Cand eram mici credeam cu totii ca intre copii si navigatorii cu barba exista o etapa in care inveti sa vaslesti, in care ti se spune incotro sa-ti indrepti barca, sau chiar cum sa o transformi intr-un vapor. Poate ca exista, daca provii dintr-o familie de marinari. Ai mei insa erau agricultori.

– Asta cu muritul e noua, n-am mai auzit-o pana acum. Vocea cantata a soacrei.

– Ce inseamna mort?

– Inseamna ca te duci la joaca si nu mai pui intrebari prostesti. Nimeni nu e mort aici.

Si totusi eu sunt. In ziua cand am murit nu mi-am dat seama pe de-a-ntregul. Doar o parte din mine a stiut si mi-a cladit un mormant din vorbe. Inauntru era o penumbra rece. Acolo am asezat partea care murise.

Se pare insa ca o parte moarta atarna greu, asta cand nu cumva te tine cu totul pe loc. Cand a trecut nevasta-mea la carma barcii nici nu mi-am dat seama. Atunci am devenit poet.

*

Ridica si aseza la loc cartile, vaza cu flori, pixurile, revistele cu poze. Parea ca n-are stare, parea ca nu-si gaseste locul. Mortii cu mortii si viii cu viii. De-ar fi asa de simplu. Intr-un tarziu se aseza pe covor, tinandu-se cu mainile de cap. Pe obraji ii curgeau lacrimi. Un papa-lapte de om.

Noi, piticii, am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada. Statea intinsa pe jos, acolo unde cazuse, si era cu adevarat lipsita de viata. Toata viata am jelit-o, alaturi de vietuitoarele padurii.

Viata nu e decat imitarea unor forme, sau, la nevoie, cladirea altora noi. Daca stau sa ma gandesc cand ma simt cel mai „viu”, paradoxal, imi vin in minte momente cand eul dispare. Sunt viu atunci cand dispar: cand devin una cu apusul de soare, cu agitatia marii, cu linistea muntelui, cu cerul. Sunt viu cand ma intind pe iarba si las norii sa-mi treaca prin fata ochilor. Sunt viu cand ma indragostesc, cand viata imi vine de la „noi”, nu de la „eu”.

El se hotari ca trebuie sa vada cu ochii lui adevarul celor aflate si isi croi carare cu palosul prin maracinisul incalcit pana la poarta castelului. Inauntru domnea o liniste apasatoare. Strajerii, curtenii, imparatul, imparateasa, orataniile, toate vietuitoarele dormeau. Printul strabatu una cate una incaperile palatului. Deodata vazu o usa intredeschisa, in fata careia sforaiau doi strajeri si intra sfios. Facu ochi mari de uimire cand vazu, dormind pe un pat mare o domnita nemaipomenit de frumoasa si pe loc se indragosti de ea.

Avusese revelatia mortii partiale chiar inainte de a-si bea prima cafea a zilei. Ca de obicei, se trezise cu angoasa unei noi zile. Ca de obicei, se simtea strivit, imobil, inutil. Poate si rasfatat – intr-un nor de femei, e inevitabil. Descoperirea il doborase. Acum se simtea eliberat.

Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m’am însurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea.

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s