ascenso

Standard

In visul de aseara revenisem intr-un bloc si la un lift unde mai fusesem si alta data. Asa simteam: ca era un bloc foarte inalt, peste cincizeci de etaje, cu un ascensor periculos in care mi-era frica sa ma urc deoarece stiam ca e imprevizibil. Mi-aminteam dati cand ma dusese departe, deasupra norilor, dar si momente cand ma oprise la etaje intunecoase, acoperite cu mocheta gri si in holul carora ardea o lumina chioara si ingrozitoare.

Stiam ca de data asta ma hotarasem sa iau taurul de coarne, sa chem ascensorul, sa urc in cabina si sa cobor unde voi cobori. Dar cand s-a oprit era plin cu toti prietenii mei; erau acolo persoane din familie si oameni dragi care mi-s tot a doua familie si m-am inghesuit si eu si am urcat cu totii si ne-a dus undeva unde am coborat toti si era de parca am fi urcat din fundul pamantului la suprafata, ori din subteranele metroului la nivelul strazii.

S-a oprit si am coborat, locul era luminat si arata ca o strada normala si atunci m-am trezit. Eram bucuroasa ca spaima asteptarii liftului se transformase in bucuria de a-mi revedea prietenii si dezamagita ca am ajuns la strada si nu in locuri mai misterioase, ca alta data.

Doua ganduri am avut la trezire: a) iata ca nu sunt singura; ma sustin multi oameni si b) cand urci cu multimea, te poarta cu sine si nu neaparat in directia ta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s