Mini-vacanta, mini-poveste

Standard

am auzit povesti, am spus povesti

magazinele s-au umplut de Craciun colorat si galagios

de la geamul meu vad aproximativ 230 de alte ferestre

 

 

Eram copil cand mamaie ma trimitea cu mancare la doamna Lenuta. Femeia, care locuia pe strada Traian la mansarda unei case vechi, cu scara melcata, avea cele mai uriase picioare pe care le vazusem vreodata: enorm de umflate, ca butucii. In camaruta ei mirosea a mucegai si a acru si ea se misca greu de la pat la usa, ca sa-mi deschida. Nu-mi amintesc daca vorbeam cu ea (doamna Niculina, la care tot cu mancare mergeam, doar ca pe strada Avram Iancu, ma tinea de vorba o gramada, in vreme ce eu studiam in detaliu o harta ciudata a Romaniei, cu tot cu Basarabia si Cadrilaterul, pe care o avea atarnata deasupra mesei de la bucatarie), sau daca imi mai dadea uneori 1 leu sau doi, asa cum facea doamna Alecu, zisa si Curca.

Cred insa ca a coincis perioada cand mergeam cu tata la Rapsodia Romana sa-l ascultam pe Mircea Vintila cantand acest cantec in fiecare marti cu epoca vizitelor mele la doamna Lenuta, caci atunci cand aud „si-am cantat din coasta mea, din vertebra ca o stea” vad usa scorojita, camera murdara si picioarele acelea diforme iesind dintr-un capot de culoare mustar.

Pentru aceste bunici care nu mai traiesc decat in povesti am aprins azi o lumanare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s