in a manner of speaking

Standard

nu stiu de ce azi am avut in cap cantecul asta, iar ieri mi s-a plimbat printre circumvolutiuni rammstein cu ich will, dar ma bucur ca exista youtube ca sa-mi ostoiasca dorurile dupa cantece carora nu le-am dat niciodata atentie si imi sar deodata in fata

iarna asta uscata si destul de calda ne-a adus zilele astea niste ceruri care m-au fermecat; ieri am mers la scoala cu o lumina atat de frumoasa, incat mi se parea ca alunec printr-o poveste (apropo de poveste, unul din subiectele care s-au dat la olimpiada de romana a fost o poveste pornind de la propozitia „cand eram mic/a imi doream sa fiu o carte”. copiii nu erau prea incantati si-mi intreb o eleva, tu nu voiai sa fii o carte? nu, voiam sa fiu printesa, normal – mi-a raspuns ea :) mai ales normal ala mi-a placut mult!), iar azi am avut un apus de soare roz cu bleu pe care l-am contemplat si savurat cum se cuvine, admirand totodata si desenul crengilor si crengutelor copacului din parculetul de la eva care se proiecta pe acest cer. m-am gandit ca-mi plac copacii si goi si imbracati, dar ca parca fara frunze sunt mai frumosi, mai detaliati as zice; as putea sa stau o zi intreaga sa urmaresc ramurelele cu privirea. la cat de obosita sunt, nici nu sunt capabila de altceva.

 

2 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s