Ilaritate/irealitate/rivalitate/

Standard

Uneori mergea pe strada ca sa simta frigul. Ridicandu-si gulerul hainei, se avanta pe trotuar, printre masini parcate si cosuri de gunoi care se revarsau. Mergea mereu in aceeasi directie, ocolind acelasi platan si impiedicandu-se la coborarea aceleiasi borduri. La semafor se oprea si astepta culoarea verde. Uneori vedea o batranica cu doua sacose, care incerca sa forteze pas cu pas traversarea pe rosu. O urmarea din priviri pana ajungea dincolo, sau se oprea speriata in mijlocul strazii, pe linia dubla continua, asteptand sa treaca masinile.

Mersul automat il purta prin amintiri. Vantul rece mirosea ca iarna la Budapesta. Podul cu lanturi, Arpad hid, Dunarea inghetata, bastionul pescarilor. Frigul il musca de gat ca la Muenchen. Tramvaiul, metroul, Odeonsplatz, gara cu hot-dog fierbinte, targul de Craciun cu vin fiert. Cobora spre centru cu pasi mari, uneori cu o tigara stinsa in mana. Ii lipsea strainatatea – si acolo fusese singur, dar in alt fel.

Atunci cand scotea capul din gaura statiei de metrou se astepta intotdeauna sa iasa altundeva. In America de Sud, sau poate la Piata Sudului, desi mergea spre nord. Se astepta la zapada si la pinguini, la palmieri si la corabii. Vorbea singur. „Da, normal, am luat metroul spre nord, e logic sa fiu aici. Ce pacat, totusi, ca n-a avut loc niciun miracol!”

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s