Urechile mele se plictisesc

Standard

Azi m-am trezit in cap cu cantecul lui Tudor Gheorghe Padure, draga padure – il aveam pe o caseta audio acum multi ani si se pare ca mi-a ramas in minte. Draga i-a fugit cu altul, s-a ascuns in codrul sur, el cata padurea toata, insa n-a gasit-o, nu… L-am cantat in cap pe repeat toata ziua si probabil ca l-am si mormait semi-adormita, cand asteptam sa se sune de intrare pentru ultimele doua ore.

Azi a fost serbare la gradinita si sala de mese s-a umplut de copilasi adorabili, cu cele mai dragalase bucle, cele mai frumoase rochite si cele mai nostime mutrisoare, facand din manute clopotei la Jingle Bells si cantand, asa cum canta copiii mici, cu privirea in sus sau in spate, cascand atunci cand le vine si fiind total ei insisi in fiecare secunda. Imi place mereu sa-i privesc si sa-i ascult, pentru ca sunt frumosi si autentici. Colega mea, Georgiana, a organizat si un targ de dulciuri in beneficiul copiilor de la „Ana si copiii” si-am fost tare bucuroasa c-a avut-o ajutoare pe Edith „a mea” si ca au reusit sa stranga ceva bani, cu care sa cumpere rechizite si cadouri.

Edith a mea, Nana mea, copiii mei… „Nu suntem ai tai!” mi-a strigat France zilele trecute. Sigur ca nu sunteti. Sunteti ai parintilor vostri, iar eu raspund de voi pe durata programului de la scoala. Dar faptul ca-i cunosc de cand erau copilasi, ca sunt prima mea serie in scoala asta, ca ne-am iubit si ne-am razboit, ca am trecut printr-un doliu impreuna mi-i face speciali. Si-am sa mai cunosc copii, si-am sa mai duc serii la capat, dar „Pescarusii” vor ramane „ai mei” intotdeauna. Acum ca scriu asta, ne si vad intepeniti intr-o poza, la care ma voi uita cu nedumerire peste 30 de ani. Probabil ca-mi voi aminti numele lor, chiar si atunci. Si voi citi pe blog ca azi am fost mandra de Edith.

La plecare, in masina, Lisa mi-a cerut sa-i pun niste muzica, „pentru ca urechile mele se plictisesc,” un motiv intemeiat, la care nu ma gandisem.

Urechile mele nu se mai satura de Θέλω κοντά σου να μείνω („Vreau sa raman langa tine”), Eleftheria Arvanitaki.

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Te pup Christina :)Te citesc pe nerasuflate de 2 saptamani .Absolut intamplator am dat peste tine si m-am bucurat sa te descopar altfel de cum te cunosteam.Abia astept vacanta ca sa am timp sa te”rasfoiesc”din urma.Atunci cand „urechile tale se plictisesc” asculta-o pe tatiana stepa-copaci fara padure- un cantec superb ,o voce calda.Te pup si astep prima carte semnata…..Christina A.:)Mioara P.

  2. Multumim de sustinere, draga mea si intr-adevar ai de ce sa fii mandra! Edith a facut o treaba extraordinara si la fel toti cei care s-au implicat in aceasta campanie.

  3. Mioara… ce surpriza! Mi-a povesti mama si de telefonul tau, atunci cand ai intrat prima oara pe blog :) Iti multumesc tare mult si acum ma duc sa ascult cantecul. Te pup.

    Diva, asa este. Pupici. >:D<

  4. Se pare ca urechile noastre nu se plictisesc niciodata, nici atunci cand nu au casti pe ele, pentru ca auzim melodia din cap. si mie mi se intampla sa ma trezesc cu o melodie care ma urmareste toata ziua, mai ales daca e una care imi place. Sa zic ca avem ceea ce se numeste auz interior?:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s