Yougini’diz

Standard

La recomandarea Inei am citit Middlesex de Jeffrey Eugenides. In stilul meu caracteristic, avand in vedere ca ambele nume contin J si E, desi in alta ordine, si sunt suficient de ciudate ca sa fie confundate, il confundam pe acest Eugenides de care nu citisem nimic cu o alta autoare de care n-am citit nimic, Elfriede Jelinek. Nu aveam o parere prea buna despre nici unul, posibil datorita desenelor foarte urate de pe copertile editiilor in romana ale cartilor lor. Dar Ina mi-a povestit doua vorbe care mi s-au parut interesante, cineva mi-a daruit cartea de ziua mea, asa ca iata-ma in vacanta cu Yougni’diz in brate. Asta fiindca oricum toata lumea ma intreaba cum se citeste numele lui si la fel m-am intrebat si eu inainte sa realizez ca e grec si ca numele lui trebuie citit americaneste.

Asa de putin citesc in ultima vreme, incat ma dor ochii si capul (poate e nevoie de ochelari deja?) cand stau mai multa vreme cu o carte in brate si simt nevoia sa ma mandresc pe blog cand termin cate un roman, data fiind multimea romanelor incepute si niciodata terminate de pe masa mea (intre ele Simion liftnicul, de Petru Cimpoesu, care mi-a placut pana m-am plictisit si acum sunt la jumate si simt ca am datoria sa-l termin, dar n-am niciun chef). Pe Eugenides l-am terminat in dimineata asta; mi s-a parut ca s-a terminat cam in aer, dar cand m-am gandit mai bine mi-am dat seama ca omul isi legase toate firele narative, doar ca nu bagasem eu de seama.

Povestea m-a prins: familia de emigranti greci cu nume de rasunet (Desdemona, Milton, Calliope si cateva nume bizare Obiectul Dorintei, Capitolul Unsprezece), multa galagie (desi nu sparge nimeni nicio farfurie), multa atmosfera (anii 20, anii 40, anii 60, anii 70, anii 2000), oleaca de medicina (naratorul, Calliope sau Cal este hermafrodit si cunoaste la perfectie povestea mutatiilor genetice produse in neam), destula pornografie, ceva magie si un stil narativ care aminteste de Gabriel Garcia Marquez, atentie la detaliu cum imi place mie si emotie. Yougini’diz scrie bine, nu e exagerat de postmodern, e un autor american care spune o poveste americana (din care nu lipsesc autostrazile, masinile Ford, industrializarea, coasta de Est si de Vest si MidWest-ul, Canada si fast-food-ul). E interesant ca povestea lui Cal/Calliope e de fapt cea mai nesemnificativa din roman; din punctul meu de vedere, povestea bunicilor care emigreaza din Turcia in SUA e mult mai puternica si batrana Desdemona e un personaj mai bine conturat decat toate celelalte. Calliope e fata pana la 14 ani, apoi devine baiat. Are tot felul de experiente erotice mai mult sau mai putin la limita bizarului. Ofera cartii vocea narativa care-i asigura unitatea, dar este si nu este „ochiul” prin care patrundem in poveste, caci adesea povesteste lucruri pe care nu avea de unde sa le stie, stricand astfel conventia, spre bucuria cititorului.

Citind aceasta carte nu m-am oprit sa cuget la diferenta dintre sex si gen, de care se face atata caz. Dar m-am gandit la multe alte lucruri: la America aceea mitica a inceputurilor la constructia careia mai adauga si Eugenides o caramida, la aselenizare, la cat de fragmentat percepem secolul 20 si cat de compacte ne apar secolele ce i-au precedat, la Diego Rivera. N-as mai citi altceva de Eugenides (am vazut ca mai are doua carti, una injurata, alta laudata), dar m-am intrebat daca as vrea sa scriu ca el. Ipoteticul meu roman, acela pe care-l coc deja de mai bine de un deceniu („da-mi o sansa, Itic, JOACA!”) trebuie sa fie, si el, unul panoramic. Cred ca visul asta mi se trage de la Steinbeck si de la „East of Eden” ferfenitit de cat l-am recitit in adolescenta. Dar panorama cui?

Ca sa inchei, Eugenides merge, Simion liftnicul merge si el pana nu mai merge, anul trecut am citit o multime de carti de Ismail Kadare – ma intreb cine va fi autorul care ma va prinde anul asta. Daca aveti recomandari, le astept.

6 responses »

  1. Poate tot Eugenides, care face senzatie cu noua lui carte, The Marriage Plot, parca la noi s-a tradus Intriga matrimoniala. Mie mi-a placut foarte mult Middlesex si sunt curioasa sa citesc The Marriage Plot. Ce zici de Franzen, ai citit ceva? Eu inca nu, dar am auzit ca este foarte laudat in America.

  2. In contextului lui Eugenides am aflat si despre Franzen, de care inca n-am citit nimic. Am solicitat imprumut Intriga matrimoniala si eu, fiindca eram curioasa. Acum citesc Ma numesc Rosu.

  3. Aaaaa, suntem chiar pe aceeasi lungime de unda zilele astea!! Eu citesc Zapada, iar urmatoarea pe lista, la insistentele unei prietene, este Ma numesc rosu. Pamuk este extraordinar!

  4. E mult de vorbit despre ea, in primul rand e de vreo 500 de pagini, cred ca iti voi scrie pe mail impresiile cand o termin.

  5. Am citit acum si „Intriga matrimoniala”. In continuare mi se pare ca povesteste bine, ii place sa creeze din condei o multime de personaje si sa se joace cu ele, se citeste repede, e ok.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s