Where the devil are my slippers?

Standard

Autobuzul 300 are un mers ca la carte. Dimineata trece la 7:04, 7:08, 7:12 si uite-asa pana se aglomereaza traseul si sosirea in statie devine imprevizibila. Seara si noaptea revine la mersul regulat, de ceasornic nemtesc. Spre bucuria mea.

Se simte primavara in jur, soarele are alta lumina si zapada a cam disparut din peisaj. Inca vad in piept si la incheieturi martisoare pregatite sa fie atarnate de primul copac inflorit pe care ni-l va aduce luna aprilie. Au trecut zilele Babei si sarbatorile de ziua mamei si martisor. Copiii numara zilele pana la vacanta de Paste.

Mi-e greu sa mai gasesc ceva de scris pe blog. Am citit cateva carti, ma uit la Dharma si Greg, imi place unde stau (si cu cine), muncesc o gramada la scoala, invat greceste si ma bucur de fiecare clipa.

Restul e tacere.

 

5 responses »

  1. Ce nostalgii, cu autobuzul 300 ma duceam si eu la facultate, stiu ca imi placeau foarte mult autobuzele alea scunde si lungi, care torceau ca motanii cand reduceau viteza.
    Ai citit The Marriage Plot?

  2. Cum sa nu? eu coboram la statia Galeriile Orizont si imi incepeam ziua cu imaginea acuarelelor si pensulelor din vitrina.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s