Nu vine toamna

Standard

Aanewala pal jaanewala hai/ Ho sake to iss min zindagi bitaado pal jo yeh jaanewala hai [आने वाला पल जाने वाला है – clipa pe care-o astepti va trece indata; traieste-ti viata in clipa asta trecatoare]

Primele mele cantece in hindi. De la Bollywood, desigur. Un fel de Angela Similea, judecand dupa reactia localnicilor: ”imi place si-mi aduce aminte de copilarie, dar e si destul de invechit si din alte timpuri asa si putin ma rusinez ca imi place”.

Doamne, când învăța Dana de la Iași hindi, în anul 1999 poate și eu mă gândeam de ce ar vrea cineva să învețe hindi, să se ducă în India… cum naiba e posibil să vrei să fii țigancă și-n același timp să ai prejudecăți față de țigani? Me kya hum? (Ce sunt eu? – o întrebare echivalentă cu Cine sunt, dar care ia în considerare și posibilitatea ca în următoarea mea viață să fiu, de pildă, un copac cu față de măgar, ca cel de mai jos).

Acum că sunt aici e aproape necesar să învăț niște hindi – deși Bangalore (spre deosebire de alte orașe din India, mi s-a spus) e un loc unde mai toată lumea înțelege engleză și se descurcă mai în hindi, mai în kannada, mai din mâini, mai din cap să te ajute cu orice ai nevoie. În afară de asta, nu am fost niciodată fascinată de India, nici de Tagore, nici de Mircea Eliade, sunt așa ignorantă încât mă duc la temple ca să mă uit la toate zeitățile alea de pe cupolă ca la un teatru de păpuși! Însă mă fascinează cunoașterea limbilor străine, asta da, si felul cum functioneaza limbile, si senzatia pe care o ai cand incepi sa intelegi și te uiți la un text într-un alfabet străin și nu mai sunt doar purici pe foaie, ci cuvinte…

Acum textele în hindi mi se par desene cu rufe atârnate la uscat și mă bucur și de ignoranță și de anticiparea ”iluminării”.

În altă ordine de idei, de la o vreme am început să aștept toamna și mă tot uit la copaci, să văd dacă au ruginit, dar nu, sunt verzi și înfloriți ca-n prima zi când am ajuns aici.

2 responses »

  1. draga Chris,
    chiar eram cu Dana ieri prin insula de care-ti scriam in email si am gasit la un moment dat un lac superb. …inconjurat de padure! Si-i spuneam Danei asa „ia gandeste-te cat de frumos ar fi fost peisajul daca padurea isi etala culorile in apa linistita a lacului”! Si ca si tine, si eu astept o briza blanda de toamna, un soare mai bland si mai ales culorile nebune! Ne gandim ca nu ne-ar strica o iarna de Craciun undeva prin Asia…asa cat sa nu inghetam dar sa ne bucuram si de copaci goi si de un alt aer! Dar cine stie?
    Te las cu gandurile tale sa filozofezi si sa te bucuri de tot ceea ce gasesti in tine sau pe langa tine!!!!!
    Te pup

  2. Nu vine toamna Chris, nu vine…nici la Romanica nu vine, inca! Toamna asta imi aminteste de toamna cand am nascut-o pe Lisa, era la fel de cald…dar ve veni si toamna intro zi!!! eu vreau verde si soare cum e la tine si la Vaio…voi vreti toamna!!!…cine ne-o mai intelege?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s