Singura printre straini

Standard

Azi la ora 18:18 cand am intrat pe usa casei mi-am dat seama ca nu mai sunt singura printre straini.

Nu stiu cand am incetat sa mai fiu – acum deja ma intreb daca am fost vreodata; e ciudata senzatia asta de vacanta prelungita, de fuga din viata ta pe care o avem si cei plecati, si cei ramasi. In primele saptamani cu siguranta aveam senzatia ca sunt in vacanta si ca imediat trece timpul si vine momentul sa ma intorc la ce stiu de acasa, la limba romana, la branza barza si viezure, la elevii si colegii mei vechi.

Cu siguranta am spus „my school” sau „la noi la scoala” referindu-ma atat la noua, cat si la vechea mea scoala si o vreme nu am facut diferenta nou-vechi.

E ca la teleportare (Michael Crichton – Timeline): trebuie sa astepti ca toate bucatile sa se asambleze la loc in partea cealalta.

Apoi au trecut doua luni, in care recunosc ca m-am fortat sa devin de-a locului, sa merg cu transportul in comun, sa mananc cu mana impreuna cu prietenii mei de aici (fiindca aici se mananca cu mana, normal si doar exceptional cu tacamuri, din politete fata de mine, aia alba), sa ma acopar si sa ma imbrac ca aici, cu kurta, dupatta, etc. si sa imi obisnuiesc papilele cu gustul iute. Faptul ca India seamana in multe aspecte cu Romania rurala m-a ajutat sa nu ma simt chiar cu totul depeizata; a ajutat de asemenea si politetea oamenilor si atitudinea deschisa si primitoare a colegilor mei din toate colturile lumii. A ajutat si gandul decis ca „I’m here to stay”, dar si faptul ca rezonez cu locul asta, e my kind of place, imi place in mod real.

Timpul a trecut si ochii mi s-au schimbat. Indira Nagar a devenit un cartier posh in locul gropii de gunoi cu case darapanate si trotuare gaurite pe care o vazusem in primele zile. Ieri am baut o cafea la Gloria Jeans pe 100 feet road, care e soseaua principala a acestui cartier (Bangalore nu are un centru, ci o multime de cartiere -numite nagar– fiecare cu centrul lui) si m-am simtit ca in orice oras mare din Europa. Sahakar Nagar, cartierul unde am mers in primele zile pe bajbaite sa-mi fac poze de pasaport si tresaream la fiecare masina care ma invaluia intr-un nor de praf si ma simteam agresata de soferii de ricsa care ma urmareau cu zecile de metri „madam, madam, auto, auto” si mi se parea ca toata lumea se holbeaza la mine si nu stiam unde sa ma ascund – Sakahar Nagar e acum locul unde-mi fac cumparaturile si merg la yoga si-l strabat zi si noapte cu ochii inchisi, in deplina siguranta. Si zau daca as sti sa va spun daca se mai holbeaza cineva la mine – probabil ca da, pentru ca sunt singura alba din peisaj, dar eu nu mai bag de seama. In ce-i priveste pe soferii de ricsa, demult am invatat privirea care-i alunga.

Daca inca ma mai simt in vacanta? Ce e vacanta? O evadare din viata de zi cu zi, o bucata de timp cand vezi alte locuri, faci alte lucruri si – clar – prin minte ti se cern alte ganduri. Din punctul asta de vedere sunt in vacanta inca. Cred ca imi va lua inca multa vreme sa ma obisnuiesc cu India; aici sunt in South India, Karnataka, Bangalore – adica un punct pe o harta extrem de intinsa, extrem de colorata si foarte interesant de deslusit. Am multe de invatat si de experimentat si de vazut si de gustat. In vacanta asta merg la munca zi de zi, pregatesc lectii si corectez lucrari in weekend si incerc sa inteleg ceva din ceea ce ma inconjoara.

Si, fara sa-mi dau seama, s-au ales pe parcurs niste oameni cu care mi-e drag sa-mi petrec timpul si-n afara scolii, s-au schimbat niste vorbe, s-au impartasit mici secrete si se creeaza cu incetul legaturile acelea fragile, delicate si extrem de placute carora le spunem prietenii.

Asa se face ca azi la ora 18:18, inchizand usa apartamentului in urma mea si gandindu-ma a) trebuie sa-mi pun perdelele noi, b) cu ce ma imbrac maine si c) mi-e foame, mi-am dat seama ca nu ma mai simt singura printre straini.

Daca prietenii mei care citesc au de impartasit un gand pe tema asta, m-as bucura sa aud cum a fost pentru voi adaptarea la Dubai, Dublin, Luxembourg, Frankfurt, Colchester, Londra, Amsterdam, Venlo, Madrid etc.

7 responses »

  1. Frumos scrii, frumos simti. Cred ca ordinea este inversa. :)
    Am fost in Bangalore, in 2006, la un congres. Urmaresc cu interes ce scrii, in parte pt a „regasi” locul, in parte pt ca te „citesc” de fo 2-3 ani… Din cand in cand comentam, semnam SP, si iti dadeam sfaturi alergologice…

    Toate cele bune!

  2. Pentru mine, Colchester a fost mai mult Brightlingsea, un orasel pe malul marii unde eram gazduita de o femeie tipic englezoaica, educata, stilata si de partenerul ei, a bus driver, f amabil si priceput in ale gospodariei.
    Ai dreptate cu vacanta: ma simteam cam ciudat, inchideam ochii si imi ziceam ca eu NU sunt acolo, ca NU am cum…
    Da, m-am simtit dezradacinata, fiind prima data departe de familie…
    Dar, pentru ca exista un dar, incepuse sa-mi placa mersul cu autobuzul timp de 45 de min pana in Colchester, impreuna cu Maria Antonietta, profesoara din Italia, intalnirea cu colegii mei europeni, fuga la shopping in micile pauze, cafeaua de dimineata, berea lager seara, dupa curs, plimbarile in parcul plin de veverite, care iti luau biscuitele direct din mana….si da, ma simteam ca-n vacanta! Si unde mai pui ca aveam parte si de „an INdian summer”, asa ca mult soare acolo unde auzisem ca ploua in fiecare zi. Acolo, in Colchester-Brightlingsea, mi-am gasit un locsor unde sa fiu eu insami.
    Dar altfel a fost cu Londra: am avut un sentiment de nesiguranta, mi se parea ciudat sa NU vad englezi pe strazi, sa NU aud engleza „autentica”, sa ma simt agresata tot timpul…oricum, am stat doar cateva zile, asa ca nu as putea spune mai mult.
    As mai putea adauga si alt loc, noul meu loc de munca, unde incerc sa-mi fac un locsor. Am inceput cu un loc in dulap, in fostul tau dulap, asa ca am inceput bine, zic eu….

  3. hmmm. au fost luni intregi in care m-am simtit turist. in primul an cred ca am acumulat tone de brosuri si am facut liste cu locurile pe care vroiam sa le vad.
    a fost relativ usor sa aflu ce am de facut, pentru ca informatia e online si in engleza. olandezii se plang de birocratie, dar cred ca nu au fost pe la noi. pe de alta parte de fiecare data cand sunam la oficiul de imigrari primeam alt raspuns. cred ca legislatia e interpretabila in toate tarile, altfel nu imi explic cum o lege iti da multiple optiuni.
    a fost frustrant cand primeam toate scrisorile in olandeza, inclusiv invitatia la cursul de olandeza :)
    a fost amuzant cand la prima ora de olandeza profesoara vorbea cu mine in limba ei materna desi eu nu stiam nici un cuvant. n-am putut decat sa ii zic „I have no idea what you’re saying”.
    a fost ciudat sa locuiesc intr-un orasel de 90 de mii de locuitori. am inceput prin a ma simti ca „la tara”. acum cred ca nu mi-as dori altceva.
    a fost aventura de a re-invata sa merg pe bicicleta. cu ce teama am pornit pe straduta din spatele casei, unde nu treceau masini decat cand veneau proprietarii sa parcheze.
    imi mai aduc aminte de cumparaturi, cand nu stiam ce produs caut, cum se numeste varianta locala.
    pe de alta parte cam toata lumea vorbeste engleza, asa ca am avut sansa sa ma integrez cu succes, in ciudat timpului extrem de lung de care am avut nevoie ca sa leg 2 cuvinte in limba lor.
    si sa nu uitam cand m-am urcat in tren in directia gresita. dar asta cred ca tine de mine, caci sistemul lor e destul de bun. doar ca a trebuit sa ma obisnuiesc eu cu el. :)
    ultima amintire de inceput de aventura olandeza: cum e sa incerci sa iti faci cont la banca ca sa poti semna contractul de munca, iar banca sa nu accepte fara sa ai contract de munca deja semnat. in caz ca te intrebi cum am iesit din acest cerc vicios, am gasit o alta banca mai rezonabila.
    xx

  4. Nu stiu cine-a spus asta, dar tare intelept a fost cand a spus ca daca iti alegi jobul care iti place, n-ai sa muncesti niciodata in viata ta. Cred ca asta e cazul tau, fericito! De-asta simti ca esti in vacanta tot timpul:).

  5. Balaurici, brosurile pe care le-am folosit si eu cand am fost la tine :*:*

    Chris, cu atatia prieteni peste tot prin lume nu ai cum sa te simti singura.. indiferent unde esti!! Ma bucur ca esti bine si mai asteptam vesti xx

  6. Mie mi-a luat ceva mai mult de doua luni ca sa nu ma mai simt turist. Ce-i drept, in primele luni aici chiar am fost in vacanta, deci nu aveam cum sa ma simt altfel. Adaptarea s-a facut relativ lin, fara hopuri; m-am simtit la inceput printre straini, dar nu singura. Nici nu mi-a fost foarte dor de familie si prieteni in primele luni. La mine dorul a venit mai tarziu, si e in crestere :)
    Indoielile si intrebarile au existat (si revin mereu), dar eu tot am simtit de la inceput ca aici imi e locul, ca sunt acolo unde trebuie.
    Si acum, dupa aproape doi ani, simt ca aici e acasa, chiar daca, de cate ori merg in Romania, ma apuca nostalgia dupa fosta viata. La intoarcere, insa, cand aterizez la Schiphol, simt asa o mare bucurie, ca atunci cand merg in vizita acasa, la mama. Cred ca toate bucatile teleportate mi s-au asamblat deja pe partea asta.
    Ma bucur pentru tine ca ai inceput sa vezi vezi si cealalta Indie, nu doar cea a omului aflat in vizita. Sa vezi cum o sa fie peste un an!

  7. @SP – multumesc mult pentru toate comentariile frumoase si incurajatoare. Cum era Bangalore in 2006? Aici toata lumea se plange ca orasul s-a schimbat, ca l-au nenorocit astia cu autostrazile si complexele de locuinte, ca „era mai bine inainte”… desigur. Sunt curioasa cum ti s-a parut tie atunci.

    @Laura – ce frumos ai povestit! Eu deja primesc mailuri de la colegi care-mi multumesc ca le-am trimis-o pe Laura care le face cafea dimineata, asa cum faceam si eu :P Cred ca e bine!!

    @Stitchike – ti s-a potrivit tie Olanda. Tare imi doresc sa vin pe la tine intr-o zi sa te vad acolo, la tara :)

    @Adriana – true that. :)
    @Madek – >:D<
    @Dana – sa stii ca numai asta aveam in cap inainte chiar sa fi ajuns aici: "oare cum o sa ma simt dupa un an?" Voi vedea. Mi-a placut ce mi-ai scris. Pup.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s