Aici taxiul se cheama cu minim o ora inainte. Daca vrei masina inainte de o ora, platesti o taxa de urgenta. Orasul e mare, distantele sunt mari, nu stiu care e explicatia.
Oricum, la Meru am sunat de trei ori. O data nu aveau masina. O data cand am mers la gara sa plec la Chennai. Si azi.
– Good morning, Miss Christine, what can I do for you? s-a auzit o voce prietenoasa de barbat.
Am solicitat masina, stiau deja adresa. Intr-un minut aveam masina rezervata. Apoi, cu 20 min inainte de ora promisa te suna soferul sa confirme adresa si, eventual front gate, back gate etc. adica un fel de Drumul Taberei, George patru cu scara Ana.
Stiu ca si la pizza e la fel, iti stocheaza datele si nu mai repeti de fiecare data adresa, dar e prima oara ca mi se intampla la taxi si e bine.
Aici taxiurile costa cam la fel ca-n Bucuresti, dar mie mi se par scumpe pentru ca exista ricsele, care-s mult mai ieftine si negociabile. Insa azi ploua si voi fi o doamna in taxi.
Azi sarbatorim Karnataka Day, ziua cand regiunea a carei capitala e Bangalore si unde se vorbeste limba kannada a devenit o provincie autonoma a unui nou stat numit India. Asta se intampla in 1956.
Eu sarbatoresc la un restaurant libanez, cu cativa colegi de la scoala.
Puzzle 
De fiecare data cand aud de obiceiuri diferite, nu pot sa nu ma gandesc la motivele pentru care unii facem lucrurile intr-un fel, iar altii intr-un altul.
Cat despre retinerea datelor, ok, makes life easier, but isn’t that a bit scarry? :)
Nu mi se pare scary – de ce spui asta?
Pentru simplu fapt ca sunt obiceiurile tale pe care le inregistreaza altcineva in afara de tine.