Despre de ce cand ma duc la mare instantaneu mi-e pofta de hamsii

In Goa esti in India si Portugalia in acelasi timp, sau cel putin asa te anunta ghidurile turistice si paginile de pe internet care-ti ofera de la cazare in casute construite in varf de palmier, pana la excursii cu barca de pescari si extasy. In realitate, in Goa esti mai mult in India decat in Portugalia, desi indienii din jurul tau se numesc toti Antonio, Joao, Gozalvo sau Maria Ferreira do Bom Jesus.

„La noi timpul sta pe loc” anunta o placa de lemn vopsita cu albastru si uitata pe terasa unde ne pregatim sa comandam ceva, nu stim ce, dar sa nu fie indian va rog, fara tandoori, fara coriandru, fara turmeric, fara garam masala, sa fie ceva simplu si obisnuit, desi bineinteles ca suntem in India, iar ce e simplu si obisnuit si se face usor si bun este tocmai mancarea indiana.

– O salata greceasca aveti?

– Avem, dar fara masline si branza feta, ca astea la noi nu se gasesc.

– Salata de avocado cu creveti?

– Avem, dar fara avocado.

Imi place foarte mult cum ei nu spun nu avem, doar iti prezinta o alta varianta… salata de avocado fara avocado si salata greceasca fara greci. Sama same, different different, cum se spune pe la noi.

Dealtfel nimic nu e niciodata same same, combinatiile variaza, azi n-am avut ceapa si am pus ardei, maine avem ceapa; azi am scapat mai multe condimente, maine facem economie la ardeiul iute.

In Goa am stat pe plaja Palolem din partea de sud, unde a fost liniste, apa calda si mancare buna. Ne-am petrecut dupa-amiezele in leagan si ne-am trezit dimineata cu zgomotul marii in urechi. Sharon ne-a dus la terasa unde se bea cel mai bun Strawberry Daiquiri si chiar era cel mai bun, dar si mai buna era supa lor de fructe de mare, seafood chowder, cu peste proaspat si alte animale gustoase.

In cartea „Never trust a rabbit” pe care am gasit-o prin rafturile „Coltisorului placut” unde stateam, am citit povesti fantastice in care realitatea si imaginatia se confunda si se intrepatrund.

A fost bine.