Cu trenul din Franta

Standard

La mare deja de doua ori. Vama in toate difuzoarele. Lume care vorbeste mereu la mobil pe strada, cerand sa-i fie ghicite gandurile („si am intrat si ghici cine era acolo? nuuu, hai ghiiici! nu vrei sa ghicesti?”), fete care se imbraca frumos, ca niste fetite de pension de odinioara. Tocuri, platforme, posete, multi covrigi, merdenele, reclame cu oameni care se saruta pe strada.

Multe biserici (azi biserica Mantuleasa, Sf. Stelian si doua sinagogi la Unirea). Carturesti, Verona, locuri de stat si de iesit si de savurat. Hanul lui Manuc cu mancare libaneza, centrul vechi unde cad tencuieli, coliere-statement pe toate drumurile.

Si panica. Ca trece timpul, ca se termina vacanta, ca nu am cheie de la noua casa, ca nu vreau sa inceapa scoala inca.

Nu-mi mai aduc aminte cum rezistam cu vacante de 10 zile pe vremea cand nu eram profa. In amintire, vacantele de la scoala din Romania mi se par luuuuuuuuuuuuungi – si chiar erau mai lungi de o luna cat am acum, dar si dezolante: covrigi, iaurt si goana dupa bani. Acum zilele trec repede fiindca le umplu cu intalniri; e o combinatie fericita intre dorinta mea de a vorbi cu oamenii si a lor de a-si trece vremea cu mine, de a ma pipai si a urla este!

Sunt. In Bucuresti sunt mult mai intreaga ca in Bangalore, pentru ca toate amintirile mele sunt aici. Privesc cu ochi de indragostita explozia de nalbe, teii si salcamii, tramvaiele. Asa e primul an. Dupa vreo zece ani o sa fiu mult mai blazata.

Ce e cel mai tare e altceva: am impresia ca a trecut o gramada de vreme (si ma mir, de pilda, ca Ateneul e inca in picioare), in vreme ce mi se pare ca vremea a trecut inapoi (si ma astept ca acasa, alaturi de mama si de tata, sa ma astepte si mamaie… care a murit de ani de zile!). Oare timpul e doar in capul nostru?

In aprilie imi doream oras… sa vad eu oras adevarat, oras frumos, sa-ti fie drag sa mergi pe strazile lui. Cu acest gand mi-am luat bilete la Barcelona. Pe de -o parte ma bucur. Pe de alta parte, parca-mi pare rau ca-mi intrerupe sederea in Bucuresti.

5 responses »

  1. Mai indianco :) (asta ti se trage de la „reclame cu oameni care se saruta pe strada”), Barcelona nu e „un oras frumos”, e cel mai frumos oras din lume! Ma bucur ca vei avea bucuria sa-l vizitezi.

  2. Nu stiu, nu ma pronunt la „cel mai frumos” pana nu vad New York-ul si Buenos Aires :)

    Indianca, da. Si la fetele in pantaloni scurti ma uit lung, recunosc.

  3. ” in vreme ce mi se pare ca vremea a trecut inapoi ” – asa simt si eu uneori, cand ma gandesc la „acasa” de Romania; credeam ca doar eu o iau razna in felul asta :D

  4. New York-ul este orasul pe care imi doresc neaparat sa-l vizitez macar o data in viata, si de care sunt sigura ca ma voi indragosti si nu voi mai dori sa plec de acolo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s