I love India?

Standard

Suna telefonul.

– Christina, suntem la tine in complex. Unde esti?

– In blocul E.

– Venim!

Suna la usa (e un ciripit de pasarele, pe gustul proprietarului care a pus in apartament aplice si lampi care-si schimba culoarea – si pe care eu ma feresc sa le aprind).

Deschid, asteptand doua figuri cunoscute. In schimb, apar sase moace simpatice. Directoarea, adjuncta, administratorul, adjunctul, un tip bun la toate si fiica adjunctei.

– Salut! Faceam o inspectie in echipa prin apartamente. Maaaama, ce frumos e la tine!

Chiar e frumos. De vineri despachetez la valize si cutii si azi chiar am reusit sa termin. Si mi-am luat si perne pentru scaune, care imbraca sufrageria de numa. Si am poze si tablouri si chestii carate tocmai de la Ikea Baneasa.

– Ah, mama, striga copila de 14 ani, Miss Christina are cada de baie!

– Nu cred!!

Se reped amandoua in baie.

– Christina, te iubim, dar acum te uram putin, imi spun amandoua.

Le inteleg perfect; am visat un an de zile la aceasta cada. Oricum, dupa capul indian, robinetul e foarte jos si dusul foarte sus (ei nu folosesc dusul cu furtun, ci doar pe cele fixate in perete, ca englezii), asa ca baia e mai mult o gimnastica decat o placere, deocamdata. Iar apa din boiler se incalzeste timp de 45 de minute, ca sa curga toata in fix 10 minute, asa ca pana umpli cada s-a si racit. Baie, my ass. Dar am cada.

Ma bucur sa-mi revad colegii. Schimbam impresii despre vacante, raspund la intrebari despre nivelul de zgomot din apartament, placeri si neplaceri, primesc complimente, ofer multumiri, vorbim despre ziua de maine… prima zi inapoi la scoala. Al doilea an al meu in India.

– Am observat ca fabrica de lapte e reperul soferilor de taxi, zic. Cum le zic la fabrica de lapte, cum se lumineaza la fata si stiu exact unde sa ma aduca.

– De fabrica de lapte am auzit pana si eu, mi-o intoarce directoarea, care e de sase ani aici.

– Da, dar nu cred ca in al doilea an stiai deja, nu ma las eu mai prejos.

Dupa cateva minute se scuza ca trebuie sa fuga. Mai au de vizitat sase apartamente goale, in care vor fi cazati profesorii noi de anul asta. Primul soseste deja maine seara. Anul trecut pe 28 iulie zburam si eu spre India pentru prima oara…

Ii conduc la usa.

– Pa, ne vedem la scoala!

Baietii de la administratie, indieni, imi zambesc cu gura pana la urechi de pe hol. Abia acum bag de seama ca ei n-au mai intrat in apartament.

– Salutare, baieti, le zic. Multumesc pentru tot.

– Miss Christina, zice unul zambind, see how you are not alone?

Cand inchid usa dupa ei imi aduc aminte de ce imi place asa de mult sa traiesc in India.

4 responses »

  1. Cum adica e lux cada? Ei nu fac baie??? :) Sau fac la lighean?
    Ce ti-a trebuit India? Nu era suficienta o plimbare prin Ferentari?

  2. Ei fac dus, sau „bucket bath”, adica isi toarna apa cu cana pe ei dintr-o galeata. Cada de baie acum incepe sa intre in casele celor mai umblati… desi inca n-au invatat sa adapteze dimensiunea boilerului la ea, asa ca pana curge apa in cada, nu mai ramane decat apa rece. O poveste intreaga.

    Oricum, atata timp cat am apa curenta sau o galeata curata cu apa fierbinte, nu regret deloc ca n-am ramas in Ferentari :-)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s