Ah, helidoni mou

Standard

Ah! Impresia asta pe care-o am uneori ca sunt in India de cand lumea.

Anotimpul musonic continuă la Bangalore. Ploile sunt calde, torențiale, și de scurtă durată. Curentul se întrerupe tot mai des, cu neplăcerile aferente: internetul, filtrul de apă, ceainicul, centrala care incalzeste apa la baie etc.

Am adunat multe cuvinte. De la cele utile: kettle, funnel, ladle, power cord/ strip, gas cylinder, flimsy, two/four-stroke, car shop (mecanic auto), până la cele devenite automatisme de limbaj: I see where you are coming from, at the end of the day, to say the least, the tail wagging the dog, to be on the same page. Nu mai intru in panica daca suna telefonul in engleza la miezul noptii. Am invatat sa vorbesc cu animalele si cu copiii, pentru care nu aveam cuvinte decat in limba materna.

Merg dreaptă, zâmbesc din inimă, spun mulțumesc și te rog, spun nu când e cazul. Azi m-am trezit cu gândul la iluzie, la maya. Contemplă iluzia, îmi spuneam, nimic nu e real. Asta pentru că în vis/ coșmar eram înspăimântată că acuși pleacă avionul înapoi spre India și eu nu îmi găsesc biletul. În caiet nu era, în teancul de foi printate nu era, în calculator nu reușeam să intru ca să dau de el. Și chiar de ar fi fost, mi-amintisem că am avion abia atunci, fără să am bagajele făcute. ”Lasă, că-mi iau alt bilet. E o cheltuială, dar asta e, dacă ești căscată…” îmi ziceam. Apoi mi-am dat seama, ușurată, că e un vis. Nu e real. Sunt în patul meu din India, a cărui saltea îmi provoacă suportabile dureri de spate. Nu am nevoie de bilet. Sunt deja aici. Dar dacă visul e, de fapt, ăsta?

Și dacă totul e vis, ce rost mai are viața? m-am revoltat. De ce să mai fii conștient, de ce să mai crezi, să te convingi și dezamăgești, să speri, să miști?

Inca sunt foarte self-conscious si egoista si perfectionista, desi nu in sensul in care dau atentie detaliilor. Sau nu tuturor detaliilor.

Anul ăsta mi-e bine și nu mai umblu prin București în cap. Totusi, inca nu am chef sa adopt caini si pisici vagaboande pe care colega mea minunata de la scoala ii/ le aduna cu zecile la ea in casa si nu fac nimic pentru a erdica saracia in India.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s