Cu copilu’

Standard

Suspense-ul s-a risipit: am spus da propunerii de a sta o saptamana cu copilul si acum suntem in saptamana aia!

Copilul are 7 ani, e jumate israelian-jumate american, independent, istet si dezghetat foc.

Ne sculam la 6 – eu ma duc la dus, el inca mai doarme, dar pana termin cu dusul s-a si strecurat afara din pat si ma asteapta ascuns pe undeva ca sa-mi faca peek-a-boo.

– Te-am auzit de cand te-ai sculat, imi zice mandru, tu ti-ai dat seama ca sunt treaz?

Nici pomeneala. Arata ca un ingeras oricum, iar cand doarme – si mai si.

Se aseaza pe scaunelul lui minuscul, unde ia micul dejun. Ii pregatesc cereale si lapte de soia.

– Uite, zice, mi-am pus hainele langa usa ca sa nu le uit.

I-am spus ca eu daca vreau sa iau ceva la scoala, ca sa nu uit, pun lucrul acela de cu seara langa usa. Azi doarme la prietenul lui Zack, asa ca are nevoie de haine pentru maine.

– De ce nu le-ai pus in ghiozdan?

Se incrunta.

– Ghiozdan, biozdan, tiritam-pam-pam! striga si fuge sa duca castronul de cereale in chiuveta.

– Ia si pune-ti uniforma!

– Uniforma-buniforma-muniforma!

– Puniforma! Crocodiloforma!

– Cainoforma! striga si latra ca apucatul de dupa usa inchisa.

Apoi apare in uniforma si imi cere sa-l pieptan. Coboram la masina.

– Nu se poate! striga cand sa puna ghiozdanul in portbagaj. L-am uitat pe Shlibby sus!

Shlibby e un fel de vaca-taur-urs de plus cu coarne si cu ochii mari. Seamana cu un Furby de pe timpuri.

– Ia cheia si fugi sa-l iei!

– N-am cheeeef…

– Fii atent: mergi la Zack diseara si ne vedem abia duminica. Poti sa stai fara Shlibby pana duminica? Daca poti, nu te duce dupa el.

– Ma duuuuc! striga si e deja la poarta.

Apoi imi dau seama ca n-o sa poata descuia usa aia – abia o pot eu. Ma duc dupa el. Venea pe alee, aproape plangand.

–          Am pierdut o gramada de vreme si nici usa n-am ajuns s-o descui.

–          Mi-am dat seama, de-aia am venit. Hai repede sa-l luam pe Shlibby.

Am urcat pe scari, l-am luat pe bouleanul cu coarne albe care-i e cel mai bun prieten pe lume si ne-am intors. In masina ne-am jucat cu Shlibby – el ii indoaie mainile si picioarele si striga: Shlibby nu mai are maini si picioare! Eu fac o vraja si lui Shlibby ii cresc membrele la loc.

–          Hai, striga, fa vraja acum!

Iar eu, cu o mana pe volan si cu ochii la drum, intind mana stanga si fac vraja.

–          Aiurea, nici macar nu ai indreptat degetele spre Shlibby, striga el vesel.

E curios, ii plac cuvintele (ca si lui taica-su) si vorbeste mereu.

Azi cand am ajuns acasa fara el, m-am gandit cum ar fi fost sa-l cert si sa-l bat ca n-a putut deschide usa. Sa-i spun ca e un tampit si nu poti pune baza pe el, sa treaca in masina si sa nu mai planga ca-l ia mama dracului!!!

Cum ar fi fost?

Oamenii astia au avut incredere in mine sa stau cu fiul lor 6 zile. Dar cand faci un copil si-l ai… cine are incredere in tine sa ti-l dea pe mana?

Am apucaturi de mama: ma duc sa-l vad la pauza de snack si la pranz. Se bucura. La pranz mi-a facut cu mana. Inca as fi o mama closca daca as avea copii.

Cand m-am dus sa-l iau de la optional avea o floare in palarie:

–          Pentru tine, because you are babysitting me.

–          Can I give my baby a hug?

–          Yeah.

Tuseste putin si trage de nas. Ieri mi-a zis:

– Dacă Dumnezeu nu vrea să ne scobim în nas, de ce nu ne-a făcut degetele mai groase?

Mimam amandoi cum ar fi sa ne scobim in nas cu pumnul si se prapadeste de ras.

Azi in masina zice:

– As vrea sa nu conduci tu!

– De ce?

– Ca sa stai in spate si sa te joci cu mine.

Anunțuri

3 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s