Fabindia

Standard

Exista magazine de haine si exista Fabindia. Olga ar fi de acord cu mine. Fabindia e India pe gustul turistilor – nici prea-prea, nici foarte-foarte si totul ales cu grija sa fie de buna calitate. Preturile sunt enorme, de vreo cinci ori mai mari decat in orice magazin de cartier, unde iei o kurta (rochie pt ochii nostri) cu 100 de rupii. Fabindia vinde mobila din lemn natural, dulceturi si fainuri organice, produse cosmetice netestate pe animale, abajururi de lampa desenate de artisti indieni, sari-uri si perdele cu modele unicat. E un fel de Ikea mea departe de Ikea, pentru ca e mereu la fel si mereu altfel, frumoasa, linistitoare, diferita de toata India, dar complet indiana. E un magazin unde ma duc doar ca sa ma bucur ca exista si de unde, evident, plec mereu cu ceva. Ultima data am plecat cu mobila de balcon de cateva mii de rupii si ma bucur in fiecare zi cand deschid ochii si vad scaunele si masa pe care – din motive de vecini dubiosi si curiosi – le-am asezat in balconul de la dormitor.

P1000327

M-am intrebat ce face ca Fabindia sa fie asa de placuta si mi-au venit in minte cateva idei:

  • ambianta – lumina naturala ziua si potrivit de alba noaptea, nu orbitoare. Rafturile – ele insele aflate la vanzare si cu un design interesant. Muzica – nu deranjeaza deloc; de fapt nici nu stiu daca au muzica.
  • oamenii – nu se tine nimeni dupa tine prin magazin (asa cum se intampla in 99% din locuri), dar sunt pe faza cand ai nevoie de ei.
  • originalitatea produselor si calitatea lor impecabila.

Poate va intrebati daca m-a platit Fabindia sa scriu acest post. Evident ca nu, fiindca nu are filiala in Romania. Dar inchipuiti-va un Fabromania – un loc unde produsele romanesti de calitate se aseaza intr-o ambianta placuta si se vand la preturi de zece ori mai mari decat pretul de productie unor turisti fraieri care cauta in haosul romanesc ordinea de acasa. Nu stiu de ce, dar daca se va deschide acest magazin n-as vrea sa fie pe Calea Victoriei. Mai degraba in Cotroceni.

Dupa un an si jumatate in Bangalore am ajuns sa cunosc orasul si chiar sa-l privesc ca pe un oras, desi nu este. Daca ma las de scoala, pot sa ma fac taximetrista si aici; simtul orientarii nu m-a parasit, desi am inca momente cand umblu, vajnica, pe contrasens, fir-ar ea sa fie de circulatie invers!! Dar ma oboseste lumea multa, viermuiala, praful (desi Bangalore nu e la mare, strazile lui sunt pline de nisip ca-n Vama), motocicletele, animalele, zgomotul neincetat. Si-atunci caut un loc unde sa ma odihnesc, fara sa fie nevoie pentru asta sa iau avionul. Uneori, acest loc e Fabindia.

Daca ajungeti in India, nu-l ratati.

*

India este piata de desfacere pentru majoritatea brandurilor vestice, pe care le-a reinventat cu succes. McDonald’s ofera McPaneer si McSpicy Chicken; KFC are o gramada de feluri de orez, paneer si Veg Zinger; magazinele de haine au departamente de „Western clothes” si „Indian clothes”; la Starbucks cafeaua se face lunga, dupa ureche, asa cum se face totul la ei, ei fiind de o mie de ori mai urechisti decat orice roman inventiv. India se modernizeaza, dar asimileaza organic ceea ce primeste dinafara, adaptand totul la felul indian de a fi de a face. Mi se pare ca este o tara cu o identitate proprie foarte puternica, fara mofturi si fasoane, dar si fara dorinta de a fi altfel decat este. Cu fiecare showroom Ferrari prin fata caruia curge un canal plin cu dejectii din care se adapa trei vaci costelive… cu fiecare strada nepavata, plina de nisip… cu fiecare barbat schilod in camasa si pantaloni cu flip-flopsi in picioare si unghiile netaiate de ani de zile… cu fiecare travestit care cerseste la semafor in haine femeiesti, aratand grotesc, de vise rele… cu fiecare soacra care-si incendiaza nora ca sa-i ia zestrea (in ziar apar zilnic astfel de stiri, la fel cum zilnic se publica anunturi matrimoniale in care familia X din casta Y cauta partener pentru odrasla lor, caste no bar)… cu fiecare baba fara dinti care sorteaza, tacticoasa, gunoiul dintr-o bena, incurcand circulatia pe o strada intreaga… cu fiecare lucru India spune: care-i graba? Asta in vreme ce toata lumea se grabeste din principiu, claxoanele nu inceteaza nicio clipa, intr-o zi normala primesti 15-20 de coate de la oameni care nu-si cer niciodata scuze si totul e intr-o viermuiala permanenta. Viermuieste, dar sta pe loc. Viermuieste in gol.

Nu inteleg India.

**
M-am imprietenit cu tipul care administreaza apartamentele profesorilor. E din Bangalore si asta e primul lui job unde lucreaza cu straini. Cand are timp, isi face drum sa bea un ceai cu mine si sa mai stam de vorba. Eu ii cer sa ma invete vorbe in kannada. El rade de mine, anti-pedagogic.

– Oricum n-ai cum sa treci drept indianca. In primul rand, nu stii limba. Nici dac-o inveti n-o sa se schimbe nimic. Pronuntia ta nu e perfecta. N-ai gura formata sa scoata sunetele limbii kannada.
– Zi mai bine ca sunt alba.
– Esti. Se vede de la o posta ca esti straina. N-ai cum sa ascunzi asta. Daca te mariti aici, cu un indian, si aveti copii… poate copiii copiilor tai sa poata fi indieni adevarati.
– E important sa fii indian adevarat?
– Daca vrei sa te simti acasa in India, da.
– Dar eu ma simt acasa.
– Dar e un acasa pe care l-ai adus cu tine, nu e acasa de aici, te vad eu.

Si alta data:
– Voi, strainii, sunteti ciudati. Trebuie sa fie totul cum e in capul vostru. Voi va duceti intr-un loc si, in loc sa-l luati asa cum este, incercati sa-l faceti ca-n strainatate. Pe urma va suparati ca India nu e ca la voi acasa. Dar de ce sa nu iei locul asa cum este, in parametrii lui? Altfel de ce-ai mai plecat de acasa?
– Sa inteleg ca nu-ti plac strainii.
– Nu stiu nici eu. Acum lucrez prima oara cu oameni din alte tari si vad ca sunteti diferiti.
– Eu cred ca toti oamenii sunt oameni. E drept ca ne raportam la cultura din care provenim si avem asteptarile pe care le-am avea si acasa, dar trebuie sa recunosti ca nu e nerealist sa te astepti, in secolul XXI, sa nu ti se mai intrerupa curentul de 3 ori pe seara intr-un complex de apartamente care se vrea high end.
– Stiu si eu? Blocurile poate arata ca afara, dar la butoanele centralei electrice sunt tot indieni.
– Adica ma pacaliti? Imi luati ochii cu blocuri ca afara, doar ca sa aflu ca serviciile nu sunt ca afara.
– Vezi? Iar incerci sa schimbi India dupa tine.

6 responses »

  1. „in loc sa-l luati asa cum este, incercati sa-l faceti ca-n strainatate” Buna Chris, comentez destul de rar si accept multe lucruri, dar nu asta de la India. De cand eram mici am fost invatati ca trebuie sa ne adaptam dc vrem sa supravietuim si asta incercam sa facem cand plecam de acasa, insa chiar vorbeam cu prietenii mei indieni ca ei iau peste tot cu ei muzica, mancarea, obiceiurile si tot. India vine cu ei cand calatoresc, deci nu inteleg de ce spune prietenul tau ca noi nu ne adaptam cand de fapt cele mai mari natiuni ale lumii (China si India) asta fac, e metoda lor, nu se adapteaza ei ci schimba mediul inconjurator. Diferenta intre ei si romani e ca noi sunte 30 de mil maxim all around the world, nimeni nu are idee cati sunt ei

  2. Draga Marius, as zice ca toti umblam cu satul natal dupa noi, doar ca, cum spui si tu, indienii sunt un miliard, iar romanii xspe milioane. Insa sa stii ca cei trei romani pe care ii cunosc la Bangalore m-au invitat deja la un gratar…

    Poate trebuia sa spun ca amicul de care vorbesc nu a calatorit inca decat pe ruta Bangalore-satul lui natal (la 12 km distanta) si, de cand lucreaza cu straini, a devenit un fel de erou la el in sat. Mie mi se pare – si poate ma insel – ca-l aud in el pe „indianul de rand”, acela cu care eu nu pot sa comunic, din pricina necunoasterii limbii kannada.

    Cum se vede imperialismul vestic in Africa?

  3. Pingback: Ion Iliescu: Sursa de insomnii a multor români | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

  4. Pingback: Cronică de vinuri: Prince Știrbey de Drăgășani | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

  5. Pingback: Metro Last Light: Cel mai bun joc din ultimii 3 ani! | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

  6. Pingback: Lipa lipa, cos de alfa | Puzzle

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s