Accesul la sentimente

Standard

n-am mai stiut sa scriu dupa ce am scris
odata scriam pentru ca erai cu mine, in mine
apoi s-a lasat tacerea
si din cuvinte au zburat intelesurile

acum scriu fara sa stiu sa scriu
din taste izvodesc versuri care nu
e gol in forma de frica in mine
frica aia care ne tine, nu cea care ne impinge sa

Azi un idiot cu ricsa m-a urmarit, i-am zis ca nu am nevoie de serviciile lui, dar nu alea servicii le oferea el, “Fuck me just once, will you?” striga, am zis ca n-aud bine.

E usor sa fii pasnic cand viata te trateaza cu flori de gulmohar. E greu sa-ti amintesti sa faci limonada cand te trezesti cu lamai.

Sub pacea si iubirea pe care le visez se ascunde frica si tot acolo exista multa furie.

De ce suntem prosti, de ce ne-a inzestrat Creatorul cu emotii, de ce simt uneori ca sunt facuta din fibre care vibreaza mult, mult si dureros, la atingerea unor vorbe, a unor sunete. Cu adevarat suntem mai mult decat materie, pentru ca invizibilul din noi raspunde la invizibil, fibrele sufletului la undele sonore, la vibratia gandului, la borangicul unei amintiri. Si asa de puternice sunt aceste unde invizibile, ca interfereaza cu vizibilul si materialul, dau nod in gat si fluturi in stomac, stimuleaza secretia glandelor lacrimale.

Cine suntem? Din ce suntem facuti? De ce visam si ne impiedicam in visele noastre ca fetitele in poalele camasii de noapte a mamei? De ce ne punem oprelisti, de ce am fost facuti din luces y porco?

(Christina, cred ca esti unul din putinii oameni autentici din scoala. You are just so genuine. Stiu si eu? De ce vad mai mult porcul decat lucele?)

Exista o muzica cu care am crescut, asta vieneza, nemteasca, alamurile, viorile, valsul. Desi niciodata n-am fost prea gratioasa, in minte zbor si dansez ca cea dintai balerina si inima mea nu stie de limitele astea fizice, de 90 de kilograme si de trupul inca prea rigid – cand rasuna muzica, capul imi porneste a juca pe tendoanele gatului, intocmai ca el dintai solist al Operei din Viena.

Si imi plac si cantecele de la Bollywood si muzica sacra indiana si incantatiile monotone pe care se danseaza bharatanatyam, dar nu in acelasi fel si probabil ca e normal.

Un coleg vrea sa mearga la vipassana, zece zile de tacere deplina, zece zile de trecere prin sine – intri printr-o parte, iesi prin partea cealalta, nu stiu de ce mi-a venit sa zic asta cand l-am auzit. Asa mi se pare mie meditatia: o intrare asa de profunda inauntru, incat nu stii cine iesi cand iesi. Si, totodata, nu stiu sa meditez singura, dar intr-un grup simt ca se acumuleaza energia si am multa putere. Mereu meditez mai usor si mai profund in grup decat singura, la templu decat acasa. Poate ca locurile chiar au energia lor.

Si co·l malalt,…..qui lonch temps ha que jau
e vol hun jorn…..esforçar-se llevar,
e sa virtut…..no li pot molt aydar,
ans, llevat dret,…..soptament, plegat, cau,
ne pren a mi,…..que·m esforç contr· Amor
e vull sequir…..tot ço que mon seny vol;
complir no·u pusch,…..perquè la força ·m tol
un mal estrem…..atraçat per Amor.

Vreau sa fac yoga, vreau sa trec prin mine si sa ajung in partea cealalta, la cusaturi, asa cum intorci o haina pe dos – uneori pe dos e alt model, alteori nu. Vreau sa-mi birui corpul, sau sa mi-l eliberez.

Aseara iar am plutit in ape mai adanci decat mine, dar ce sunt apele adanci? Cum e posibil sa citesti cu fervoare o copilarie intreaga si o adolescenta intreaga si sa nu citesti nimic din ce se va discuta la cinele de peste ani? Care e cartea mea preferata de Hemingway? Care e poetul meu preferat? Care sunt gusturile mele literare curente? Cu ce scop citesc? De ce Tolstoi e mare?

A fost un fel de team building, pentru ca Raymond – la invitatia caruia ne aflam asezati in jurul unei mese din cel mai fitos restaurant italian din Bangalore – Raymond nu admite sa nu se joace de-a Dumnezeu cu oamenii. Totul a fost orchestrat si dirijat si la final platit de el, ca un spectacol cu actori si cortina. Ii place mult si joaca si de-a cititul in sufletele oamenilor, pentru ca suntem transparenti toti, inclusiv el, depinde de unde privesti.

Nu trebuie sa vina extraterestrii ca sa fim straini unii de altii si sa nu avem nimic in comun.

Nu trebuie sa ni se deschida al treilea ochi ca sa vedem ca unii fara altii suntem incompleti si repetitivi, ca o rotita care se misca in gol, ruginita.

Eu una recunosc: nu stiu ce sa ma fac cu sentimentele. Nici fara ele.

2 responses »

  1. Have I told you lately that I love you? Așa bine m-am regăsit în ce zici tu aici… ”de ce simt uneori ca sunt facuta din fibre care vibreaza mult, mult si dureros, la atingerea unor vorbe, a unor sunete.” Eu cred c-așa-i să fie, am obosit să-mi mai pun întrebări. Plâng când citesc știri despre cei uciși de ISIS, sau despre rinocerii din Africa, râd la bancurile celor de la 9gag și visez și eu să ies pe partea cealaltă. O îmbrățișare!

    • Ca Iona, nu? Iesim noi la lumina! Sau poate explicatia e aia pe care mi-o serveste toata lumea, „esti tu sensibila”. M-am gandit la tine cand am alcatuit postul asta (e un colaj din diverse scrieri din diverse momente). Si eu ma regasesc adesea in scrierile tale. Love you too!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s