Chai si voie-buna

Standard

2014-08-09 17.29.14

Ceaiul indian e o institutie in asemenea masura incat despre el se canta cantece si se scriu carti. E o bautura foarte dulce, care se bea in cantitati mici pe tot parcursul zilei.

Ceaiul indian se face din ceai negru bine fiert, cu lapte, zahar sau miere si cele mai diverse condimente: cuisoare, scortisoara, ghimbir, cardamom, fenicul, piper negru. De cand a aparut moda ceaiului fara lapte, ceaiul indian se mai cheama si „masala chai”, adica ceai cu condimente. Vanzatorii de ceai sunt la fiecare colt de strada, cu niste primusuri improvizate, pe care fierb zeci de litri de ceai zi de zi.

Ceaiul indian se face in oale uriase, adeseori cu aspect slinos din cauza laptelui prins de ele in ani de zile. Se strecoara cu tifonul si se cumpara cu paharutul (costa intre 2-4 rupii) de la chai-walla, vanzatorii ambulanti care umbla pe strada cu termosul si striga uneori „chaiaaa, chaiaaa”. Chai-wallah stau mereu in apropierea cladirilor de birouri, pentru ca stiu ca au clientii lor, care tot la doua ore coboara sa-si faca plinul de ceai. De ce nu-si fac ceai in birou? Nu stiu, dar obiceiul este fie sa cobori sa-ti cumperi ceai (paharelul acela mic, care-ti ajunge pe o masea), fie sa trimiti un baiat bun la toate cu o tava sau un carton pe care sa aduca zece-doisprezece paharute de ceai care se termina imediat. Copilasii cu tavi pe care cara paharute de ceai sunt prezenti si-n zonele comerciale, unde livreaza doza de ceai din dugheana in dugheana la fiecare doua ore.

Colega mea Liz a avut parte de priviri uluite cand s-a dus la chai-walla cu cana ei termoizolanta de la Starbucks si i-a cerut sa o umple cu ceai. Fastacit, vanzatorul a scos tot paharutul lui de plastic.

– Nu, nu, a zis Liz, paharutul ala nu-mi ajunge nici pe o masea. Vreau sa am sa beau toata ziua la scoala.

– Ceaiul, madam, se bea cate putin, a zis omul in cele din urma, E foarte concentrat.

Dar, la insistentele colegei, a umplut cana de la Starbucks, paharut cu paharut.

Cand eram la Mussoorie, ceaiul se facea ca un ritual dimineata la micul-dejun, la ora 11, la ora 3 si la 9 seara. Il facea mereu Attyia, despre care toata lumea spunea ca-l face potrivit de dulce si de condimentat. Beam din cani mari, pentru ca era frig. Familia avea puse deoparte si paharutele pentru lunile calduroase.

In Bangalore ceaiul se serveste numai in paharute mici. De cele mai multe ori e mai mult dulce decat condimentat, dar uneori dai peste locuri care servesc un ceai perfect, tare si aromat. Vanzatorii de ceai sunt nelipsiti de la evenimente, meciuri de cricket, concursuri si concerte, mereu cu termosurile lor aburinde, uneori desculti, alteori incredibil de batrani, chai-wallahs din tata in fiu, niste oameni uscativi, de culoarea ceaiului cu condimente.

Fireste ca ceaiul, fiind o institutie in India, nu putea scapa neatins de societatea de consum moderna. In India se vand mixuri de condimente pentru ceai masala, ceai masala gata ambalat la pliculete, ceai masala organic de pe plantatiile virgine din Darjeeling si cate si mai cate. Fireste, nu cu 2-4 rupii, ci cu zeci si sute.

Au aparut si cafenele/ ceainarii care servesc „Indian tea” cu 50-100 de rupii. Jaf la drumul mare, iti vine sa strigi. Unde mai pui ca gustul nu e nicidecum cel cunoscut de pe strada, ci ceva mult mai aseptic si fad. Poate ca oalele alea in care se fierbe ceai cu mcirobi de cateva generatii lasa un gust pe care aparatura moderna nu-l poate reproduce.

Se zice ca ceaiul a fost inventat in India, acum 5000 de ani (dupa alte surse, in China sau Tailanda). Am vazut si in Istanbul aceasta cultura a ceaiului in paharute mici. Acolo ceaiul se bea fara lapte, desi tot dulce.

Eu, una, ma declar indragostita de ceaiul indian de pe strada. Ceaiul ala pentru care, cand am vrut sa dau 5 rupii (costa 3 si mi s-a parut asa putin…), am primit „top-up”, adica omul a stat acolo langa mine pana am baut, ca sa-mi mai umple o data, de doua rupii, paharutul.

9 responses »

  1. Darjeelingul este, pt gastrita mea, prea acid. Dar mor de placere cand beau ceai din Burundi. Am primit o cuite de Masala cumparat din India si mi-a placut la nebunie, pt ca pot pune fix cat imi doresc sa-l fac de condimentat. Iar ceaiul negru preparat cu Masala si infuzat in lapte este ceva care nu-ti vine sa crezi ca exista.

    Dar ceaiul (am magazin de ceaiuri si cafele profesionale, aduse din germania) nu a reusit sa inclocuiasca cafeaua. Iar top-ul este, pt mine, cafeaua cubaneza, iar imediat apoi, cea din Kenia.

  2. Nu, in Ploiesti. Mic, cochet, cu portelanuri minunate (vreau sa zic accesorii pt ceai si cafea), cu muzica frantuzeasca de acordeon la usa, discret, sa nu se auda peste 7 strazi, mic, mic, mic. Este oaza mea de frumos si de plutire. Este… sanogen. Medicament.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s