Stima de sine made in Romania

Standard

Concluzie:

Directorul nostru, care ține să verifice toate scrisorile care pleacă la părinți, mi-a zis deunazi asa: It is arguable that my English is better than yours. I think that by now you know what my expectations are and you can fulfill them very well. I do not need to check your work.

El native speaker si prof de Filosofie si Socio-Umane, eu româncă.

*

Context:

Ziua aceea de ianuarie 2013 cand colega mea care urma sa-mi fie tare draga (desi inca nu stiam) m-a intrebat, cu accentul ei ingrijit de britanica din Africa de Sud:

– Sa inteleg ca tu vorbesti engleza cu accent romanesc? Si spaniola la fel o vorbesti?

Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare, am murit si inviat intr-o clipita, am clipit si am zis:

– Probabil ca da. Pana la urma am invatat si engleza si spaniola in Romania.

Ma amuza cat li se pare de ciudata situatia asta, iar pentru noi e cat se poate de normala.

Dupa o vreme mi-am luat inima in dinti si am intrebat un prof de engleza daca i se pare ca am accent strain.

– Vai, ai un accent suav est-european pe care-l ador! a raspuns el foarte entuziasmat.

Ganduri:

În România sigur că vorbeam minunat engleza, dar aici am accent. Dar bine, și ei între ei au accent.

M-am plictisit de complexul de inferioritate românesc. Ducă-se. Toți avem accent.

Tot reflectând la treaba cu accentul și urmărind un episod din Modern Family, am ajuns la concluzia că reacția mea a fost the low self esteem one. O reacție la fel de valabilă ar fi fost mândria: haaa, se aude că sunt româncă, ce misto! :D Ca irlandezii, sau neo-zeelandezii. Complexul meu e acela că nu sunt native speaker, dar nu contează aici.  Accentul pur și simplu nu contează.

Cu Romania de gat

Tot la cinci vorbe fac referire la Romania, ca la buricul pamantului, patria lui Deceneu si Decebal. Sau doar singurul meu reper, singura alta tara in care am trait si la care stiu sa ma raportez. Si traind de doi ani si ceva intr-un mediu international (43 de natii de profesori predau la noi la scoala) dominat prin alternanta cand de americani, cand de britanici/ neo-zeelandezi, mi-am descoperit vini si complexe de care nu eram constienta, cum ar fi:

  • complexul ca vin dintr-o tara mica, de care n-a auzit nimeni
  • complexul ca am accent romanesc
  • complexul ca predau limbi straine invatate la batranete (elevii nostri sunt bilingvi si trilingvi la varsta de 3 ani, eu am inceput engleza la 14 ani si spaniola la 18)
  • complexul ca n-am experienta internationala, sunt limitata la o scoala, la o perspectiva
  • complexul ca n-am citit Winnie the Pooh in copilarie, ca nu am auzit de Yes Prime Minister, ca, pe scurt, nu sunt britanica prin nascare deci nu stiu sa rad la glume englezesti

Apoi, pe masura ce pofteam aceste complexe la discutii mai amanuntite, am aflat ca:

  • vin dintr-o tara fascinanta tocmai pentru ca nimeni n-a auzit de ea
  • sunt un personaj exotic, poliglot, deci de o inteligenta superioara [eu tot le explic ca engleza limba materna e un handicap in ceea ce priveste invatarea altor limbi]
  • stiu sa invat din experienta altora pana mi-o construiesc pe a mea
  • oamenii sunt bucurosi sa-si impartaseasca trecutul si un om cu adevarat deschis la minte nu te va judeca niciodata pentru ca vii din alt context cultural – dimpotriva, va fi curios sa-ti afle povestea.

In concluzie – invat in fiecare zi sa fiu assertive, sa am incredere in cunostintele si talentele mele, sa ma ridic deasupra ideii [care nu stiu de unde-mi vine, dar pe care o constientizez mereu] ca eu, ca romanca, sunt intr-un fel inferioara „vesticilor”. E un complex care se manifesta exclusiv in relatie cu natiile vest-europene/ americani, mai putin cu candienii si australienii si deloc cu natiile africane, sud-americane si asiatice cu care, dimpotriva, simt o deosebita afinitate.

Na, asta e marturisirea mea. Astept idei, pareri, dezbateri.

Cine suntem si cum ne raportam la „restul lumii”?

10 responses »

  1. Wondeful! Nu ești singura, să știi! Și am observat că asta e valabil și vis-a-vis de alte nații (sau sunt eu prea superficială). Par example, un Japonez mi se pare mai interesant decât un Filipinez. Dar stările astea alterneaza. Cam aceeași situație e și în Dubai. Noi, cred că-n P&G suntem la fel de Babelieni ca și voi. Și-apoi, știi cum e, Chris, câinii latră… (aka gândurile noastre prin cap, ca trenurile fără semafor). Mi hi hi. Te-aștept la mine!

  2. Total de acord. Am inceput la fel ca tine, cu complexul ca nu ma amuza Monty Python (si de fapt nici nu stiu exact ce e), ca nu stiu ce fel de limonada beau copiii englezi in anii 80, ca sun ca Iliescu cind vorbesc limba lui Shakespeare si alte de-astea. Intre timp m-am convins ca sintem misto noi astia veniti cu pluta dintr-o tara mica, saraca, unde mai ieri domnea un comunism sinistru. Si guess what? Acum dam si noi din coatele noastre un pic mai complexate dar talentate, de la egal la egal cu copiii de dupa cortina. Tare.

  3. Esti adorabila…eu stiam candva sa ma descurc in franceza….tot felul de hihihi-uri….referitor la accent….sa nu renunti ca ma supar….e mai mult de atat….textul tau are realitate si savoare…

  4. consider ca radacina a complexelor astea de inferioritate fata de alte natiuni „civilizate” vin din faptul ca sistemul nostru educational, economic si social se raporteaza tot timpul la cele occidentale, cand spun americanii „am invatat engleza la Harvard” dar cu ce sunt ei mai presus ca unul care a invatat la Universitatea din Bucuresti? (eu recunosc am prea putine complexe de inferioritate) dar daca cunosti acea limba si o vorbesti perfect ce conteaza putin accent , defapt asta te face unica, parerea mea !

    • De acord; am invatat acum sa nu ma mai compar, ci sa fiu cine sunt. Multumesc pentru comentariu! Recunosc ca am simtit putina invidie citind „am putine complexe de inferioritate” :) Bravo!

      • Multumesc,eu am doua complexe de inferioritate mari si late unul apare atunci cand se ridica in discutie matematica(niciodata nu am fost capabil sa fac calcule) si al 2-lea apare cand sunt in preajma femeilor mai inalte decat mine….(fiind obisnuit sa privesc lumea de la inaltime (1.9m) nu ma simt prea comod in situatiile astea :P , singura persoana cu care sunt in competitie, sunt eu insumi, restul e poveste……ma bucu ca ati invatat sa va acceptati.

  5. Of, Doamne, eu nu am fost pe faza la prinderea trenului pentru afara (avand si ceva ani in plus), drept pt care, chiar de m-am plimbat nitel, tot aici, in Romanioara noastra eterna, traiesc si muncesc. Si traind si muncind aici, va privesc pe voi, cei ce traiti si munciti afara, nu, nu cu invidie, ci cu un fel de melancolie a vietii pe care as fi putut s-o am daca ar fi avut cine sa-mi dea un sut potrivit la un moment la fel de potrivit.

    Cred ca asta ar fi singurul meu complex de inferioritate, regretul ca… am ratat (ca sa zic asa), ratare care se raporteaza numai la ceea ce imi imaginez (idealizez?) c-as fi putut realiza in alta parte.

    Sa iti spun ceva: putin narcisism (nu d-ala patologic) nu strica. Draga Chris, ai toate atuurile omului care poate reusi orice isi propune, absolut orice. Sper ca stima de sine sa-ti ajunga, cat mai rapid, la nivelul acestor atuuri.

    Iti inteleg dorul de (a)casa, poate nostalgia, dar crede-ma, dupa un an de Romanioara, nu vei stii cum sa fugi, mai repede, inapoi (sau in alta parte). Pe mine, una, ceea ce ma deranjeaza cel mai tare este inechitatea, nedreptatea sociala, umilinta, defilarea sub-mediocrilor care conduc totul in tara noastra si care fac din tine, om muncit pe bancile scolii, un nimic. Nu e un spatiu sanatos pentru a creste un copil, oricat de sanatosi i-ar fi parintii. Da, vino acasa, hranaste-te cu ce ai nevoie si du-te in toate zarile, nu te risipi in zadar sperand ca muti ceva un mm mai incolo.

    Seara buna, dragii mei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s