Domnul Upendra si asigurarea auto

Standard

Asigurarea auto in India e aproximativ egala cu zero si ca valoare si ca eficienta. Pe un an platesc circa 700 de lei pe un fel de full CASCO, care pare sa fie singurul fel de asigurare care exista. Daca da camionul peste tine, cum i s-a intamplat deunazi colegei mele, reparatia tot tu ti-o platesti, apoi tragi cu lunile de asigurator sa scoti vreun ban de la el. Se vorbeste in ziare de posibilitatea ca asigurarea auto sa devina obligatorie (nu este? Nu stiu. Dar notiunea lor de „auto” e foarte laxa – de ex. cum asiguri o bicicleta cu motor sudata de o roaba, cu care merg zilnic la scoala circa 6 copii?) si se zvoneste tot mai des ca se va da o lege „ciudata” care ne va obliga pe toti soferii sa umblam cu asigurarea la noi si sa schimbam intre noi numere de telefon si asigurari cand ne ciocnim.

Procesul de asigurare a aproximativ la fel ca in Bucuresti: daca cunosti un broker il chemi acasa, daca nu, te deplasezi la brokeri sau banci si-ti faci singur asigurarea. Eu cunosc un broker, Vinod, dar anul asta cand l-am sunat mi-a zis ca e bolnav si nu poate lucra o perioada. Ei, m-am gandit, ce mare lucru, o sa-mi faca asigurarea cand se face bine. Oricum intr-un an de zile nu m-a intrebat nimeni de ea si am si uitat ca o am.

Dar Vinod stie mai bine ca mine cum e mersul si se gandeste la clientii lui chiar si de pe patul de spital. Azi-dimineata la ora 9 m-a sunat, cu un ton urgent:

– Madam, your insurance expires today and I cannot help you. Madam, please go to any other insurance dealer and renew your insurance before it expires, otherwise they have to come and check the care again and it is a lot of headache for you.

Impulsionata de aceste cuvinte si de amintirea (uitata intre timp) durerilor de cap de anul trecut, cand, intr-adevar, a trebuit sa fiu acasa pentru 1001 de agarici care veneau ba sa verifice masina, ba sa constate numarul de inregistrare, ba sa ia cecul, ba sa aduca polita etc., am sarit direct in tricou si pantaloni si pe-aci ti-e drumul.

Langa casa mea troneaza cu onor Biroul Regional de Transport, un fel de Politia din Pipera, unde se emit permise de conducere si se dau examene auto si cate si mai cate ale masinii. Acolo l-am gasit pe dl Upendra.

Femeia cu sari de culoarea mustarului nu vorbea engleza.

– Wait, madam, a zis ea. Take seat. Sir, vedeti ce vrea femeia asta alba, ca habar n-am ce zice [traducere imaginara din limba kannada].

Dl Upendra si-a terminat tacticos de semnat hartiile inainte de a se intoarce spre mine. Nu oricine e strigat „Sir” in aceste dughenute care paraziteaza Biroul de Transport. Dl Upendra poarta camasa si pulover (la 25 de grade C), pantaloni de stofa si parul cu carare pe stanga. In frunte are un zbenghi rosu, semn ca e bun hindus si si-a facut rugaciunile azi. Mustata ii e deasa si bine ingrijita. Engleza lui are mici pretentii de accent britanic. E mereu incruntat, pentru ca ocupat si important.

– Yes, madam, you want car insurance? Of course here we can close any kind of insurance. Your good name, please?

O dugheana via-mama-ei intr-un centru de politie pe langa care prolifereaza, cum e si normal, xeroxurile, scolile de soferi, tipizate si asigurari auto. „Vinayaka Enterprises” in fata careia ma aflu e una din cele 25 de dughenute din zona care fac asigurari auto. Se intampla sa fie singura in fata careia nu e coada, de aceea sunt aici si nu alaturi, la „Lakshmi Enterprises”.

Am tot atata incredere in angajatii de aici cata am in toti oamenii cu care vin in contact zilnic. Sunt oameni la locul lor, corecti si simpli, in cea mai mare parte. Cand incearca sa ma insele li se citeste pe fata. Unii sunt mai priceputi ca altii, de aceea uneori imi iau mici tzepe that I didn’t see coming. Dar, per total, am incredere in bangalorezi (kannadiga) mai mult decat in cei din Delhi sau Bombay, chiar daca aceste dughene arata ca rulotele de asigurari de pe vremuri.

Totul se deruleaza corect si simplu. Dl Upendra isi suna seful (deasupra oricarui Sir e un Sir si mai mare, si mai mustacios, cu accent si mai britanic). Vorbesc in kannada, dar inteleg ca dl Upendra are ceva probleme cu faptul ca vreau sa-i scriu un cec. Aud repetate des cuvintele foreigner si cash. In contextul in care ma intrebam daca pot sa am incredere in el, ma amuza enorm faptul ca el nu are incredere in mine!

– Yes, madam, cash only will be taken, please understand. You are foreigner madam, cash is better. We have had many problems with cheques bouncing. Please trust me, I am in this business for 14 years. I give you receipt.

Ii dau banii, imi da cartea lui de vizita, pe spatele careia scrie ingrijit: Received [suma] towards Insurance. R Upendra Singh. 19-12-2014. Imi zice sa vin maine la ora 10 sa ridic polita de asigurare. Sa dorm linistita, fara nicio grija, el e un om serios. Atatea asigurari ma pun pe ganduri mai abitir decat daca n-ar fi zis nimic.

Oare maine la 10 voi descoperi ca Vinayaka Enterprises nu mai exista?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s