De fapt ce-i aia Hampi?

Standard

(extras dintr-un e-mail)

Hai sa va zic ce e Hampi: un sit arheologic patrimoniu unesco, care dateaza din secolele 11-16. Inchipuiti-va Roma si Pompei una dupa alta. Istorie, grandoare, mister, frumusete. Inchipuiti-va coloane de granit sculptate cu atata gingasie ca rasuna ca niste instrumente muzicale atunci cand trece vantul printre ele. Inchipuiti-va un templu de granit pe un platou de granit… zici a crescut acolo, organic, viu, nascut, nu facut. Inchipuiti-va dantelaria aia superba de zei, plante, animale, oameni, toti incremeniti in piatra, toti parand ca se misca, ca sunt vii. Apoi priviti cu atentie cupola templului: hopa! Doamna nu are sutien, domnul nu are chiloti… hmmm, unde tine tipul ala mana? Ati ghicit: ca si in alte parti ale Indiei, statuile de aici sunt pornografie curata! Noroc ca sunt departe, in sus, numai cu zoom poti vedea si evident ca nu le-a explicat nimic copiilor ghidul despre asta. Doar noi, astia marii, ne uitam sa vedem cam cum se facea amor in secolul 11.

Inchipuiti-va niste dealuri de bolovani granitici cocotati unii peste altii, unii peste altii… la un cutremur s-ar prabusi, dar la Hampi nu sunt cutremure. Inchipuiti-va rasaritul si apusul de soare de pe aceste dealuri… cu un peisaj de campii verzi de orez si acel templu ca un vis eminescian.

V-ati inchipuit?

Bun! Acum adaugati INDIENII! Ce? Ati vazut cumva o vaca? Miroase a pipi? Corect! Vaca, evident, e sfanta. La fel boul, taurul, vitelul, iakul si toate bovinele. Deci umbla libere pe unde nici cu gandul nu gandesti. Urmasii lui Krishna Devaraya, regele luminat al Hampi-ului, se pisa si in templu; putin le pasa. Pute peste tot. Maimutele zburda in voie, la fel si cersetorii si hotii de buzunare. Toti oamenii se holbeaza la tine ca la felul 14, obositor, enervant. Toti vor sa-ti vanda ceva, se tin scai, nu accepta nu, sunt insistenti spre nesimtiti. Templele sunt in cea mai deplorabila stare, noroc ca coloanele alea sunt de granit si ala e dur, altfel tot ce era pictura, culoare a cazut, s-a scorojit, s-a nenorocit. Imi inchipui cum ar arata Roma in India, Vaticanul in India si ma apuca rasul! Rad si tusesc! De Pompei nu mai zic, ca a zis o eleva, fata umblata. I-a zis ghidului: „Aici parca suntem la Pompei!” „Ei na, a pufnit ala, cum sa fie ca la Bombay?”
Intr-un avant patriotic am fost dusi sa vedem cea mai tare parte a templului: the pinhole camera. In secolul 16 indienii cunosteau principiul aparatului de fotografiat. O gaura prin care intra lumina, un colt intunecos si soarele. Cand soarele se inalta pe cer, umbra cupolei mari (cea plina de pornosaguri) se reflecta rasturnata pe un perete din interior. HERE WORLD ORIGINAL PINHOLE CAMERA anunta o inscriptie stearsa in kannada si-n engleza. Miroase doar foarte discret a ceva intre balegar si mucegai, semn ca nu se chiar pisa pe primul aparat foto din lume.
La iesire, colegul meu din Uganda e scandalizat. Stiti cum zicem noi ca in Congo e mai naspa ca in Romania si alte rasisme. Deci omul e din Uganda, adica un fel de Congo pentru ignoranti. Si e socat. Eu sunt din Romania (tot un fel de Congo pentru ignoranti) si am vazut toaleta din gara de la Herculane, deci sunt mai obisnuita cu aspectul si mirosul. [Intrebare TOK: de ce indiferent de rasa cand ne pisam miroase la fel?]
– Nu inteleg cum se pot oamenii usura atat de aproape de un loc sfintit? cuvanteaza colegul.
Ghidul indian ridica din umeri si ne zice ca nici el nu intelege. Apoi isi da cu presupusul: daca le vine si nu se pot tine… Uneori se mai intampla. Apoi stiti cum e, locul prinde miros…
Bombay, Pompei… Hampi, Pompi…
Daca sterg ultimele paragrafe si raman doar cu dealurile, templele, istoria, coloanele muzicale, granitul acela incalzit de soare, atunci pot spune ca Hampi e un loc fermecator, care bate Roma si Grecia si toate locurile cu ruine de pe lume. E o minune a artei si a arhitecturii, pentru ca a rezistat in ciuda localnicilor!
M-am gandit, nu e frumos, dar uneori nu te poti abtine: indienii nu sunt vrednici de stramosii lor. Cum au ajuns de acolo aici? Mister.
Apoi apar ochii si zambetele si inima aia cu care ei umbla la vedere si te caiesti ca i-ai vorbit de rau. Poate nu suntem toti datori sa ne inchinam la ruine.
Dar nici sa ne usuram pe ele?
Oricum, asta e Hampi.
Si mai e ceva: cum treci raul Tungabhandra, dai peste Vama Veche fara mare. Aceiasi vamaioti bauti si fumati, aceiasi cercei si salvari si papuci la vanzare, clatite dansa-n-transa [lol, fara diacritice arata misto], hamsii … glumesc. Fara hamsii. In rest, Vama Veche de Hampi.
Cazarea e intre 30 si 70 lei pe noapte la casute cu baie in camera si curent seara.
Se gaseste alcool, se mananca carne, cu 40 lei/ zi se inchiriaza scutere.
Ascensiunile pe bolovani sunt spectaculoase.
Peisajul natural e de o frumusete uluitoare.
Acum am doua ruine preferate in partea asta de lume: Sigirya si Hampi.
Astept sa ajung si la Angkor Wat.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s