Untouchables

Standard

br-ambedkars-124th-birthday-5097871942615040-hpDin senin, ne-a picat o zi libera: Ambedkar Jayanti, ziua parintelui dalit al constitutiei indiene. Poate i-ati vazut mutra pe google. De la Dr Ambedkar (care azi ar fi implinit 125 de ani si care a lucrat la redactarea actualei Constitutiei a Indiei din 1947 pana in 1949) pana la noi nu s-au schimbat prea multe. Cei fara de casta se numesc acum „scheduled caste” si au reduceri la transport si acces la educatie si locuri de munca. Un fel de integrarea tiganilor de la noi, adica apa de ploaie. Dalitii continua sa fie saraci si discriminati. Castele, interzise prin constitutie, sunt inca foarte puternice in India de azi, care devine tot mai pro-hindusa. Deci il sarbatorim pe Ambedkar (Babasaheb, cum i se spune) ca sa ne aducem aminte ca mai e mult pana departe, ca lumea nu a ajuns sa traiasca in fapta egalitatea promovata de politicieni si ca depinde (si) de noi sa fim atenti unii la altii, sa ne supraveghem discursul, sa ne educam copiii pentru o lume mai frumoasa.

O poveste frumoasa de succes despre o femeie fara-de-casta este povestea Kalpanei Saroj. Nascuta intr-o mahala, fiica unei familii de oameni saraci si dispretuiti, a fost maritata cu forta cand era inca o copila si a avut o viata de cosmar in anii in care elevele mele se perpelesc ca n-au iPhone 6. Ca toate povestile de succes indiene, femeia asta a sperat impotriva oricarei sperante, a intrat pe geam cand au dat-o afara pe usa, iar cand a reusit s-a intors sa le intinda mana si fetelor care vin in urma ei, fiindca stie bine cat au de patimit.

Am auzit prima oara de sistemul de caste si de „cei de neatins”, intusabilii, a-thingaros (de unde ar veni in romana cuvantul tigan [teorie neverificata]) din cartea lui Arundathi Roy, Dumnezeul lucrurilor marunte. Acolo apare un personaj dalit care e nevoit sa umble cu o maturica dupa el, pentru a-si matura urmele cand merge prin praf. Mi s-a parut o fictiune literara, dar este o realitate ingrozitoare.

Se pare ca e saptamana dalita la mine, fiindca citesc de la Fanny o carte frantuzeasca, Dans la peau d’un intouchable si azi mi-am luat sa vad pe DVD filmul PK, un film al lui Amir Khan despre religia care nu ne leaga (re-ligo), ci ne separa.

9 responses »

  1. am citit de caste in romanul Gora al lui Tagore si ma minunam ca ce sunt alea si cum se poate sa fie asa ? Adica mi se parea o poveste ca sa aflu ca asa a fost si inca mai este in India moderna…(romanul nu l-am terminat, l-am abandonat, o sa-l reiau la citit)

  2. Vio, multumesc pentru link – voiam sa-l pun si eu, dar nu mai stiam exact cum se scrie. Stiu ca tigan e un cuvant urat, despre r(r)oma am citit, dar de sinti nu auzisem.

    Doina, se pare ca India moderna nu e asa moderna cum pare. O sa caut si eu cartea lui Tagore. Gora inseamna alb, sau strain.

  3. Si totusi e extrem de interesanta originea cuvantului tigan (verificata sau nu), ca indiferent daca e urat si nu trebuie folosit, el a facut parte din vocabularul nostru.

    Smilla, cartea „Dans la peau d’un intouchable” este a lui Marc Boulet? Mi-ar placea sa mi-o iau si eu, alaturi de Gora lui Tagore (multumesc Doina) pe care n-am citit-o. Ma impiedic de vreo 3 luni in opera aceluiasi autor (da, Vio, sunt inca la Tremblay), mai am putin si devin specialista sau „tremblay-sta”. :))))

  4. vorbeam ieri cu un tip că noi la şcoală în ţara natală nu învăţăm chiar mare lucru despre ţara noastră (deşi eu credeam că mai degrabă despre asta învăţăm…), abia cînd creştem şi eventual mergem în afară şi dacă ne interesează, începem să aflăm mai multe.
    cazul meu concret: cum ziceam mai sus, mă documentez pentru tema cu antisemitismul şi antiţiganismul şi aflu destul de multe şi din istoria noastră, a românilor, sau a principatelor române.
    şi citesc eu într-o carte (mai multe) cum că în principate rromii au fost sclavi pînă pe la 1850. fază la care mie cît pe ce să-mi sară pălăria din vîrfu capului! ce sclavi visează ăştia, domleee! ca să mă prind că pînă la frageda vîrstă de 37 de primăveri (pe care sper să le împlinesc luni :P) nu am făcut niciodată legătura între sclavi şi iobagi, şerbi, robi… (nici măcar nu ştiu dacă ultimii trei termeni sînt sinonime între ei…)
    despre sinti şi roma, cică astea sînt două grupări mai mari din „popoarele ţigăneşti” (mi se pare că adjectivul merge!), dar mai sînt multe altele pe lîngă. sinti sînt cei care au ajuns în Europa de Vest de prin secolul XV, roma sînt cei din Europa de Est şi Sud-Est, ai noştri de exemplu, au putut pleca iar în lume abia după ce au fost slobozi.
    de ăştia ştiaţi?
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Ieni%C8%99i
    eu nu!

    cora_,
    brava, expertă tremblayistă! :D

  5. In tara noastra invatam povestea noastra din perspectiva noastra :) Asta a fost si surpriza mea: sa aflu alte perspective, care justifica la o adica alte atitudini fata de Romania decat „plai de dor”. E poate cel mai misto lucru la jobul meu faptul ca aflu atat de multe puncte de vedere „nationale”, de stau si ma intreb cum ne-am putea vreodata numi internationali? Am fi de peste tot si de nicaieri? Third culture families exista si isi duc viata oriunde in lume fara a duce dorul unui loc de bastina. E interesant insa ca si-ar dori sa poata duce dorul unui loc. Nomazi autentici, la fel ca rroma ai nostri. Oare ei au fost third culture avant la lettre?

    Stiam ca au fost robi. Dealtfel unii explica prin asta mentalitatea lor servila sau agresiva de „robi neintegrati in societate”. Ei sunt paria ai nostri. Sclavi, serbi, iobagi, robi – acelasi lucru. Oameni lipsiti de libertate, a caror viata apartine unui stapan situat mai sus ca ei pe scara sociala.

    Ce masterat faci? Mi se pare important ca afli povestile nomazilor.

    • hehe, masterat, ce vise! :) fac bachelor abia: ebraistică şi franceză. :)

      la franceză am semestrul ăsta un curs despre les Robinsonnades, unde ni s-a recomandat să citim Robinson Crusoe :D pentru început şi m-am aventurat la varianta în original, unde trişez puţin, dar mă ajută enorm – în timp ce citesc cu ochii, ascult audiobookul de pe youtube. cînd au fost prea multe chestii pe care nu le-am priceput, apăs pe pauză şi mai citesc o tură. per total pînă la vîrsta mai sus menţionată am citit trei cărţi în engleză, deci e o treabă curajoasă (limbile mele străine fiind franceza şi germana la origini…) să muncesc la Defoe în original… :D

      cu „nomazii” s-a nimerit, e un curs de etnografie şi alte chestii legate de cunoaşterea/descrierea „Celuilalt” (care nu e ca noi)…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s