Doctorul

Standard

Mi-a crescut ceva pe pleoapa si m-am dus sa-l vad pe doctorul Girish, la spitalul de oftalmologie Navyuga.

In Bangalore, in unele locuri, e greu sa-ti dai seama care-s doctorii si care-s pacientii, pentru ca nu poarta halat. De aceea am fost destul de confuza o vreme, mai ales ca mi s-a spus intai sa astept (in sala de asteptare era un televizor pe care rulau desene animate), apoi sa intru intr-un cabinet unde mai erau alte 6 persoane, care-si lasasera incaltamintea in fata usii cabinetului. Am intrebat daca pot sa intru incaltata; mi se parea aiurea sa ma descalt la oftalmolog.

Un domn cu mustata m-a luat in primire si, fara sa ma intrebe ce problema am, m-a pus sa ma uit in aparatul ala care-ti arata poze cu peisaje, in vreme ce el se uita la ochii tai. Mi-a zis ca ochii mei arata minunat si sa iau loc in alta parte. Deoarece nici el nu avea incaltaminte, eram confuza daca e un doctor sau poate un alt pacient care face misto de mine!

Am luat loc pe un scaun de plastic, langa o femeie invelita din cap pana in picioare intr-o burka neagra. Ma privea pe furis, la fel si eu pe ea.

Stand acolo pe scaun am inceput sa intru mai bine in atmosfera cabinetului. Parea o fosta debara patrata. Am observat abia atunci ca nu avea usa, ci doar o perdea, care era trasa la o parte. Pe jos era gresie, iar pe perete tronau icoane cu Ganesha in diferite ipostaze, impodobite cu ghirlande de flori si betisoare parfumate.

La un birou de pe vremea lui Noe sedea un nene la vreo 60 de ani, cu ochelari si mustata stufoasa. Mi-am dat seama ca e doctorul, desi nu avea halat. Vorbea in hindi, cu o mare autoritate. Cei care il ascultau cu respect erau o femeie de vreo 50 de ani, ridata si imbatranita, imbracata intr-un sari ponosit si fiul ei de vreo 20 de ani, slab mort si cu ochelari cu lentile groase. Se vedea ca mama si fiul nu sunt kannadigas, veneau de undeva din nord. Spuneau doar, „Ji, sir”, adica „Da, domnule.” Doctorul se dezlantuise, mie mi se parea ca ii cearta in toata regula. In vremea asta, tipul cu mustata care ma primise, se ocupa de alt pacient. Doamna cu burka astepta sa fie invitata pe scaunul unde-ti masoara acuitatea vederii. Femeia cu fiul ei, nu-si mai ridicau privirea din pamant.

Atunci a intrat in mare graba un angajat al spitalului, cu un mesaj urgent pentru doctor in kannada. Doctorul apucase sa-i intinda mamei reteta, dar femeia nu parea sa stie sa citeasca.

Angajatul, intre doua varste si mustacios, rostogolea cu repeziciune vorbe in kannada, din care eu auzeam ca de obicei alla-la-illa-la-martare. Femeia, il tragea pe doctor de maneca, in hindi sa-i explice chestii pe reteta. Doctorul, netulburat, se intorcea cand spre unul cand spre altul si fiecaruia ii vorbea in limba lui. Pana cand m-a vazut pe mine si in peisaj a intrat si engleza.

  • Yes, mam?

Vorbea o engleza foarte buna si i-am spus ca sunt impresionata sa vad in cate limbi vorbeste aproape simultan. Ca toti indienii carora le spun asta, mi-a zis modest ca nu e nimica. „Sa vezi bunicul/ un prof de-al meu/ un vecin/ fratele meu… pai ala vorbeste simultan in 12 limbi. Voi in Europa nu sunteti asa?”

Daca Europa ar fi o tara, poate ca am fi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s