Cu locul de parcare

Standard

A aparut o problema noua, de lumea intai: locul de parcare. Mandria proprietarului apartamentului meu! Nu voi uita niciodata ziua cand i-am zis ca-mi iau masina si as vrea sa localizez locul de parcare.

– Sa cobori cu mine cu liftul, duduie, ca imediat il localizam!

Ha, ma gandeam, nici el nu stie. De unde sa stie, daca nici nu sta aici, in complexul asta monstruos de mare, peste 2000 de apartamente, parcare subterana pe doua nivele…

Apasa pe UB – „iubi” sau Upper Basement. Usa liftului se deschide si dl. Lakshman proclama:

– Aici este.

– Unde?

– Chiar in fata usii.

In fata usii sunt parcate doua masini; o Honda mare si una mai mica. Una in stanga, una in dreapta. Dl. Lakshman arata spre locul din dreapta:

– Acesta, madam, e locul meu de parcare, pentru care m-am luptat!

– Bine, zic eu ca ultima proasta, dar e o masina parcata pe el.

Dl. Lakshman se zgaltie de ras.

– Si normal; e masina mea!

Asa am parcat eu in UB timp de doi ani de zile, pana intr-o buna zi cand am venit acasa si locul era ocupat. De proprietarul de drept, caci rezulta ca dl. Lakshman nu a facut hartiile la timp si locul i-a fost suflat de apartamentul 303 chiar de atunci, din 2012, cand imi zicea ca „s-a luptat”.

Intre mine si 303 a inceput un razboi de gherila. Care cum gasea locul liber, parca. Care venea mai tarziu acasa si gasea locul ocupat, facea plangere la administratie. Se saturase dl. Krishna, seful pazei, de noi, fiindca mereu bietii paznici erau trimisi sa ne bata la usa:

– Madam, your car is parked in 303 place.

– OK, where should I move it to?

– We don’t know, madam.

Intai m-au gonit in lower basement, dupa doi ani si mai bine de parcat in fata usii. Apoi imi suna la usa sa plec din lower basement, ca bla bla in hindi. Locul din UB era al lui 303. Locul din LB era al lui 1406.Unde sa parchez, spuneti-mi?

Intre timp aveam mana stanga in ghips. Fluturam ghipsul:

– Mister Krishna, nu pot sa conduc, unde sa parchez?

– Madam, take visitor parking only.

Si masina se prafuia si jegosea intr-o zi cat in UB intr-o saptamana.

Am inteles atunci toti englezii care s-au simtit vreodata neintelesi in tara asta si toti indienii care s-au simtit vreodata jigniti si tratati de cacat in propria lor tara. Era clar ca facusera o greseala. Era insa si mai clar ca erau atat de uluitor de dezorganizati, incat nu aveau habar ce locuri de parcare mai au disponibile. Le-a luat o luna sa rezolve problema; o luna in care in fiecare seara cand veneam de la scoala trebuia sa trec pe la administratie sa intreb „Eu azi unde parchez.” Fiindca in afara de dezorganizati, sunt obositor de tipicari la cacaturi gen „fiecare masina are un aptibild cu numarul apartamentului”; „masinile cu aptibild nu pot parca decat in locul special arondat si in nici un caz aiurea prin complex sau in parcarea de vizitatori”; „masinile cu aptibild care parcheaza la vizitatori se trezesc cu roata blocata si platesc o amenda de 500 de rupii.” Adaugati vreo 30 de gardieni care lucreaza in ture si faptul ca eu trebuie sa-mi parchez masina cu abtibild la vizitatori.

– Mister Krishna, am zis ferm si dulce, toti cei 30 de gardieni trebuie sa stie de problema mea, sa nu ma trezesc cu roata blocata.

In a treizecea zi a sosit circulara. Mi se arondase locul LB 88, unde parca 1406.

– No, madam, that parking is yours only, m-a asigurat insusi Sir, administratorul complexului, care mai administreaza trei complexe si nu vine la noi decat o zi pe saptamana.

Dar 1406 continua sa parcheze in locul meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s