Povesti birocratesti

Standard

Pe ultima suta de metri lucrurile se aseaza pana la urma.

Santa Fe – compania de shipping – mi-a golit casa inca de la mijlocul lui mai. Au venit bine pregatiti, cu cutii de toate marimile si formele, cu hartie de impachetat, cu bilute care tin umezeala departe, cu scoci si markere. Au impachetat eficient si rapid: cartile, dupa marime, in cutii dreptunghiulare. Micile obiecte de decor, invelite in hartie groasa sau in folie cu bule, asezate cu grija intr-o cutie mare, patrata, inscriptionata FRAGIL. Hainele – in cutii mari, usoare. Tablourile, impachetate individual in hartie cu bule, apoi fiecare intr-o cutie de marimea potrivita. Nimic nu se va sparge, nimic nu se va mucegai, nimic nu se va pierde, mi-au spus. Am facut asigurare.

Apoi 11 cutii au fost incarcate in camion, spre mirarea gardianului de la poarta, care a crezut ca ma mut pe sestache, ziua in amiaza mare. A venit cu mine in casa, sa verifice ca mobila era la locul ei. I-am explicat ca acele cutii pleaca in Turcia pe mare, deci le va lua doua luni sa ajunga acolo, de aceea pleaca inaintea mea. S-a mirat, dar m-a lasat in pace.

Dupa cateva intrebari, evaluari si negocieri, am decis sa-i vand masina lui Zeenat, care a fost oricum principala beneficiara, in afara de mine. D-l Upendra ne-a ajutat si de data asta. Dupa ce un Shivaraj mustacios ne-a cerut alte si alte hartii la fiecare infatisare, am decis sa-i dam papucii si ne-am dus la dugheana lui Upendra. Acolo aveam nevoie fix de 7 hartii, 5 semnaturi si o copie dupa talonul masinii pe care a facut-o chiar el, la xeroxul din birou. Uneori se poate, dar de ce trebuie sa depinda de om? Probabil fiindca nu exista sisteme. Incep sa devin fan sisteme tot traind in afara lor.

Putina mobila pe care o am, blenderul si cuptorul s-au dus la colegi. Una vrea o lampa, unul un raft. 100 de carti pe care nu le-am luat in Turcia au aterizat in biblioteca scolii. Haine, perdele si asternuturi au luat calea menajerei, care cred ca a pus ochii si pe niste cercei (si-i va primi in ultima saptamana).

Si cu asta s-a impartit averea materiala adunata in 4 ani de India. Cu o valiza si 11 cutii, sunt gata s-o iau de la capat in Istanbul.

Se zice ca dormi cum iti asterni. Eu una dorm bine si visez frumos.

 

3 responses »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s