Adio, dar pe curand

Standard

Fuga cu ricsa la More Megastore la 9:30 sa iau o a treia valiza, caci nu-mi incapeau troacele. Avionul pleaca la 3 dimineata; la miezul noptii vine taxiul.

Ricsa era singura, chiar in fata. 200 de rupii. Ok, sir. Era noapte, era doar el, ma grabeam. Soferul vorbea ca Papa, povestirile clasice despre copiii lui eminenti, taxa de studii, ce bine invata. L-am felicitat ca-si trimite fata la scoala. Era mandru de ea; fata era deja la facultate: Engineering. Nu voia ca nici unul din copii sa-i calce pe urme. De 18 ani inhala noxele orasului din ricsa in doi timpi care pacanea infricosator. Parea un tata bun, responsabil. S-a dovedit ca era si un om bun. M-a asteptat si m-a adus inapoi la Purva. A ras de mine ca am cumparat un singur lucru: o valiza. Cand am iesit cu ea din hypermarketul luminat a giorno care fosgaia de lume, a sarit imediat sa ma ajute. Desi i-am explicat ca valiza e goala, a insistat ca e de datoria lui sa ma ajute sa o pun in ricsa. Apoi a remarcat, hatru:

– Such a big shop and all you buy is suitcase, haha.

Se insela. Cumparasem si o apa si un pachet de biscuiti pentru noaptea lui de munca.I-a acceptat fericit.

Prin el mi-am luat ramas bun de la indianul simplu si sufletist care nu stie multe, dar e om. Am cunoscut multi ca el si compenseaza pentru toti prostii, ingamfatii, masculii alfa intalniti in aceasta tara.

Adio, deci pe curand.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s