M. e racit

Elevul meu, M., a intarziat ieri la scoala. Cand a venit, era racit cobza, cu febra, chiaun.

– Ce cauti, copile, la scoala?

– Nu stiu. Pot sa dorm pe masa?

– Mai bine te duci si te prezinti la cabinetul medical.

Avea febra si un aer pierdut, dar venise cu cartea, cu caietul. A stat ce a stat, s-a chinuit sa asculte lectia, ochii i se inchideau. In pauza l-am rugat sa mearga la cabinet. Nu a aparut la a doua ora. Lasase caietul deschis pe banca si, asa cum fac de obicei, dupa ce am predat lectia noua si copiii scriau in caiete, i-am luat si lui notite. Apoi i-am scris, pe scurt, vocabularul zilei si paginile din carte de unde poate sa invete.

Ora a continuat. M. a venit tarziu, cand mai erau vreo zece minute, cu foaia de la cabinet ca a fost retinut de doamna doctor.

– Cred ca ma simt mai bine, a zis.

S-a asezat in banca, pregatit sa-si ia notite. Apoi a vazut ca era ceva scris in caiet. A citit, a comparat cu ce era scris pe tabla. S-a uitat la mine. Copiii lucrau pe perechi la un dialog.

– Ti-am luat eu notite. Aveti lucrare joi. Sa inveti, da? Si ai grija de tine; multa sanatate!

A dat din cap. In scurta vreme se alaturase unei perechi si conversa si el. In incheierea orei, copiii au facut dialoguri in perechi alese la intamplare. Umblau prin casa, se opreau, conversau, porneau mai departe. M. a conversat si el. Lectia s-a terminat; copiii au plecat, eu m-am intors sa sterg tabla. Pe tabla, in coltul de care se rezemase M. cand conversa in spaniola cu colegul, scria: „Thank you, teacher.”