La ce din Bangalore ma gandesc cel mai des?
La masina mea. La libertatea pe care mi-o dadea.
La pomii cu flori, mai ales acum, in martie: jacaranda, tabebuia, bougainvillea, gulmohar.
La caldura si la hainele usoare, la sandale, la ochelarii de soare.
La perdelele mele de la FabIndia, cu floricele albastre, pe care le-am iubit.
La vanzatorii de nuca de cocos (naryal paani – apa de cocos) de pe marginea drumului.
La pasarea care tipa dimineata cu un tipat tropical si ma scotea din sarite.
La toata impresia aia ca e cu totul alta lume, una cu alte reguli, unde timpul trece altfel.
La Udupi, restaurantul familial de cartier unde mancam mic-dejunuri de weekend cu mai putin de 5 lei si multa buna-dispozitie.