Scoala

Standard

Incepe iarasi scoala, vine toamna, o luam de la capat.

E interesanta ciclicitatea anilor scolari si felul simpatic in care noi, profesorii, traim doi ani in fiecare an. „Anul trecut am avut a sasea A, anul asta am a sasea B,” zic, si anul trecut era in iunie, iar anul asta e in septembrie… adica au trecut doar cateva luni. „Cum? Anul asta esti blonda?” se mira o colega la vederea suvitelor mele esuate si anul asta incepe acum, in luna a opta a lui 2018.

Anul asta inca e nou si plin de promisiuni. Anul asta Turcia trece printr-o criza a lirei si dolarul a crescut enorm, la fel si toate preturile. Anul asta inca nu mi-am cunoscut elevii, anul asta il incep cu 39 si il termin cu 40 de ani, anul asta ma decid daca ma voi intoarce sau nu in Romania de la anul, anul asta termin masteratul in educatie care-mi place mult, anul asta am de gand sa calatoresc si in alte parti in afara de patria mea, unde mi-am petrecut toate vacantele de anul trecut. Mult mi-as dori sa mai ajung in India, de care mi-e extrem de dor.

Copiii au venit azi la scoala, curiosi sa afle ce profi vor avea incepand de saptamana viitoare. Noi ne pregatim lectiile, clasele, sufletele, ca sa fim din nou profesori dupa ce toata vara am fost doar turisti, studenti sau parinti (in cazul meu, o foarte fericita matusica!).

Atmosfera de inceput de an scolar e mereu pozitiva si, dealtfel, acesta e cel mai bun moment sa prinzi copiii odihniti si receptivi si sa-i obisnuiesti cu anumite ritualuri care sa-i ajute sa invete si sa se dezvolte frumos in anul scolar care urmeaza.

Iata ca elevii care erau intr-a sasea cand am venit eu la Istanbul sunt acum a opta, chiar daca noi, profii, tot tineri si frumosi am ramas!

In vara asta mi s-a intamplat o chestie simpatica in Bucuresti. Eram in vizita la o firma de PR, care-si are sediul intr-o casa de epoca, foarte frumos renovata. Admiram mobilierul confortabil („flexible seating”) si camerele luminoase si scara monumentala de marmura si, brusc, in timp ce rasfoiam o revista pe canapea, m-am intrebat: „Oare cum o fi locul asta cand e plin de copii?” Fireste ca locul acela nu era o scoala, ci un loc de munca/joaca exclusiv pentru adulti. Iata un concept de care, se pare, m-am dezobisnuit.

Sa avem un an bun!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s