Vacanta de virus

Standard

De azi intram in vacanta fortata cauzata de epidemia de coronavirus. Oficial, in Turcia s-a inregistrat doar un singur caz, un pacient care este – se pare – izolat si a carui familie a fost testata si izolata. Nu stim in ce oras este acest pacient. Guvernul turc a luat masuri foarte prompte inca din ziua cand a fost anuntat primul caz:

  • s-au dezinfectat toate mijloacele de transport, statiile de autobuz si de metrou si garile.
  • in spatiile publice s-au instalat dispensere de dezinfectant de maini, care chiar au dezinfectant in ele.
  • s-au facut anunturi de bun simt la TV despre masuri de prevenire, apa si sapun, vitamina C, legume si fructe – fara panica, fara dramatisme, totul pe un ton practic.
  • retorica triumfalista a intrat in actiune, ni s-a spus ca sistemul medical turc e mai puternic decat virusul, am primit imagini cu oameni in costume de protectie care dezinfecteaza scoli, spitale si alte institutii.

In aceeasi seara s-a produs golirea rafturilor din magazine si obisnuita luare cu asalt a farmaciilor, care au ramas fara vitamina C, masti si dezinfectant.

Dupa doua zile s-a anuntat inchiderea scolilor. Pentru ca masura e brusca si scolile nu sunt pregatite (sau capabile) in marea lor majoritate sa sustina cursuri online, ministerul educatiei a luat masura de bun-simt de a devansa vacanta din aprilie pentru a da timp scolilor sa isi faca un plan. Asadar, elevii sunt in vacanta saptamana viitoare. Responsabilii din minister si directorii de scoli sunt la munca si pun la punct un plan de criza. Dupa aceea, revenim cu scoala online, cat o fi nevoie.

Zborurile intre Turcia si Italia, China, HK, Coreea de Sud si Iran sunt sistate. Zborurile catre alte directii sunt restrictionate sau se cere carantina de 14 zile. Ministerul cere insistent profesorilor sa nu calatoreasca in timpul saptamanii de vacanta, deoarece scopul nu este socializarea, ci izolarea. Cu toate acestea, autobuzele si avioanele locale sunt pline, pentru ca universitatile au inchis pentru trei saptamani si studentii se inghesuie sa plece acasa. Preturile la zborurile locale au crescut. Autobuzele sunt arhipline.

Pana mai iei, elevii mei de-a zecea studiau „Romeo si Julieta” mai cu chef, mai fara, pentru ca urmeaza un examen in ultima saptamana din martie. Azi am avut cea mai buna ora cu ei din tot semestrul. Am citit, am discutat, am analizat anumite cuvinte, am facut legaturi cu teme, personaje, simboluri. A fost o ora normala, dar la o intensitate anormala. Intr-o clasa de 23 de elevi, mereu ai cativa care realmente si-ar dori sa fie altundeva, sau sunt obositi, sau nu au inteles si le e rusine sa intrebe etc. Acesti elevi azi s-au activat, au intrebat, au participat. Si am gasit si cateva conexiuni intre epidemia de ciuma care-l impiedica pe Romeo sa afle de planul Julietei si lumea noastra afectata de coronavirus. Si mi-au spus ca nu-si dadusera seama in ianuarie, cand au citit piesa, ce inseamna de fapt ca un oras sa fie in carantina si mobilitatea oamenilor sa fie redusa. Si mi-au spus ca nu vor vacanta si incertitudine, vor sa fie normal totul, sa vina la scoala, sa citim „Romeo si Julieta”, sa dam examen, sa avem de-a face cu maruntisuri enervante, nu cu pandemii globale care ne sperie. Am vorbit despre spalatul pe maini, despre virusii mentali, despre stiri si cate stiri sa citim si cum sa citim critic si ce sa raspandim. Ca profesor, ajungi la un moment dat sa simti clasa: simti cine e cu tine si cine e neatent sau absent si dupa o vreme incepi sa simti si de ce unii sunt cu tine si altii nu. Sunt foarte rare orele cand simti, cum am simtit eu azi, nu ca toti elevii sunt cu tine, dar ca se agata de tine si se agata de Shakespeare ca de un loc de normalitate. Cand s-a sunat nu voiau sa plece. Cand o sa ne mai vedem? Ce vom face pana atunci? De ce nu ne putem imbratisa, cum am fi facut in mod normal daca plecam in vacanta? Le-am spus ca eu nu plec nicaieri, sunt la un click distanta de fiecare dintre ei si tinem legatura prin google classroom si, poate, prin zoom.

Pandemia ne testeaza caracterul, le-am zis elevilor mei ieri, cand izolasera o fetita cu alergii si o strigau „corona”. Pandemia se traverseaza cu bine agatandu-ne de doua cuvinte-cheie: compassion and compliance. Maine „corona” poti fi tu si poate fi pe bune si vei vrea compasiune, nu bullying. Maine bunicul tau va avea nevoie de un pat de spital (Allah korusun!) si vei regreta ca, cuprins de un elan tineresc si smecheresc de tip „mie nu mi se va intampla nimic”, te-ai dus sa-l vizitezi pe bunicul cand erai recent intors din Italia si fara sa fi facut carantina. Elevii mei au facut niste fete de oameni care inteleg ca exista anumite implicatii pe care initial nu le luasera in calcul. Si-au cerut iertare colegei si au inceput intrebarile: miss, ce va fi? miss, ne vom imbolnavi? miss, urma sa plec in State in aprilie, sunt asa furios ca s-ar putea sa nu ma mai duc! miss, cum s-a ajuns aici? miss, miss, miss, miss.

Incepe vacanta de virus, experimentam putina izolare, poate voi citi mai mult, poate voi scrie mai des pe blog, poate, vorba unui coleg, vom ajunge sa numaram si sa etichetam fiecare copac din campus. Facem ce e nevoie ca sa colaboram cu autoritatile in aceste momente de incertitudine; ne spalam pe maini si nu cumparam ca haplea din farmacii si supermarket. Hai sa ne vedem cu bine on the other side!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s