Arhive pe categorii: ecologice

Hai s-o facem romaneste!

Standard

Pentru proiectul Let’s Do It, Romania, adica „curatenie in toata tara intr-o singura zi” cum frumos graieste sloganul campaniei, am lasat azi patul si perna de care nu m-as mai fi dezlipit si-am zburat la bricostore baneasa la ora opt, dotata cu saci menajeri, manusi, apa, senvisuri si ciocolata, exact cum scria pe site.

Am fost o echipa cum scrie la carte, mandri de capitanul Vio care ne-a organizat foarte bine (profesori si copii, in total vreo 15 persoane) si, fiindca era o treaba asa de serioasa, am fost si foarte punctuali.

Bricostore Baneasa la ora 9 (adica o ora mai tarziu) era inca intesat de lume, iar organizatorilor le era greu sa ne spuna ce facem in continuare. Copiii se plictiseau, ne era frig, am scos sanvisurile si-am mancat, ba am mai dat si cainilor comunitari din zona – team building in toata regula. De plecare la Moara Vlasiei nicio vorba.

La ora 10 eram deja suiti intr-un autobuz ce proclama mandru „Cursa speciala” (si, pe dos, „Circula prin Dacia”, probabil bulevardul, nu? :))) si umbla zvonul ca ni se vor alatura 30 de francezi veniti si ei la curatat Romania. Eram deja vreo 30 si noi, adica vreo 4 echipe diferite, care mai bine organizate, care mai dezlanate, iar Capitanul nu mai stia cum sa ne asigure ca, probabil, la un moment dat, vom ajunge si sa chiar facem ceva curatenie, asa cum ne doream. Dupa doua ore de asteptare ne cam pierduseram sperantele.

Si-am pornit catre Moara! Comuna Dascalu, Balotesti, scoala, primarie, biserica si monument, padure si camp cu porumb ne intampinau pe drum. O ora de drum pana intr-o rascruce cu troita, unde ne-am oprit si-am parcat. Intre timp ni se alaturasera Diva si Dana, dar si copiii de la DP2, veniti cu masinile personale. Am scos sacii, ne-am tras manusile si am purces. Gunoaiele se intindeau cat vezi cu ochii si, supriza, sub ele erau alte gunoaie!

Nu stiu sa va isc aici flori de mucegai din tastatura, deci mi-e greu sa descriu scarbosenia, mirosul, praful, lichidele care se scurgeau, cartoanele imputite sub care mereu ne asteptam sa gasim vreo elodie transata (really! atat era de sinistra acea mizerie nesimtita de om care se duce si-si arunca rahatul in drum), valizele cu haine imputite si roase, peturile nenumarate peste care crescusera si se incolacisera buruieni tepoase, hartia igienica folosita, tampoanele si scutecele cu kkt. N-o sa va descriu nici televizorul tandari, boarfele pe umeras (o geaca de blugi intre ele), tonele de materiale de constructii aruncate, ciobite, sparte, crapate, ambalajele si ziarele, sutele de bilete nefolosite de maxi-taxi.

Am trecut prin stari ce variau intre dezgust, enervare, empatie (saracii, unde sa arunce daca nu le face si lor, acolo, o pubela, un centru de colectare, barem un cos de gunoi), oboseala, plictiseala, frustrare, amuzament si teama.

La ora 1 ne-am oprit si-am mancat sandvisurile din dotare si tot atunci ne-am trezit cu cineva care ne-a adus manusi si saci. Probabil strategic, pentru ca noi chiar terminasem manusile si ne gandeam sa ne oprim din curatenie.

Curatenia, ca sa va spun drept, nu s-a terminat. S-a terminat doar timpul nostru: la ora 3 ne-a incarcat dom Sofer in bus si pac! cu noi inapoi la Bricostore.

Au ramas in urma noastra circa 300 de saci, pe care speram ca cineva ii va strange. Si-a mai ramas mizerie. Cu excavatorul sau cu un incendiu care sa mistuie tot i-am fi putut da de capat. Asa, adunand la mana carpa cu carpa, pet cu pet, eram si-n 2020 acolo. La Moara Vlasiei gunoaiele fusesera aruncate probabil cu portbagajul sau cu remorca. Pe masura ce eliminai straturi superficiale de gunoi dadeai de altele mai vechi, de culoarea taranei, peste care crescusera buruieni si umblau paianjeni, viermi si gandaci. Arheologie s-a chemat ce-am facut noi, mai mult decat curatenie, iar senzatia mea a fost, sincer, ca incercam sa golim marea cu paharul.

La final eram murdari, transpirati, victoriosi, franti de oboseala, infometati, disperati dupa „o buda normala si un dus, cat de cat”, porniti pe nesimtitii care-si arunca gunoaiele in padure cu carul, pe autoritati, pe „regim”, dar si veseli sa fi petrecut impreuna noua ore de „team-building”.

Fara sa ne rupem spinarile sau sa ne spetim, „ca nici noi n-am omorat pe nimeni”, vorba lui Alice, am demonstrat ca se poate face curat in Romania cu mana, adunand 300 de saci de gunoi in cateva ore dintr-o zona de vreo 2 km. Inchipuiti-va o curatenie de-asta cu masini de salubrizare, cu excavatoare, folosind hartile pe care LDIR deja le are. Ei? Aia Romanie curata! Si pe urma, dragilor, semne sa nu mai arunci gunoiul prin locurile curatate, amenzi dureroase si pubele suficiente pe langa case, ca sa nu mai vina omul cu remorca sa si-o verse in padure. Cat priveste materialele de constructii, exista momentan un mod costisitor de a le arunca in acele bene, dar probabil ca se pot gasi si solutii ieftine si bune, care nu presupun imputirea padurii sau a campurilor cu bca, faiante, caramizi si mortar. Ca nici padurea n-a omorat pe nimeni!

In ciuda balbaielii de dimineata, a fost ok iesirea si copiii, care venisera „sa salveze planeta”, au plecat si ei cu o concluzie: „bai, nu mai arunc nimic pe jos, uite ce scarbos arata!”

Reclame

Toxic pizza

Standard

Locuiesc la curte. E o curte comuna, odinioara strabatuta zilnic in lung si-n lat de membrii a sase familii. Azi au ramas doar trei familii de proprietari si un apartament unde se tot schimba chiriasii, iar casa „lu’ domnu’ Bucur” de la poarta a devenit de curand proprietatea unui afacerist italian. In bunul stil bucurestean, il signore a pastrat fatada si-n spatele ei a inaltat un falnic bloc cu 6 etaje, in care s-au mutat rand pe rand diverse firme. A renovat si spatiul comercial de la strada – o fosta marochinerie – si a transformat-o in pizzerie. A schimbat asadar destinatia cladirii din casa de locuit in bloc de birouri si a extins marochineria astfel incat sa aiba o intrare pe la strada si o iesire prin dos in curtea noastra.

Cuptoarele de pizza sunt chiar sub geamul meu. Daca mi-a placut vreodata mirosul, acum il urasc cu pasiune si-mi produce sila. Si tineti cont ca pizzeria inca nu s-a deschis; abia se testeaza echipamentul si doi pizzaioli galagiosi fumeaza si vorbesc tare pana dincolo de miezul noptii fix in fata ferestrei mele. Gunoiul se aduna vazand cu ochii.  Azi au afisat un program inspaimantator: 10 – 4. Deci miros de pizza toata noaptea, galagie toata noaptea si mizerie in curte ca la porci, accentuate de cele 40 de grade ale verii.

Si ma gandesc ca trebuie sa fie o lege care sa ma protejeze. Daca cineva poate sa ma ajute, raman datoare.

(a)Sentimentul

Standard

Facebook s-a schimbat si nu-mi mai place sa stau pe el toata ziua. House s-a prostit si sinceeeer nu ma intereseaza nici cat negru sub unghie o zi din viata Lisei Cuddy. Elevii mei ard de nerabdarea vacantei si se racoresc in cele mai bizare feluri. Multe bloguri ar trebui sterse din blogroll; multe mailuri ar trebui raspunse, dar nu am chef. Aud zvonuri de pretentii neobisnuite, povesti nemuritoare si pajisti verzi sub zapada. Ochii mi se maresc: ce tare!

Va multumesc pentru ca existati.

Amin.

The end.

Sah-mat.

Inchidem si ne ridicam de la masa.

FINALLY.

si zambeste

Mult mai mult verde – acum si in varianta cu leadership

Standard

Vreau sa va povestesc despre un proiect MaiMultVerde – tabara de formare de lideri de voluntari, Busteni, 4-30 mai. Imi place foarte mult tabara asta, la care i-as invita si pe elevii mei sa participe (conditia e sa ai peste 18 ani, da?). Se invata chestii misto: orientare in natura, prim-ajutor, coordonare de voluntari si comunicare pe teme de mediu. Se face si putina curatenie pe valea prahovei, de unde probabil ca se vor aduna PET-uri pentru mai mult de patru plute (din pacate), dar cel putin 4 plute din peturi se vor intrece intr-un show cu vedete in luna iunie. Invatare si recreere, cum ii zice Tic comandantului de tabara, ca sa-l convinga sa-i lase pe pionieri sa vina sa-l ajute sa gaseasca Palatul.

Si nu trebuie sa fii dus cu pluta ca sa participi, mai ales ca sunt 4 serii de cate o saptamana, nu tine toata luna.

Comunicatul oficial de la PR-ul MaiMultVerde, Miruna Cugler (pe care eu o stiu de Runbaby si mi-e tare draga):

recycleMaiMultVerde si Heineken Romania organizeaza la Busteni, in perioada 4-30 mai, tabara de formare de lideri de voluntari Recycle, Raft & Race, la care vor participa 100 de persoane (4 serii saptamanale X 25
participanti/saptamana). Participantii vor invata sa se orienteze in
natura, sa acorde primul ajutor, sa recruteze si sa mobilizeze
voluntari la actiuni de mediu si sa comunice eficient. Ulterior, ei
vor beneficia de asistenta MaiMultVerde pentru a organiza propriile
actiuni de mediu, cu voluntari, in comunitatile lor. Toti
participantii vor lua parte si la actiunile zilnice de curatenie in
locuri turistice de pe Valea Prahovei. Din PET-urile colectate se vor
realiza patru plute care se vor intrece, sub coordonarea a patru
echipe de vedete, intr-o competitie finala organizata in luna iunie,
pe un lac de langa Bucuresti. Toate cheltuielile legate de
participarea la tabara sunt acoperite de organizatori. Detalii pe
http://www.maimultverde.ro. Termen limita pentru inscriere: 28 aprilie 2009.

Traim ca sa se spuna povesti

Standard

Recunosc: am visat titlul asta. Azi-noapte, cand se presupunea ca tre sa visez printi verzi pe cai albi, gratie Bobotezei si busuiocului. Fiindca n-am avut busuioc, am visat ceasul si microbuzul care ma astepta la 7:20. Dupa doua saptamani de trezit dupa ora 12, mi-era putin teama ca n-o sa ma pot scula. Asa ca m-am tot trezit din ora in ora sa verific ca n-a sunat ceasul si ma culcam la loc si ma trezeam iar si tot asa pana s-a auzit minunatul piuit.

Prima zi de scoala a fost foarte vesela, dar fiind mai cald in scoala decat ne asteptam, nu doar ne-am copt, ci ne luase si somnul. Eu am avut noroc cu o colega cu care-am corectat jumi-juma teze (procrastination is good, m-am convins!) si-am stat la povesti. E din Australia, deci venea de la un Craciun la 30 de grade… ce tare trebuie sa fie!

Cateva colege imi citisera blogul in vacanta si mi-au dat idei de posturi viitoare, dar le-am uitat! De-acum inainte o sa notez. Imi amintesc doar una, dar aia cred ca am zis-o chiar eu, despre my home away from home – o leapsa care circula prin blogurile pe care le-am rasfoit in vacanta.

Mai vreau sa scriu despre pungile de la supermarket – ce fericita am fost ca nu se mai dau, ci se cumpara!!! Cum m-am dus ca o zana a naturii cu sacosa de carpa la Carfur (hmmm, stiti ca stiu ca nu se scrie asa, da? :p) Unirii si, fiindca sacosa era cam mititica, am mai cumparat si-o plasa de hartie, ca sa fiu eco-green pana la capat. Si cum la libraria Sadoveanu si la Eminescu ne-a zis ca punga costa 20 de bani si-am pus cartile in geanta. Ce frumos! Ce eco! Apoi m-am dus cu Iulius la Auchan si uitasem acasa punga de carpa si, cuminte, am cerut si o punga. Costa 40 de bani. In drum spre masina vad ca Iulius avea o plasa de Auchan normala, iar eu una solida, din plastic. Ai vazut ca acum se cumpara pungile la supermarket? zic mandra. Aiurea! zice Iulius, proaspat revenit din orasul de pe Vltava. Erau pungi la casa la liber, de unde crezi cam luat-o eu pe-asta? Ouch! Si-atunci io de ce am cumparat?!

Eh, am fost eco-friendly.

De Summit e liniste

Standard

Imi place de Summit. E gol pe strada, sunt o gramada de politisti oriunde te duci si pe casa poporului atarna niste bannere care ne spun ca acolo se intampla ceva. E un aer deosebit asa. Nu ma intereseaza neaparat politica, habar n-am daca e bine sau rau sa fii in NATO, nu-mi place ca i-a arestat pe baietii aia anti-NATO, nu stiam ca albastrul din steagul siglei se numeste bleu-gendarme (dar am aflat de la Bucurenci, ceea ce mi-a amintit imediat de Pasarea Colibri: ma lustruisem, ma lustruisem, ma lustruisem pe bombeu… ce cantec! ce vremuri!). Nu merg cu masina [ahhh, dar in curand… :”>], deci nu stiu cum se simte Bucurestiul liber de masini, dar stiu cum se vad trotuarele, atat de libere cum nu-mi mai aminteam ca ar putea fi… si bulevardul unirii goooool cat vezi cu ochii, din piata (H)alba Iulia pana hat la casa poporului. Asa mai zic si eu vastele spatii deschise.

Viata e frumoasa si azi am citit o povestioara foarte misto despre marketingul absurd, la Vlad Petreanu.

Si mi-am cumparat TABU cu sacosica eco de panza, cu care jur ca ma voi duce la cumparaturi! Ca tot n-am stins lumina de ziua ora pamantului, nu de alta, dar urasc aceste demonstratii organizate la care se participa din spirit de turma. Iar curentul electric, vorba lui V. creste oricum pe dealuri! (mi-a placut supermult articolul despre reportajul de la Realitatea!)

Ah, si-n tabu am vazut-o. Pe Ina. E draguta foc-foc-foc!! ;))

Hepi, hepi, merry merry

Standard

Draga Mos Craciun,

Imi place cum s-au albit copacii azi, ca niste mosuleti ninsi – sau ca niste tinerei care au trecut prin ceva socuri puternice :D Oricare ar fi fost cauza, aratau bine de la balconul serviciului :)) Si de la geamul cafenelei de pe Mosilor, unde cica se fac cele mai bune „galete”. Si din curtea casei mele. Si din taxi. De peste tot, ce sa mai.

Aratau bine si strazile, golite de traficul horror de Bucuresti si parca redescoperite.

Imi plac si cadourile pe care mi le-ai adus si sms-urile semnate sau nesemnate pe care le-am primit pe amandoua telefoanele si greeting-urile de Yahoo, animate. Imi plac si cadourile pe care le-am facut :) si voi mai face!

Imi place si bradul lui Gramo (mai ales ca noi am impodobit anul asta… ficusul! :)), imi plac si sfaturile lui Zoso pentru bloggerii „tineri”, imi place cozonacul de la mama lui Simo si schaum-pitta de la mama mea.

Ma bucur ca mi-ai trimis un crab galben sa-mi tina companie; e foarte haios si mai nou s-a mutat de pe canapea direct la mine in pat ;))

Si-mi pare bine ca ma aflu intre doo zile de nastere, Phaz ieri si Tops pe 27, cand vom bea si ne vom veseli si ne vom aminti si de 27 decembrie 2006, dar fara tristete. Cu nostalgie.

Si ma gandesc ca blogul e bun si el la ceva, pentru ca pot sa citesc ce-mi doream anul trecut de Anul Nou, lol. Well, s-a implinit. Da, mi-a dat timp sa ma obisnuiesc cu ideea, Doamna Schimbare. Dar nici asa nu e cine stie ce scofala, cand tu nu VREI sa se schimbe nimic.

Deci pentru 2008 imi doresc sa caut si sa primesc schimbarea. Sa inteleg ca e buna :) [la fel ca murdarirea :))]

Si mi-oi mai dori eu si altele, draga Mos Craciune, gen pace mondiala realizabila prin orgasm [I’m officially drunk! bun whisky!], da’ toate la timpul lor :D

Hai ca te las sa ajungi si la alti copii cuminti!

Ta-ta for now,

Chris aka Smilla_crocodila

P.S. Iar tie, cetitorule, sarbatori fericite, cu cetina verde, zapada alba, natura sanatoasa, vin fiert si multa bucurie! :) Si te mai astept pe la mine!