India

La ce din Bangalore ma gandesc cel mai des?

La masina mea. La libertatea pe care mi-o dadea.

La pomii cu flori, mai ales acum, in martie: jacaranda, tabebuia, bougainvillea, gulmohar.

La caldura si la hainele usoare, la sandale, la ochelarii de soare.

La perdelele mele de la FabIndia, cu floricele albastre, pe care le-am iubit.

La vanzatorii de nuca de cocos (naryal paani – apa de cocos) de pe marginea drumului.

Strada din Mumbai

St John’s Road, intr-o ricsa

La pasarea care tipa dimineata cu un tipat tropical si ma scotea din sarite.

La toata impresia aia ca e cu totul alta lume, una cu alte reguli, unde timpul trece altfel.

La Udupi, restaurantul familial de cartier unde mancam mic-dejunuri de weekend cu mai putin de 5 lei si multa buna-dispozitie.

Prima lume, lumea a doua, internetul wireless, India

Sunt iar la Bangalore si e ca si cand n-as fi plecat. Praba, soferul de la scoala, a venit sa ma duca la parcare sa-mi iau masina. O lasasem la scoala, de frica sobolanilor din parcarea mea (odata mi-a intrat unul in portbagaj si-am tras ceva sa-l scot). Am ajuns, am deschis masina, din ea au inceput sa sara soparle! Prea tare! Nu sunt primejdioase, sunt simpatice de la distanta, dar se misca cu mare repeziciune si pe mine ma cam sperie/ scarbeste treaba asta. Se oplosisera acolo, mititelele. Praba le-a izgonit fara mila, dar sigur ca acum conduc cu gandul ca daca imi sare una de cine stie unde trebuie sa-mi tin firea si volanul.

Alt an scolar, alte experiente. India – mereu surprinzatoare!

Dupa moda englezeasca, se vorbeste mult despre vreme. Mai ales in perioada asta a musonului, vremea e subiectul principal de discutie. Cum ploua, cat ploua, cum e musonul anul asta comparat cu ultimii cinci-zece-patruzeci de ani. Anul asta, desi cerul e mereu acoperit si e o umezeala in aer, nu prea ploua. Muson nasol; nu se vor umple lacurile si poate prin februarie ramane iar orasul fara apa si se iau la bataie cu tamilienii pentru un dig pe raul Cauvery. S-a mai intamplat; Bangalore e in podisul Deccan si poate fi un loc foarte secetos. Eu imi faceam griji ca nu voi avea Coca Cola Zero la Bangalore. Ei isi fac griji ca vor ramane fara apa luni in sir.

Am ajuns din Romania franta, cu picioarele grele ca plumbul si ochii de vampir, dupa un drum de 2+5+9= 16 ore. Trecerea usoara prin controlul de pasapoarte a fost anulata de asteptarea incredibil de lunga pentru amarata aia de valiza. Era sa adorm acolo, la banda de bagaje. In cele din urma am razbit. Printre indatoririle mele se numara si primirea profesorilor care vin noi anul asta. Si sosesc, dragii de ei, numai la ore de-astea minuscule: 2-3-4 dimineata. Asa cum am sosit si eu, dealtfel. Deci noaptea urmatoare am fost iar la aeroport, iar in noaptea asta ghiciti unde ma voi amuza pe la 3:45, cand e somnul mai dulce! E ciudat si interesant sa fii treaz noaptea. Eu care dorm bine mereu nu prea am treaba cu noaptea. Dar sunt oameni la lucru, pe strada, iar la aeroport, dupa moda indiana, familii intregi vin sa astepte un singur flacau plecat la studii afara. Airport party i-am zis eu si termenul prinde. Colegii mei pretind ca de cand am aparut inapoi in peisaj li se pare viata mai amuzanta. Eu ma tem ca n-o sa fiu niciodata serioasa si importanta, cum credeam eu ca sunt oamenii mari – deci niciodata n-o sa „ma fac mare”.

Tot in atributiile mele intra verificarea apartamentelor in care sunt cazati profesorii noi. Lipsesc perdele, baterii la telecomanda, dar apartamentele arata in general primitor si – lucru esential – merge internetul struna. Stiu prea bine ca omul cand ajunge in India, la capatul unor ore de calatorie, tot ce isi doreste este sa intre pe skype cu cei de-acasa. Cand zic struna, ma refer la struna de Bangalore, care o fi el IT city, dar nu stie ce-i aia internet la viteza mare.

– Imi merge netul asa de greu, se plange o colega, abia daca incarca o pagina pe minut.

Mi-aduc aminte de mine in aeroportul Otopeni, experimentand pentru prima data net de Romania pe telefonul meu obisnuit cu netul de aici. Parca zbura! Ah, deci se poate si asa?

Reintoarcerea in India presupune adaptarea la net incet, apa calda cu galeata de 15 litri, sosele desfundate, gunoaie si praf, curent care cade mereu, retea mobila instabila, cu acoperire fluctuanta.

Si-mi da ocazia sa reflectez iar la first world problems, la felul in care putem ajunge sa pierdem din vedere lucrurile mari din prea mult confort.

(foto)

Mi-am mai dat seama de un lucru: conduc mai relaxat aici decat in Romania. E simplu: fiindca nu sunt reguli, mi le fac singura. Fara linii pe jos, semnale luminoase, stai pe banda ta, banda de mers la stanga, banda de inainte, nesfarsite treceri de pietoni la care stai cu inima stransa „oare se va considera ca avea sau nu piciorul pe trecere?” Haosul mi se potriveste mai bine. Azi la trecerea peste calea ferata (modelul indian, in care trec toti printre toti pt ca ocupa toata soseaua si pe o parte si pe alta) eram in masina cu colega Luisa si ma strecuram gratios printr-un balamuc de masini, dube, camioane si motociclete care claxonau la doi milimetri de noi. „Ah, a zis Luisa, e exact ca-n filme, n-as fi crezut!” Mi se pare ca in acest haos toata lumea merge „preventiv”; nimeni nu are dreptul prin lege sa fie undeva, deci ne uzurpam toti pe toti si conducem cu mult mai multa atentie, mereu in alerta.

In concluzie – nimic. Cand sunt aici, imi place. Cand sunt in Bucuresti, sunt in extaz. Greu nu e sa fiu, ci sa ajung. Plecarea, separarea ma sperie. Apoi e usor – sunt aici si e misto de tot! Ma gandesc ca am castigat o excursie in India de pe ciocolata Heidi. O excursie lunga, iaca, am intrat intr-al treilea an!

Din ciclul „eu”

Am avut masina lovita. A stat o luna si ceva pe bara, in vreme ce eu m-am dat cu Loganul lui tata. Azi am fost s-o iau de la reparat. Acum mi-e mila s-o las jos parcata si ma tot gandesc fie sa dorm in ea, fie sa fac cumva s-o iau in casa :D

/me glad to have her back

S’univers és una festa

* titlu de cantec al trupei Antonia Font, de care mi-am amintit azi .

Am trecut la un milimetru de a fi strivita de un jeep negru care gonea cu o viteza dementiala pe soselele gaurite ale orasului, ieri seara. Jeepul venea pe banda lui, eu, cu Skoda mea destul de vizibila, ma pregateam sa ii tai calea cumva, fiindca voiam sa intorc. El, de la inaltime, n-a vazut semnalul meu. Eu, de pe loc, n-am calculat viteza lui. Eu am franat brusc, el m-a ocolit. Sunt in viata, vorbesc, povestesc.

Si-aici povestea ia o intorsatura. Pentru ca eu am intors, dar si el s-a intors dupa mine. Eu am oprit, el s-a oprit langa mine. Si-apoi frica, vizibila in jurul lui ca un halou oliv:

– Esti cretina! Du-te si te spanzura! Tu nu-ti dai seama ca puteam sa te fac praf? Tu nu vezi ce masina am, idioato? Te striveam, te faceam pilaf, nici dracu nu te mai reconstruia. Tu esti cretina?

– Da, i-am raspuns, da, sunt cretina. Acusi ma duc sa ma spanzur, stai sa las masina. Pai daca ma omorai tu sau daca ma spanzur, nu tot la rezultatul ala ajungem? Hai, gata, ajunge. Vezi-ti de treaba. Nu s-a intamplat nimic.

Era un baiat de vreo doojde ani, cu costum de nuntas si floare la butoniera. Imi pare rau ca l-am speriat numai daca si lui ii pare rau ca mergea ca dementul pe o strada presarata cu treceri de pietoni la tot pasul.

Decemvrie

A venit iarna din ziua intai a lunii. Parbrizul, bocna. Am asteptat un sfert de ora sa se dezghete, dupa primele 10 minute reusind sa grabesc oarecum procesul racaind gheata cu un card de membru in clubul skoda pe care-l aveam prin masina. Racleta, bineinteles, e acasa la ai mei. Cine s-a asteptat sa vina iarna asa, dintr-o data? Eu nu.

Am fost la mare de 1 decembrie. Marea era cenusie si frumoasa si singura. Am numarat doar doi temerari care-si mai facusera drum spre plaja miercuri la pranz. Nu e prima data ca merg la mare iarna, asa ca n-am fost prea suprinsa de pustietatea deprimanta care domnea in Mamaia sau Navodari, nici de vantul rece. De fapt nici nu mi s-a parut asa de frig cum ma asteptam, chiar daca alergia a fost de alta parere.

La intoarcere, pe autostrada soarelui devenita autostrada poleiului, am alunecat cu toate rotile mele de iarna cu tot (da, stiu, n-are legatura) si-am aflat din experienta proprie sensul cuvantului „tamponare” in context rutier. La volanul celeilalte masini era o doamna tare draguta, cu care intre timp m-am imprietenit, bucuroase amandoua ca am scapat ieftin, la ce puzderie de masini cazute-n sant vazuseram (si-aveam sa mai vedem pana la Bucuresti, caci eram pe la km 23). Cand am ajuns acasa se inchisese autostrada din pricina unui pod de gheata.

Mi-a fost „frhica” cu adevarat abia in momentul cand am coborat din masina sa vad consecintele ciocnirii si era sa ma intind pe jos ca Bambi pe patinoar. Am avut cateva flash-back-uri cu mine depasind camioane 10-20 de km mai in spate. Acolo nu era inca gheata, totusi. Si mi-am amintit de celalalt drum al meu pe polei, in ianuarie, tot pe o autostrada, A1, cu codul galben desenand spaghete pe parbriz si gheata sub zapada si noapte.

Decemvrie a inceput in forta, n-am ce zice. Si nici anul asta iarna nu e ca vara.

Si eu m-am pierdut in Bucuresti

De ajuns la piata Resita n-a fost greu, dar de intors de acolo… hmmmmm. Desi se zice ca Drumul Taberei e circular, eu am adaptat asta si la Berceni si-am inceput sa merg rabdatoare in cerc, sperand sa dau de piata sudului.

Inchipuiti-va scena: noapte, ploaie, blocuri si taxiuri si eu, dand ture in cautarea nicaieriului.  Nu aveam nici pe cine sa intreb unde sunt. Citeam nume de strazi si de statii si nu auzisem de niciuna. Treceau autobuze si nu recunosteam niciun numar. In schimb era puzderie de benzinarii Lukoil. Not my favorite.

Am o istorie cu Berceniul; cand eram mica bunica-mea ingrijea de un unchi care locuia vizavi de spitalul 9. Cand eram in liceu, dadeam meditatii unei fete la piata sudului si banii ii lasam inevitabil in piata, la plecare. Am ajuns de cateva ori pe la Selgros, la Marinela si prin niste alei ciudate unde locuia Vlad (pe acolo am ajuns si in seara asta, nu stiu cum). Am dus-o pe Ana acasa, in Brancoveanu, mai an. Am condus si-am fost condusa prin Bereceni de multe ori pe ziua. M-am plimbat cu metroul la imgb (bine, asta nu e relevant, dar e misto!!). Deci nu era logic sa ma pierd.

Dar m-am pierdut.

O parte din mine a intrat nitel in panica, dar gandul ca hei, sunt in Bucuresti, sa fim seriosi, a invins. Moment in care m-a lovit si inspiratia salvatoare: ce-ar fi sa ma iau dupa placutele cu Ploiestiul ca sa ajung in nord?

Si uite-asa am iesit eu in seara asta din Berceni… pe la Pieptanari. Din pacate de Piata Sudului n-a fost chip sa mai dau ;))

La Cluj

Am vazut dealul Feleacului pe care merg carele Iancului (folosesc ele oare frana de motor, cum ne indeamna la tot pasul imense tablii pe marginea soselei?) si piata Avram Iancu si catedrala ortodoxa si catolica si reformata si universitatea Babes Bolyai si Cetatuia si cartierul Manastur (unde locuia o fata cu care corespondam in clasa a 6-a) si cartierele Gruia si Marasti si mall-ul Polus si celebra gradina botanica si muzeul satului transilvan si statuia lui Baba Novac si strada Paris si Eroilor si fantana muzicala si multe cafenele si terase si strazi in panta sau drepte, cu sens unic sau nu. Si am aflat ca Transavia vine de la Transilvania si avia (nu de la transport de pasari cum credeam eu) si am trecut prin Turda si Alba Iulia (si am vazut cetatea si biserica-catedrala si un spectacol medieval cu oameni costumati). Am luat prima amenda din viata mea sofereasca fix la intrarea in Cluj, cand – naucita de sensurile unice din centru – am facut dreapta pe o strada unde eram obligata inainte (pentru cunoscatori, de pe Cuza pe 21 decembrie) si am picat fix in bratele unui politist ardelean blond si amabil, care m-a taxat de 120 de lei si-apoi m-a indrumat spre pensiune, spunandu-mi si unde sa am grija la strazi si sensuri ca sa nu mai fac vreo boacana.

Mi s-a parut Cluj aceasta Barcelona unde catalana e maghiara si mi-a placut sa aud accente, oameni vorbind limbi diferite si sa vad carti in maghiara la Diverta. La Bucuresti imi lipsesc dealurile verzi, cafenelele si catedrala gotica.

Nuff said. Ma duc sa fac o problema la mate :)

Badminton in IOR

M-a prins dorul de natura, de iarba verde si de joaca! Pisique is back si ma poate duce (desi nu e complet reparata, fiindca tot se aprinde lampa aia a lui Aladdin pe bord… o fi senzorul, o fi pompa de ulei, cine le mai stie?), asa ca ieri am profitat c-aveam in portbagaj paturica rosie de la picnic si-am fugit in IOR cu Madalina, sa jucam un badminton si sa citim pe patura. Dar ne-am ratacit (!!) si-am ajuns la AuChan, ceea ce a fost chiar mai bine, fiindca ne-am luat sucuri si fructe.

IOR in acest moment e unul dintre cele mai frumoase parcuri din Bucuresti. Mi-l amintesc salbatic si urat din copilaria mea, mai mult ciment decat iarba, cu niste tevi ruginite si un lac murdar. Acum este o gradina uriasa, plin de fantani arteziene, pomi si flori, cu un chiosc in care sambata si duminica canta o fanfara, cu alei umbroase si terase deloc scumpe si foarte placute. Si e plin de copii! Cred ca e parcul cu cea mai mare densitate de copii din Bucuresti ;-)

Paturica pe iarba, ne-am scos cartile (eu citeam „A Wrinkle in Time”, Mada citea „Agonie si extaz”), dar foarte curand m-a furat peisajul si-am inceput sa visez, cu ochii atintiti spre cer, printre crengile copacilor. Alaturi era o terasa si ne venea un zumzet de glasuri, din foisor canta fanfara (la kalinka maia era sa sarim de pe patura si sa incingem un dans!), pe banca discutau domol doua doamne in varsta. Cea mai in varsta i-a spus celeilalte, cand sa plece:

– Daca nu va suparati, am sa ma sprijin de dumneavoastra pana invat din nou sa merg…

Paturica era calda, in iarba cresteau papadii si uneori la picioarele noastre se oprea amusinand cate un caine.

Apoi am jucat badminton (palete cumparaseram de la AuChan – de data asta paletele au fost bune, dar fluturasul nu zbura bine), ne-am imprietenit cu un baietel pe nume Francesco, care ne tinea scorul si-am fi putut sta acolo pana noaptea, daca fanfara, dupa o mica pauza, n-ar fi inceput iarasi sa cante si noi sa simtim ca ne gadila talpile. Asa ca ne-am dus la fanfara!

In partea a doua am nimerit si o sole mio, dar si nitel flamenco, si YMCA si alte piese cunoscute. Era plin de copii si parinti care dansau – mi-a placut foarte mult atmosfera.

Apoi ne-am intalnit cu Meli, Lisa si Buni, cu care am jucat badminton si coarda. Am intins patura sa stau cu Lisa, pana cand mama ei juca o partida de badminton cu Madalina. Lisa sedea langa mine cu fata in palme si ofta:

– Oae cand o sa temine mami cu – cum o cheama? Cataina?

– Madalina.

– … cu Madaina, ca sa joace si cu mine beminton?

Si mai tarziu, cand mami o striga sa joace:

– Nu ma duc sa joc, pentu ca nu sunt piceputa.

Nici eu nu eram deloc priceputa la 6-le buclucas cu coarda, drept care nu m-am lasat pana cand n-am „inteles” miscarea si-am reusit s-o reproduc. Pur si simplu toata lumea reusea s-o faca doar uitandu-se la cineva care-o stia: uite-asa, pac, pac, pac. Eu eram antitalent :)) Pana nu mi s-a explicat in termenii cei mai teoretici, cu miscari de inot, icsuri in aer si semntul infinitului, dar mai ales pana cand n-am aflat amanuntul esential ca mana se intoarce intre o miscare si alta, nu am reusit. Mare lipsa la capitolul inteligenta bodily-kinaesthetic sa trebuiasca sa mi se povesteasca o miscare si s-o inteleg constient, in loc s-o preia direct inteligenta aceea a corpului!

Seara s-a incheiat la Green Tea, cu un Turkish Apple Tea dulceag si aromat, servit in curte, la o masa cu lampita, la lumina careia am citit si ultimele pagini din „A Wrinkle in Time”.

Azi mergem la muzeul de arta si, daca ne permite ploaia, la concertul de Ziua Europei din fata Operei Romane.

Undeva, candva, in Groenlanda

A inghetat marea si nu ma pot duce s-o vad. A inghetat si Pisique in parcare. Cand am iesit azi mi s-au lipit narile si aveam senzatia, in ciuda gecii de iarna, a fularului si-a caciulii, ca am iesit afara direct in pijamale si papuci.

Busul scolii nu porneste si ne „lipim” la tot felul de ocazii. Poate daca n-ar fi aceste ocazii as mai dezgheta-o si eu pe Pisique, dar fiindca ele se ivesc, my baby sta in parcare, acoperita de o caciula alba.

In fiecare dimineata la radio aud acelasi cantec, care-mi lalaie in cap moooore, and more and more, I try to find you, but you’re not here, still I believe… si tot asa. Habar n-am cine canta si de ce aceasta lalaiala iremediabila cu gust de cafea matinala. Till the very end I will hmhmhm you, and more and more…

Cine stie?

Azi am aflat „cele 5 elemente esentiale”, dar asta nu mi-a afectat viziunea pe care o am despre ele ca niste sfere transparente de sticla, plutind undeva in aer in fata ochilor mei. Cred ca cuvantul „esentiale” does the trick. Cam ca uleiurile esentiale si Esentiala care se vorbea in cartile lui Orson Scott Card, despre care am nu stiu de ce impresia ca i-ar placea lui Vio :P [aici e cu substrat, pentru ca momentan nu-i place Jocul lui Ender, dar eu tot am impresia ca i-ar putea placea Xenocidul si Vorbitorul…]. Pe de alta parte, Vio, ce ne zici de „Avatar”?

In Groenlanda nu cred ca ingheatza vapoarele asa frumos ca la Constanta. Imaginile pe care le vad la televizor sunt de-a dreptul fantastice.

Azi am terminat scoala la opt seara, iar miercuri voi face la fel. Am o saptamana grea, cu prezentari si intalniri cu parintii. Mi-ar placea sa fie mai putin frig, chiar daca se dezgheatza marea…

V-am zis ca nu mai fac alergie aproape deloc? :-) Rili. Si tin regim & stuff.

Si ma bucur cand copiii de-a 6-a citesc! Si cand chinezii imi invata cuvintele pe care le-am dat ora trecuta si le pronunta in felul lor dragut, cu l in loc de r si cantat, dar corect.

Am foarte multe ore anul asta si-mi plac toate. Dar simt deja ca am nevoie de ziua de 48 de ore ca sa mai fac si altceva, school-related. Asa am confundat eu intotdeauna jobul cu viata.

Pisique stie sa ma duca

De cateva ore bune stau si citesc „Viata prin balonul roz” si ma indragostesc de Sasha si de parintii lui, de Brazilia si de ocean. E si un fel de escapism, pentru ca am lucrari de corectat si ganduri de gandit, dar si un vis la care visez acum obsesiv: sa plec, sa plec, sa plec.

Da, e minunat sa imparti zambete in Bucur Obor si sa faci random acts of kindness in Bucuresti. Dar Katie aici nu s-ar putea intampla, pentru ca nu mai stim sa ne jucam si ne luam prea in serios. Este deja greu ca niste mici omuleti care „repara” crapaturile din pavaj sa nu ni se para ridicoli. Si sa nu mai vorbim de crapaturi in sine: acum sunt mult prea mari pentru ca mini-Matty si mini-Katie sa le mai poata impinge marginile la loc.

Sigur ca viitorul va fi minunat si copiii copiilor nostri etc. etc. Dar eu, aici, acum – nu. Si pentru mine traiesc, in primul rand :)

Pisique stie sa ma duca oriunde. Azi m-a dus la Magurele, la olimpiada [si am revazut-o pe dna Mihaela Negrea, doamna profesoara de engleza MINUNATA pe care am cunoscut-o tot la Magurele, anul trecut :) Trebuie sa marturisesc ca speram mult s-o revad!]. Pentru ca m-am trezit tarziu, a trebuit sa facem un mic maraton: fara cafea, mic-dejun sau macar o gura de apa, direct la volan si p-aci ti-e drumul. Noroc ca drumul era cunoscut… de ieri, cand am mers in recunoastere.

Pisique stie sa ma duca. Si eu stiu s-o duc pe ea la revizie, saptamana viitoare. Si sa-i platesc impozitele, ca un proprietar responsabil ce ma aflu.

Pisique e primul lucru „al meu” care vine cu responsabilitati asociate si, prin asta, ma face sa simt bine.

Si cred ca, atunci cand va veni momentul, Pisique va sti sa ma duca in Elvetia :)

Boldog új évet!

La Budapesta de Anul Nou toata lumea iese pe strada invelita in beteala. Peruci din beteala, beteala peste haine, centuri din beteala de toate culorile… Si toti sufla in trompetele si striga Boldog új évet! Happy New Year! Ies pe strada turisti si localnici, copii si parinti, e o miscare ca ziua in amiaza mare si toti poarta ca accesoriu distinctiv sticla de sampanie :)

A fost un Revelion galagios, am luat o pocnitoare in barba si am suflat in trompetica, am plans si am ras si, dupa 16 ore de drum de la Bucuresti, ne-am ratacit acolo in cautarea unei strazi care se numea „Pünkösdfürdő” si despre care toata lumea stia, dar nimeni nu vorbea destula engleza/ germana/ franceza/ catalana/ romana/ spaniola ca sa ne lamureasca cum ajungem acolo!! Szentendre – super celebru pentru localnici – a fost un punct de reper lost on us, pentru ca habar nu aveam ce inseamna Szentendre si tinandu-ne dupa indicatoare am ajuns la mama naibii, pe autostrada spre Debrecen. Aventura a fost completata de ploaie torentiala, balti pe drum, gropi si trombe de apa, dar cumva in cele din urma am ajuns cu bine la hotel, apoi inapoi in oras, apoi inapoi la hotel. Ceea ce nu inseamna ca vreau sa mai aud de Arpad Hid any time soon =)))

Imi place Budapesta. Cumva n-am ajuns inca acolo pentru ea, deci putine pot spune despre ce e de vazut acolo, despre locuri, muzee, catedrale si magazine. Prima data au fost doua zile de „shopping” si turism culinar :)), de data asta a fost Revelionul si totul era inchis, desi mai viu decat m-as fi asteptat pentru 1 ianuarie. A treia oara va fi norocoasa – si am de gand sa vad si Szentendre!

Oricum, anul asta am trait cea mai lunga zi de 1 ianuarie din ultimii ani – am si mancat de dimineata inainte de ora 4 dupa masa =))) am prins lumina, am vizitat Castelul Vajdahunyad, ca sa am termen de comparatie pentru Castelul Huniazilor din Hunedoara, m-am dat cu masina pe dealurile din Buda si am vazut iar monumentul lui Peter Mansfield, care m-a impresionat si data trecuta.

De la Bucuresti la Budapesta sunt 14 ore cu masina. Am mers pe Valea Prahovei si ne-am intors pe Valea Oltului, in plin inceput de cod galben, cu ninsoarea desenand spaghete in aer, ca intr-un film SF.

Si vreau sa recomand cu caldura hotelurile Ibis, pentru cele mai bune servicii si un mic dejun perfect de imens si absolut delicios!

Rezolutia mea pentru anul nou 2010 e simpla: vreau sa pot spune la sfarsitul lui ca am plantat un copac, am scris o carte si am facut un copil :)

Geografia lui 2010

Le moment est venu, dit le Morse, de parler de nombre de choses: de souliers, de bateaux, de cire à cacheter, de choux et puis aussi de rois. (Alice au Pays des Merveilles)

Aproape dos-mil-diez, dar inca nu. Mai trebuie sa plecam de acasa, ca sa vina Revelionul cu o ora intarziere si colorat in mii de beculete. Aproape sigur va fi ceva cu boldog, dar sa nu anticipam.

Pentru ca mai intai trebuie sa-l luam la bani marunti pe doomiinoo asta, cica cel mai bun an pentru Varsatori din ultimul deceniu [cuvintele conotate se vor vindeca vreodata de conotatie?].

La sfarsitul lui 2008 imi doream ca-n 2009 sa fiu „incredibil, iremediabil de fericita„. Daca recitesc acum la intamplare postari din 2009, ar putea sa mi se para ca am fost chiar depresiva de-a binelea :))) Raceala m-a enervat, vacanta m-a deprimat, ma chinuie fantasma plecarii vs. legaturile care mi se pare ca ma tin in loc si cate si mai cate. Dar jur pe rosu, ca atunci cand eram mica si duceam automat mana la cravata, ca niciodata, never ever in toata viata mea de varsatoare de 30 de ani n-am fost mai iremediabil fericita! I know it’s here to stay, que el sol no es pon sense tornada (ca soarele nu apune fara sa se intoarca inapoi) si de fapt asta e marele castig din 2009.

Nici in 2009 n-am schimbat lumea. N-am scris o carte, n-am facut un copil, n-am sadit copaci si n-am construit nici o casa. Mi-am vazut de scoala mea, de copii, de ore, de vacante, de ToK si de citit. Doar ca in timpul asta ceva s-a intamplat si masa amorfa gata sa se agate de orice persoana/obiect cu aparenta solida care eram s-a inchegat. Este uimitor, cand ma uit in urma. E si greu de explicat despre ce vorbesc si daca va vine mai usor sa clasificati asta la „psycho bs” by all means do it, pentru ca asa as fi facut si eu pre-Francoise Dolto si Suzanne Robert-Ouvray. Cu siguranta daca ai fost intotdeauna centrat pe tine, master of the house, e greu sa intelegi cum umbla unii prin lume amorfi si imprastiati, cautandu-si permanent o forma in care sa incapa, un punct fix in jurul caruia sa se structureze, un vas care sa-i poata contine. Fara sa stie, in tot acest timp, ca singura lor durere provine din faptul ca au picat cumva in afara vasului propriu, pe care din motive de mizerie, infestare cu paraziti sau pur si simplu orbire le e cu neputinta sa-l vada si de o suta de ori mai greu sa-l ia in stapanire. I’m not making any sense, am I? Si totusi.

Bun. Deci s-a tesut o structura, a aparut o schema, un desen in 2d care intr-o zi s-a inaltat ca un turn de castel si de atunci nimic nu mai e la fel; totul a capatat consistenta si adancime. Oamenii de la televizor au devenit de carne si oase.

Imi dau seama abia acum in ce masura mi-au lipsit copiii si scoala cand eram la Ipsos. Ciprian presupunea ca e o senzatie de putere sa fii la catedra. M-am gandit la asta, dar nu e. E o raspundere si o bucurie. E unul dintre cele mai “meaningful” joburi pe care le cunosc – si unul dintre cele mai concrete. Lucrezi cu minti si cu suflete. De unele esti mandru, altele te scot din sarite; in unele te regasesti mai mult decat ai vrea, iar pe altii, cu toata bunavointa, nu reusesti si pace sa-i intelegi!

Am rasfoit bloguri azi si, citind un post al unei copile, mi-am dat seama ca n-am scris niciodata despre o chestie la care ma gandesc destul de des: ca ma bucur ca “m-am facut mare”! Nu doar pentru ca pot sa conduc, sa beau legal [iata o problema pe care nu mi-am pus-o niciodata! cand am intrat prima oara intr-un bar depasisem deja 18 ani, daca nu chiar 20] si sa plec din tara fara acordul parintilor. De fapt, ca sa zic asa, sunt mare de atata vreme, incat am uitat cum e sa fii minor. Stiu ca cel mai naspa era pe la 14 ani, cand toti te considerau copil si tie ti se parea ca-s idioti. Haios a fost la 17, cand doamna de la British Council m-a intrebat daca am peste 14 ani, ca sa-mi faca abonament. Nu-mi amintesc sa fi avut probleme deosebite, gen sa nu ma lase sa cumpar in magazine etc. La 14 ani imi doream sa am 16. La 18, tot 16 mi-as fi dorit sa am. La 19 voiam sa am 20, pentru ca 19 mi se parea o cifra odioasa (asa cum mi-au parut mai tarziu 25 si 29). Story of my life: fugi prin timp; nu cumva sa-ti gasesti locul

Partea cea mai buna cand esti mare e ca poti sa alegi cine vrei sa fii: copilul, adultul sau parintele, ca poti integra toate aceste instante – proces numit de obicei „maturizare”.

In 2009 m-am maturizat.

Si am terminat de tradus Josep Pla, am predat, s-a publicat, n-am primit nici un leu
am fost la Madrid, Paris, Vama, Sibiu, Transfagarasan, Vidraru, Zurich, Buchs, Sighi, Ruse, Giurgiu
am citit
am fost la Optimism 2009
am castigat abonament la Cicloteque la Noaptea Institutelor Culturale
am inceput sa conduc, multumita Liviei [MULTUMESC!] si a aparut imediat si masina, Pisique iubirea mea, fara de care nu stiu cum am stat atata vreme :xx
nu m-am dus la Depeche, fiindca n-au venit :(
am inceput sa-mi doresc cu ardoare o geanta de la Kipling
am descoperit The Amsterdams, gratie Cristianei
am mers enorm de mult la Buongiorno, Il Calcio, Verdi; m-am indopat cu chinezi, libanezi si italieni
am devenit oficial single pe fb, ca urmare a proceselor de inchegare descrise mai sus
am stat enorm de mult pe fb
am descoperit-o pe Katie!!

n-am fost cu Jose la NY

am devenit fana Mall, adica m-am lasat de rafturi si-am trecut la magazine :))

Si in acest an am fost fericita sa am alaturi prietenii „de-o viata”: pe Livia si Madalina, pe Josecin, pe frate-meu, parintii mei, pe Oana-Dog regasita si iubita, pe Vio-cel-mai-simpatic si Meli-cea-minunata, pe darling Mih si cuplurile mele preferate „AlexsiToapsa” si „MariussiIrina”, pe Anca_banca, Elena si Mada, pe Cristiana, Rodi, Octa si „caprele” de la scoala, „surorile mele”. Dar si online pe Balaurica-Pisica-Sirmaneza-Mea, Szimona-Getitz, Vio[ea], pe Inozza, pe Ciupercutza, pe Octavian, pe Sabina-Compozitoarea-cu-care-vreau-sa-ma-intalnesc-cat-de-curand, pe Gabitz, pe Jane, pe Thelma, pe draga mea RitaSophie, ca sa nu mai vorbesc de Sandra (real si virtual si atat de minunata ea!!), de Runbaby care si-a implinit numele si-a fugit in lume… Doamne, dar nici nu stiu de ce ma apuc sa fac lista de nume, pentru ca e limpede ca nu o termin niciodata si mereu cineva ramane pe dinafara si zice ca nu-l iubesc :P  Deci scurt si la „obect”: VA IUBESC. Si nu mai e nevoie sa va spun, zapacitilor de a 12-a DP, ca tocmai pentru ca va iubesc jur sa nu va mai zambesc pana in mai (=))))), sa va bag IB in cap prin toate metodele si sa fac tot ce-mi sta in putere ca sa va vad mari, studenti, fugiti, straini, ca sa nu ma mai recunoasteti dupa 6 luni, sa nu-mi ziceti sarumana pe strada peste 10 ani, ocupati fiind sa va traiti viata, dar stiind ca v-am fost alaturi cand ati avut nevoie si ca sunteti deja o parte din mine. Da, da, cu voi vorbesc, Irina, Jo, Stef, Hrant, BensiYnes, Ana, Miruna, Carlos!

Ce se intampla cu 2010? Vor fi tot 12 luni a cate 28-30-31 de zile, cu lunimartimiercurijoivineri si, separat, cu sambatasiduminicaadicauichend, vor fi examene IB si niste emotii nemaiincercate, vor fi vacante si ore, vor fi plecari la Dublin si cine mai stie unde (poate se lasa cu NY in vara, totusi?), vor fi carti noi de citit, prieteni noi de cunoscut, kilometri de condus si ITP pentru prima oara, va fi impozit la masina, vor fi declaratii de venit si – cu voia lui Dumnezeu – bani de la RAO pentru traducere, vor fi poate noi traduceri (as vrea sa traduc din engleza acum), va fi ziua mea si vor fi zilele voastre, va fi inca criza, vom merge la mall sa ne facem masaj la spinare cu 5 lei/10 minute (ca abia am descoperit fascinantele fotolii de masaj!!!) si deja pare ca am destule repere pentru acest 2010 care mi s-a aprins in cap cu litere de reclama luminoasa cand, in 2008, am semnat contractul de angajare la scoala. Anul primei generatii de absolventi IB (International Baccalaureate). Anul in care si eu voi primi note pentru munca din ultimii 2 ani :) As vrea sa am numai A si B!

Intre aceste repere – pioneze infipte in harta – ramane destul loc liber pentru minune! Sunt pregatita sa-mi schimb viata in chip minunat in 2010 :)

La anul si la multi ani!

I believe I can fly

Zapada, Craciun, brazi si clopotei. Magic FM e radioul lui Mos Craciun si probabil are o audienta cum n-a avut niciodata. PRO TV a scos de la arhiva „Singur acasa” si jdemii de filme cu Craciun si New York. E o chestie cu Craciunul si NY, cu vitrina de la Macy’s, cu pomul din Times Square, patinoarul si zapada din Brooklyn. Sunt aproape sigura ca iarna in NY nu e ca iarna in Bucuresti, unde iei o strada intreaga la lopata daca chiar ai ambitia asta incredibila sa iesi cu masina dupa cateva zile de ninsoare.

Pace, iubire, buna-intelegere, salata boeuf si piftie sunt cuvintele-cheie de sezon. Urmeaza sfanta lumina a saniei lui Mos Craciun, renii cei pufosi, cetina si leru-i ler. Si sarmale. Probabil exista un motiv pentru care am citit „Pay It Forward” tocmai azi. Dar mi-a placut mai mult „There’s a boy in the girls’ bathroom”.

Si un quote random, de pe net:

When we walk to the edge of all the light we have and take that step into the darkness of the unknown, we must believe that one of two things will happen: There will be something solid for us to stand on, or we will be taught how to fly. (Patrick Overtor)

P.S.I’m not bitter. Dar nu inteleg anumite lucruri si asta ma face sa ma simt aiurea. Poate stiti voi:

• de ce Mircea Badea e cel mai bun jurnalist roman?
• de ce nimeni nu curata strazile ne-principale, desi nu mai ninge demult?
• de ce nu se ridica constant si sistematic masinile oprite pe prima banda, pe avarie?
• de ce citesc Jodi Picoult, daca stiu ca reteta ei ma dezamageste de fiecare data?
• cum se procedeaza cand iti gasesti masina [parcata cu mare chin in nameti, pentru ca primarele Ontanu nu baga pluguri decat pe bulevard] strivita de un munte de zapada si gheatza cazut de pe acoperisul unei case?? Nu, nu e vorba de Pisique, e vorba de masina fratelui meu. Ceea ce e fix acelasi lucru. Sigur ca e asigurata si se repara, e doar un fier, bine ca n-a fost mai rau ETC. Toate astea nu inseamna ca nu simti nimic.

Sunt amarata, dezamagita si vreau in Elvetia forever and ever.

En hiver

Iarna m-a luat prin surprindere. Am plecat cu masina la scoala dintr-o intamplare si m-am trezit intr-un haos pe Pipera de nedescris. Venise iarna. Eram inconjurata/e de masini, camioane, microbuze si autobuze care incotro, fara sens si contrasens. Bineinteles ca am prins bariera. Bineinteles ca prin bariera coborata sa strecurau taxiuri. Mai ciudat a fost ca dupa bariera nu s-a eliberat, cum eram obisnuita, nici macar pana la benzinarie la OMV. De acasa pana la scoala fac 15 minute sambata dimineata, pe uscat si fara mare trafic. Azi am facut o ora si jumatate.

Pisique se tine bine pe zapada. Rotile ei de iarna sunt cam tocite, dar macar nu patineaza. S-a dezghetat imediat de dimineata si ar fi mers saraca snur daca avea unde. Insa e asa murdara!! I-am promis ca o spal cand iau banii (si vacanta!).

Ceea ce nu inseamna ca acum Pisique e acasa… Nici Opelul lui frate-meu nu e. Eu mi-am lasat masina la scoala (si bine am facut, pentru ca ne-a luat 2 ore (!) sa ajungem la metrou la Pipera de pe Iancu Nicolae… dar cu metroul pana la iancului am ajuns apoi in 20 min). Opelul e la Vladiceasca, pentru ca nu avea roti de iarna. Acum in fata casei e din nou parcat Loganul :)

Am condus pe  zapada si polei. Acu pot sa spun ca am 4 anotimpuri de condus. I iz an experienced driver. That would be pushing it, though. Urasc lucrurile care cresc incet si iau timp si tre sa le bibilesti, gen experienta :D

Maine iar ninge. O sa-mi iau ceva de citit pentru lungul drum spre scoala…

Pisique reçoit un cadeau

Ma voiture s’appelle Pisique maintenant. Pisicutza a intrat in desuetudine si e folosit foarte rar, in momente de maxima tandrete infantilizanta.

Ieri, in Accessorize, Madalina s-a intors spre mine cu un ren de fetru foarte dragalas si mi-a zis:

– Ti-l iau pentru Pisicutza, ca prea ma plimba ea peste tot si eu nu i-am luat nimic!

Renul atarna acum de oglinda si clincane din clopotei la fiecare groapa :)

Dimineata, frig

Al meu país la pluja no sap ploure:
o plou poc o plou massa;
si plou poc és la sequera,
si plou massa és la catàstrofe.
Qui portarà la pluja a escola?
Qui li dirà com s’ha de ploure?
Al meu país la pluja no sap ploure.

(Raimon)

In mod miraculos mi s-au reparat iar boxele (e un contact care cand se pune, cand se ia) si ascult, ca de obicei, Raimon. Azi am citit un blog care scrie ca mine al unei fete careia ii e dor de trecutul ei asa cum imi (era? este?) si mie. Cand ascult Raimon, de exemplu, mi-e dor de Gironella si de orele de catalana cu Joan si cu Alfred. Cand aud „por el imperio hacia Dios” mi-e dor de Madrid si de Jose si de cartile pe care le citeam impreuna acum foarte foarte multi ani, cand eu eram inca blonda, iar el avea o claie de par in cap :) Pentru ca tempers fuggit si numai deunazi am vazut la Carturesti ca s-a publicat in traducere romaneasca Witches Abroad la RAO, Prin cele strainatati. Si  traducerea ok, din ce mi-am putut da seama citind in librarie. Pentru cei care nu stiu, WA e prima carte tradusa de mine, la 19 ani, in anul 1 de facultate, cand eram iremediabil indragostita de Andrei Gheorghe, iar el vorbise la MK de Terry Pratchett. Am tradus cartea cap coada, intai pe masina de scris, apoi pe un computer. Mi-a luat cam 1 an si nu am publicat-o niciodata. Anul trecut cand am vrut s-o dau la RAO era deja cineva angajat sa o traduca si mi-au zis ca e prea tarziu [oricum banii pe Josep Pla nu mi i-au platit inca…].

Nu stiu daca inteleg bine conceptul de mentor, dar daca un mentor e cineva care-ti schimba viata macar un pic si ireversibil, atunci AG mi-a fost mentor si datorita lui am supravietuit in primii doi ani de facultate [hell, si datorita lui am dat la limbi straine in the first place! bine, sa n-o uitam pe Andreea…]. Iar mai de curand, Raluca a jucat acelasi rol si adesea ma gandesc cat de mult mi-a influentat modul de a gandi.

Dar trecutului ii sade bine acolo la stanga pe axa timpului, pentru ca momentul nostru e prezentul. Today is yesterday’s tomorrow. Iar in prezent e rece, vine nitel iarna, iar dimineata cand ma duc la bus pe jumatate adormita alergia ma pisca nitel de urechi, dar mult mai delicat ca in alti ani, aproape imperceptibil.

Imi plac diminetile mele uber-matinale (6 – 6:15) cu cafea cu lapte, paine cu gem si 5 minute de mers alert pe jos (sau de sarit in primul taxi, daca vremea o cere, iar portofelul ne-o permite). Imi place sa ma trezesc, uneori fara ceas, si sa ma gandesc cu drag la noua zi ce incepe. Am trecut printr-un proces de adaptare, iar acum am ajuns la concluzia ca am un orar chiar misto! Merci, Alina :)

Mi se pare ca Raimon merge cu diminetile mele…

P.S. O veste mare: nu mai am lamai! Dupa 7 ani de carnet, lamaile erau mai mult o stare de spirit :)

Depanarea!

Cand eram mici venea Depanarea, care era o masina mare care nu intelegeam la ce foloseste. Nici acum nu stiu la ce folosea Depanarea. Dar stiam cand trecea pe strada ca trece Depanarea.

Se mai depanau televizoare (si masini aflate in pana), ba chiar si troleul se ducea uneori de depanat.

Acum depanarea s-a mutat online si anul trecut un elev m-a intrebat daca se pot „depana amintiri”. Internetul nu are diacritice uneori.

Declar „depanarea” cuvantul zilei de azi.

Dupa o aventura haioasa in care am reusit sa raman cu buza umflata afara din masina, cu cheia incuiata inauntru, motorul pe contact si stergatoarele mergand (m-au „depanat” ai mei, care au sosit – inseparabili as usual :xxx – cu cheia de rezerva), laptopul care innebunise pe 11 octombrie si nu mai scotea un sunet (era Mutulica, iar eu Morocanosul) si-a revenit ca prin farmec, adica s-a „depanat” printr-o miscare de scuturare a firimiturilor din tastatura!!!! Sunt atat de fericita, incat l-am dat la maxim si urla „Al vent, la cara al vent, el cor al vent, les mans al vent…” si ii multumesc Artistului ca a pus joculete pe site si ca joculetele alea canta si astfel mi-am putut da seama ca Mutulica vorbeste! >:D<

Azi a fost frumos la ToK; am facut un mic experiment din care am invatat sa ne raportam la lume printr-un alt simt decat vazul si sa vedem cat de mult conteaza o schimbare asa de mica cum e legarea la ochi cand vine vorba de lucruri pe care practic nici nu le observi, gen praguri sau tocul usii! Irina, Miruna, Ana, Carlos (si Ben din galerie), ati fost super!

Am citit o carte extraordinara azi la Diverta (da, citesc carti intregi la Diverta… din motive de pret, dar si pentru ca uneori ma prinde cate o carte si uit sa mai plec si pe urma n-o mai cumpar ca am citit-o :D). Se numeste Vrajitoarea trebuie sa moara (Sheldon Cashdan) si a aparut la editura 3. Ca sa vorbesc ca Gramo, „3 sa mi-o iau si eu!”

Am ramas insa cu o obsesie in urma citirii acestei carti: cum il cheama in romaneste pe Rumpelstiltskin (Rumpelstilzchen), piticul ce rau care toarce lana in aur? [alte obsesii: flanelograful, thanks to Cristiana ;))]

Si-mi raspund! [depanare e cuvantul!] Il cheama Tom Tic Tot. As vrea sa le spun si celor de pe proz.com, dar n-am cont acolo. Madalina, poate le zici tu?

Stiti de buna seama,

Tom Tic Tot ma cheama

canta el singur in padure, nestiind ca servitoarea il aude si astfel stapana afla care-i era adevaratul nume.

De ce sunt piticii rai in povesti? De ce cand eram mica mi-era frica de Tom Tic Tot si de Piticut zis si Cinabru?

Am aflat ca a murit Gheorghe Dinica si imi pare rau. Rau pentru ca n-o sa-l mai pot vedea la teatru („Take, Ianke si Cadar” a fost minunat!), pentru ca n-o sa mai faca alta „Filantropica”, pentru ca s-a terminat si locul lui ramane gol… in viata si pe scena si cu siguranta in familie. Dumnezeu sa-l odihneasca. Pentru mine e gone too soon.

Red alert!

A inceput sa se cam termine vacanta de 5 zile + 2 weekenduri si abia ma obisnuisem cu ea :))

Fireste ca lista de to-do sta muerta de risa pe birou, dar am reusit sa fac multe lucruri pe care NU mi le-am propus, intre care:

• cartofi frantuzesti (usor nefierti, au necesitat reparatii ulterioare, apoi au fost chiar buni)
• vizita la Vladiceasca pentru a-l cunoaste pe bebe Mircea (momentan pe silent, uneori pe gangurit, adesea in sleep mode), foarte cuminte si curios si puternic la cele 4 luni jumate cu care se lauda xxx
• excursii cu Pisicutza la ore de maxim trafic, cu strecurari elegante printre jeepuri si soferi dezorientati care se incurca unii pe altii; parcari pe trotuar cu mare finete la urcarea unei borduri imense (grrrrr); descoperiri de noi scurtaturi si stradute care sa ocoleasca aglomeratia de pe bulevarde
• cafele interesante si deloc messy la expresorul Nescafe care seamana cu animalut de casa
• punere la punct cu ultimele barfe pe desprecopii.com (dupa muuulta vreme)
• excursii prin mall-uri si magazine de haine, de la TCM pana la Zara, via C&A
• haina de iarna, model 2009 + cizme
• update la un blog de-al verisoarei lu’ mama (I’m the online guru of teh family, ce sa fac =))
• lecturi SF din Philip K. Dick: Timpul dezarticulat [click pt o recenzie bestiala] si Viseaza androizii oi electrice. Ce sa zic, „Timpul…” treaca-mearga, e tokish & stuff, dar dezamagire mare cu oile electrice; de la asa un titlu ma asteptam la muuult mai mult! Sau poate m-am obisnuit eu cu filosofeala lui Orson Scott Card si cu stilul eliptic al lui Theodore Sturgeon, my personal fav SF writers. Oricum, Philip K. Dick va mai primi o sansa daca baga Nemira ceva reduceri la Gaudeamus 2009.
• lecturi pentru clasa a 6-a (Absolutely Normal Chaos a fost delicioasa! Bridge to Terabithia e trista, dar sper sa avem niste discutii misto pe ea)
• excursie la Real soldata cu poze cu ursi panda uriasi :))
• plimbari prin ploaie cu si fara alergie
• more shopping

Si tot asa. Maine ma duc la Ikea, ca sa-mi aduc aminte in ce zona ma voi invarti de luni. Scoala Americana s-a inchis partial, dar sper ca la noi sa nu fie probleme. Si da Doamne sa nu ne oblige sa purtam masca! I find people who wear flu masks on the street/ in stores pretty scary :-S

 

In alta ordine de idei, imi place ca a venit Craciunul in hypermarketuri!!

Pitzipoanca de mall (AFI Palace Cotroceni)

Eu sunt aia. Ieri am batut doo malluri, azi din nou la AFI Palace cel minunat. Nu, nu mi-am luat geanta. Doar am luat-o de pe raft si-am mutat-o sus pe un stand la vedere, unde mai erau doua surori de-ale ei: una mov si una albastra. Acum sunt trei, pentru ca pana la ora plecarii mele din marele mall geanta era tot acolo. I have no use for it. Dar e minunata.

*Sigh*

Marele mall chiar e maricel si triunghiular, in asa fel incat te fatai la nesfarsit pe aceleasi trei alei, cale de trei etaje. Sau asa mi s-a parut mie, pentru ca n-am stat sa studiez harta. Oricum, are C&A, magazinul meu preferat, are New Yorker, Stradivarius si Bershka si are Deichman, un magazin de pantofi surprinzator de nemtesc si foarte ieftin. De unde mi-am luat cizme si papuci de casa. Ieri papuci, azi cizme.

Mallurile ma ametesc si ma fascineaza in acelasi timp. Imi plac multimile de oameni (uneori; alteori nu stiu cum sa fug mai repede!), imi place sentimentul ca esti pe un aeroport si astepti din clipa in clipa sa pleci altundeva, sau macar sa te transformi intr-un anonim, un om cu sacose multe si bani tot mai putini, condamnat la shopping, care mananca pe fuga la un fast-food din „food court” (in AFI Palace avem varianta cu patinoar si stanci de ciment, foarte original – multa lume pozeaza cu telefonul, mie mi se strepezesc dintii) si se grabeste sa intre in urmatorul magazin. Bine, in cazul marelui mall multe magazine inca nu s-au deschis, la fel cum inchise sunt si cinematografele si celebrul Imax. Nu stiu cand se vor deschide.

In mall-ul Liberty, ala din Rahova, imi plac foarte mult scarile abrupte.

La AFI Palace am tras o spaima cu parcarea – e asa de aberant asezata, incat nu mai nimeream iesirea si ma cam enervasem. Tot dadeam in niste culoare cu usi de incendiu, multe culoare albe, cu usi albe si scari, ca intr-un film de groaza. Pana la urma am iesit la parcare, dar mi-a mai luat juma de ora sa ies din parcare, datorita proastei organizari. Patru benzi pline de masini se intalneau (si se incalecau) la iesirea de la nivelul 1: un tunel circular de 2 benzi care ducea spre nivelul 0, unde alte 4 siruri de masini asteptau sa iasa in strada printr-o usita gatuita care nu lasa sa treaca decat o masina. Cel mai tare era ca soferii care reuseau sa iasa se mai si opreau sa se certe cu responsabilii parcarii – postati afara pe scaunele si degerand de zor – ceea ce incurca si mai tare traficul. O harmalaie. Eu ma gandeam in timp ce asteptam ca voi scrie pe blog despre asta, iar in masina din fata mea un tip facea poze cu telefonul :)) Probabil alt blogger :))

Bun, si dup-aia am mers la Muzeul Taranului Roman la Irish Way + Shannon band, unde mi-a placut de Octavia, care danseaza minunat si avea cei mai tari ciorapi pe care i-am vazut vreodata: un crac alb, unul negru. Supeer!

Sa multumim si pe aceasta cale vacantei, care face posibila participarea Smillei la spectacole care se incheie dupa ora 23 :) [si Pisicutzei :x , care stie drumul spre casa]

In afara de Amsterdam, fireste, vreau sa merg la Dublin. La vara, gen.

Din nou despre toamna si ceaiul-spectacol

Azi am baut un ceai-spectacol. Venea sub forma unei bilute verzi (legata cu fire verzi, ca o tumoare :)) pe care o aruncai in ceainicul transparent, plin cu apa fierbinte. Biluta incepea incet-incet sa se desfaca intr-o minunata floare, care ocupa la finalul serii tot fundul ceainicului. Like, wow!

Ieri cand conduceam Tico spre Drumul Taberei am vazut toamna. Era in Cotroceni – lunga, slaba si zaluda, invartejind frunzele de pe jos. Am urmarit-o pana la Academia Militara, apoi a disparut, sau a ramas in urma si n-am mai regasit-o decat azi, cand imprastia frunze uscate, galbene si rosii, pe Nicolae Caranfil.

– Ia te uita, am exclamat, a venit toamna, iar Pisicutza a incuviintat. Ii scartaie franele de la o vreme, ca unei batranici genunchii si mi-e mila si sunt recunoscatoare ca exista in viata mea.

Maine as vrea sa merg sa caut toamna la munte, dar muntele e departe si Mahomed singur nu se poate duce acolo. As mai vrea sa ma duc la castelul lui Hasdeu de la Campina (si poate ma voi duce, candva). Printre amintirile mele de toamna, se numara o excursie pe care a facut-o Iulius in clasa a 5-a cu diriginta si cu clasa lui de la scoala 71. Am mers la Targoviste – eu intr-a noua si fiica dirigintei cu un an mai mica – fete mari intre puriceii de-a 5-a care umpleau autocarul. I-am urmarit alergand printre ruinele curtii domnesti si era un cer plumburiu strapuns rareori de cate o raza de soare, iar toamna era roscata si calda, la fel ca parul celei mai frumoase dintre fetitele de la a 5-a – o pustoaica creatza si pistruiata in pulover verde de la care cu greu imi mai puteam lua ochii. Pluteau in aer frunze, iar eu visam la aventurile Ciresarilor.

Intr-o alta viata fusesem si eu la randul meu puricel de autocar si mersesem cu doamna invatatoare in excursie la Targoviste, iar doamna (inca Tovarasa la vreme aceea) ne povestise despre turnul chindiei si mircea cel batran.

Orice s-ar spune, e ceva in noi care rezoneaza profund cu caderea frunzelor. Poate povestea aia din abecedar: s-a desfacut din mugur intr-o dimineata calda a inceputului de primavara. Cea dintai raza de soare s-a impletit pe dansa ca o sarma de aur, facand-o sa tremure de fericirea unei asemenea atingeri… In mine toamna si scoala nu vor sa se separe. Nici toamna si bancile, manualele, doamna Tudoran, cojile tepoase de castane, doamna Sofian si „cacata” ei de rusa, tabla liniata si halatul de la chimie.

Prin aceste randuri vreau sa iau tot acest trecut in brate, sa-i spun ca-l iubesc si ca nu e din alta viata, ci chiar din viata mea, mi-l asum si sunt fericita ca mi-a ramas invalatucit in circumvolutiuni si ca din cand in cand ma mai viziteaza. Am citit la Octavian ca narațiunea continuă a existenței e o minciună. E o iluzie fara de care am fi ciopartiti, amputati, incompleti. Sa luam, asadar trecutul cu noi, lasandu-l totusi unde-i este locul: in trecut.

Viitorul ne aduce/ ne duce tot (la) Targoviste: maine, in cautarea noilor toamne :)

Festivalul de Film Spaniol si bicicletzica Tico :)

Aseara am vazut la Gala de deschidere a Festivalului un film argentinian.

Titlul,„Una novia errante”, m-a dus prima data cu gandul la povesti de dragoste cu happy end, in care cei doi se cauta si se gasesc dupa multe peripetii, sau la filmele de Hollywood (din care am vazut de curand The Hangover) unde orice s-ar intampla la final se tine nunta si todos los errantes vin sa-si ocupe locurile/rolurile in viata de pe ecran.

Dar n-a fost asa. Ines si iubitul ei (de cuyo nombre no puedo acordarme) nu se cautau, pentru ca se gasisera deja – ba chiar plecau si-n vacanta impreuna, in frumoasa statiune Mar de las Pampas, langa Gesel. La inceputul filmului ii vedem pe-amandoi in omnibusul care-i duce la mare, iar putin mai incolo in film aflam si ca acolo urmau sa-si sarbatoreasca aniversarea. Doar ca Ines plange, iar iubitul ei cu barba (in continuare nu-mi amintesc numele lui) e tot mai incomodat de lacrimile ei amestecate cu rimel, de suspinele care fac capetele din autocar sa se intoarca si de vorbele soptite printre suspine: „Dar mi-ai promis… ne iubim… ce s-a intamplat… de ce… hai sa incercam…”. Lui i-ar fi bine daca ar putea cumva sa se faca nevazut, pentru ca n-o mai iubeste pe femeia asta care plange langa el, dar ii pare rau si s-o abandoneze (eu cred ca iubit-o candva), desi il face de ras cu smiorcaiala ei. Ocazia se iveste cand autobuzul opreste in Mar de las Pampas, Ines coboara, iar el profita de ocazie ca sa ramana si s-o stearga inapoi la Buenos Aires.

Pentru ca regizoarea e femeie (Ana Katz;  fratele ei, asistent de regie, Daniel Katz a fost cel care ne-a prezentat filmul aseara si-a raspuns la intrebari), camera nu-l urmeaza pe Miguel (nu mi-am adus aminte, ci m-am uitat pe imdb!!) in noua lui postura de barbat liber, ci ramane cu Ines-cea-parasita, care intai nu-si revine din soc, pe urma incearca sa-si carpeasca viata, se enerveaza, se razbuna copilareste pe Miguel stergandu-i mailurile, merge la petreceri, incearca fara succes sa agate un alt barbat, plange, spala rufe, i se face rau, incearca sa plece, se imprieteneste cu German, vede marea… totul in slow motion oarecum, cu multe taceri si pauze in care pui tu de la tine sentimente si interpretari pana te cam plictisesti :-)

M-am plictisit la filmul asta. Multe cadre prea de aproape, cu o camera care se misca de te lua ameteala; multe taceri in care nu stiai de ce se tace si ce urmeaza, toate vorbele sunau a gol si mi s-a parut ca Ines nu stia sa comunice si ca ceilalti nu stiau s-o inteleaga si m-am enervat. Si m-am gandit ca e cazul sa facem si filme cu oameni inteligenti emotional, care comunica eficient si isi rezolva problemele mai usor si mai rapid in felul acesta.

Filmul a primit la San Sebastian premiul „Cine en construccion”. Acum nu stiu daca asta inseama ceea ce cred eu, dar eu cred ca si-l merita, pentru ca e un film neterminat :)

Dar ce frumos suna spaniola argentiniana („Dale!” plasha, cabashos, uruguashos, vos pensas, plata, pibes…) si ce frumoasa este marea in Mar de las Pampas si cum imi doresc (iarasi) sa ajung si eu acolo! Simt Argentina ca pe o tara calda si prietenoasa, unde am trait candva, intr-o alta viata. E singurul loc de pe lume pentru care simt asa ceva… inca de cand am citit „Toate panzele sus” si mi-am dorit sa merg in Tara de Foc.

Si pentru ca Liviei i-a fost rau aseara, am condus eu Tico, cu urlete de surpriza fiindca mi s-a parut minuscul, foarte usurel, parca zbura, parca era o bicicletzica la care eu dadeam la pedale… pe langa fitzoasa mea de Pisicutza, care-i mare si are o frana de te-arunca prin parbriz. I love driving!

Buba

Pisicutza are o buba pe partea dreapta de la un taximetrist caruia i-a fost lene sa se dea 1 cm mai in spate. Si de la neatentia mea, care incercam sa ies cu spatele din parcare. Pisicutza are acum una, doua, trei bube pe partea dreapta. Doua se indreapta cu o carpa, una e tipica zgarietura de cheie.

Am 4 luni de cand conduc. Toata lumea imi zice ca in primul an e normal sa-i produc mici zgaibe. E cineva care nu crede ca asta e normal? Cand ati inceput sa apreciati corect distanta in dreapta? Sau eu sunt singura care are probleme in acest sens?

Of, m-a enervat faza.

Al fin y al cabo

Imi plac foarte mult pozele lui Daniel de pe flickr. Mi-amintesc de ziua cand le-am descoperit, cine mai stie prin ce linkuri, si-am stat cateva ore pe site, ca sa fiu sigura ca le-am vazut pe toate. Pe urma a trebuit sa le aleg pe cale care-mi placeau cel mai mult (una cu pietre si cea cu zidul cu „te iubesc”-uri; nu mai zic de pozele cu Ana si Iulia, care sunt foarte expresive!) si a doua zi am intrat sa le revad. De cand am fost la Paris, intru uneori si ma uit la setul cu Parisul si-mi mai trece de dor. Mi se pare ca fiecare poza spune o poveste, iar la cateva am ramas muta secunde in sir, pentru ca mi s-au parut foarte foarte frumoase!

Asta ca sa intelegeti de ce atunci cand Daniel si Ana ne-au dus la casa lui Victor Hugo mie mi-era rusine sa scot aparatul si sa fac poze :) Si i-am zis:

– Mi-e rusine sa pozez, pentru ca am vazut ce poze faci tu si sunt atat de frumoase!

Si mi-a raspuns ceva de genul:

– Nu le-ai vazut si pe cele sterse, sau care nu ajung pe flickr.

Si mi-a placut raspunsul lui de om artist calculat, care se prezinta lumii cu ce are mai bun, nu cu tot ce are. Mi-a placut ideea de selectie, de autocenzura. Selectia o face el. M-a surprins, pentru ca eu as fi facut tocmai dimpotriva: as fi pus tot pe flickr, in speranta ca macar una-doua vor placea privitorului.

Nu stiu de ce mi-am adus aminte acum de asta. Azi la ToK am vorbit despre arta (si-am facut arta!!) si m-am gandit la Daniel si la arta lui foto.

In alta ordine de idei, aeroportul Baneasa are snack attack (si e bun); nisipul face alb pe pantofi si maine si poimaine dorm pana la 10, pentru ca merit!

Pisicutza face bine, multumim. Este, in continuare, lumina ochilor mei :D si – as I always say – se conduce singura. Chiar si cand e murdara pe parbriz ca porcu’.

Cafeaua cu lapte la 7 dimineata la Obor are un gust pe care nu-l poti regasi niciunde altundeva. Chiar daca azi am bocit si la dus si la intors, pentru ca ne-au plecat doi colegi dragi.

Sunt FOARTE obosita. Si fericita, pentru ca-mi place cartea pe care-o citesc. Cred ca e literatura :)

… perque sabessis com t’enyoro

Poema toamnei

Mi-e dor de Paris. Si nu doar pentru ca am ascultat La Oreja de Van Gogh [ven, acercate. ven, abrazame. vuelve a sonreir, a recordar Paris… si iar ma cearta Jose ca scriu fara accente… :)], ci si pentru ca am vazut o poza postata de Daniel pe fb, si pentru ca am vazut la televizor turnul Eiffel si pentru ca moda vine de la Paris si azi am comentat manechinele de pe fashion tv la petrecerea Andreei (ce frumos a fost! >:D<) si pentru ca am pe desktop o poza de la muzeul Rodin si pentru ca Parisul a fost vacanta mea.

Mi-e dor de vacanta. Daca ar putea sa inceapa de luni, as fi mult mai pregatita sa-i fac fata fara depresii. Dar luni incepe scoala si pentru ea nu ma simt niciodata pregatita… pentru ca asa e la scoala. Inveti in fiecare zi. Si te trezesti la 6, si ziua e tot mai scurta, iar noaptea se lasa tot mai devreme.

La mine in masina miroase a branza buna, de la Maramu. Am cumparat un cas de la muzeul satului (targ de toamna ongoing this we, e foarte frumos) si mi-a curs in portbagaj. Cum o fi mirosit masina cu care caram de la Cetate saci de faina, gaini si rate, legume, zarzavaturi, nuci, porumb, oua, branza? Talbotul rosu cu transmisie automata, in care stateam aproape cocotati pe bancheta, ca sa mai incapa la picioare o galetusa de lapte, un sac de ardei „de raci”, iuti ca focul, niste malai? In care mamaie isi intindea toate „franelele” si „propoadele”, pentru ca o tragea curentul de peste tot, iar tata se plangea ca are dealuri de urcat si masina abia se taraste, de incarcata ce este? Acum imi dau seama ce insemna sa intri cu Talbotul pe ulitele prafuite si nepavate, sa-l bagi in curte, in spatele carului cu boi al lui Tata Burta si sa pleci cu el aproape lovind pamantul de greu ce era pana la Bucuresti.

A fost o zi tihnita. Expresia nu-mi apartine, dar mi-a placut mult. Cu Vio si Dana la musee du village, am studiat operele mesterilor populari (lingurile alea de 2 milioane sunt ceva….), am cumparat cadou pentru Andreea, am aplaudat la pantomima si dansurile celor de la teatrul Masca si ne-am bucurat de ziua asta frumoasa de toamna plina. E o toamna pe care anul asta am simtit-o si-am vazut-o venind ca niciodata: era la Paris cand am ajuns acolo si am vazut-o pas cu pas ocupandu-si locul si in Bucuresti. Poate ca vine cu live consciuously, nu stiu, dar anul asta chiar am simtit/vazut/experimentat altfel trecerea dintre anotimpuri.

Cerceii pe care mi i-am luat de la muzeu mi s-au rupt cand i-am scos din urechi. Maine ii duc doamnei sa mi-i lipeasca.

Ca de obicei, toamna mi-e dor. Azi mi-a dat add pe linkedin colegul meu de banca din scoala primara si mi s-a parut de bun augur. Toamna ma bantuie scoala, mirosul de petrosin, castanele si frunzele galbene, intersectia caii victoriei cu biserica amzei si Ada Milea. Frunzele toamnei sunt smulsele frunze. Mi-e dor si totodata sunt fericita si impacata cum n-am fost niciodata; mi se pare ca am tot ce imi trebuie, ca sunt ceea ce vreau sa fiu si ca tot ce va veni pe deasupra e un premiu pentru care sunt recunoscatoare.

Cine stie? Poate intr-o zi chiar vom bea cafeaua pe terasa casei mele din Elvetia ;)

Mi-e dor de Paris. Si nu doar fiindca am ascultat La Oreja.

Parcare subterana sub piata Universitatii

E prima data dupa 25 de ani ca se construieste o parcare subterana in Bucuresti. Licitatia a castigat-o o firma spaniola (jejeje) si se lauda ca o avem sub statui 300 de locuri de parcare si deasupra un parculet. Dar se pare ca parcarea de la Ciclop care deja exista in zona si are sute de locuri e semi-goala, iar proiectul pentru asta de la statui dateaza de pe vremea lui Videanu.

Parcheaza bucurestenii in parcarile cu plata, sau prefera sa isi lase masinile pe unde apuca? Care e criteriul: sa parchezi cat mai aproape de locul unde vrei sa ajungi? Sa nu dai bani la parcare? Amandoua?

Parcarile cu plata costa 1,5 lei/ora si eu le folosesc. Mi se par ok, mereu apare un nene/o tanti care eventual ma si ghideaza sa ies, daca am nevoie si nu o data mi-au spus ca nu mai am nimic de plata, desi trecuse bine de o ora.

Imi place tunelul circular pe care urci in parcarea de la sosiri, de la Aeroport. Si mi se par challenging rampele de intrare/iesire in parcarea de la Real.

I guess I love driving my lovely Skoda :)

Autobaza, bat-o vina

De cand conduc am intrat intr-o lume de barbati. O lume de-aia naspa, transpirata la subrat, cu burta de bere si glume de autobaza, in care trebuie zilnic sa ne batem in cojones.

Ieri, iesind din casa pe la 3, aud un muncitor de la constructie cum striga catre altul:

– Auzi, ba, a cui e Skoda aia Fabia lovita din parcare?

Celalalt, care e un baiat foarte tanar, finut si cu mult bun-simt, s-a fastacit si-a mormait:

– Nu stiu cine a lovit-o.

Dupa cum va puteti imagina, imi sarise inima. Skoda mea lovita? Pisicuta mea, lumina ochilor mei? Dar discrepanta dintre intrebare si raspuns si atitudinea jenata a baiatului cu bun-simt m-au facut sa suspectez ca e o gluma. De aceea am iesit ca si cand n-as fi auzit nimic, am aruncat o privire spre pisicutza care parea frumoasa ca de obicei (thank God pentru vederea periferica!) si-am plecat in treaba mea, care nu includea masina.

La intoarcere, dupa ce m-am asigurat ca muncitorul gras si transpirat se tirase, am dat ocol masinii pe toate partile, dar e ok.

De cand conduc vreau enorm de tare sa emigrez.

Nu inteleg

Soferii care claxoneaza cand te depasesc desi tu mergi pe banda ta cu viteza cu care merge banda.

Soferii care intra din stradute laterale in sosele de 3 benzi fara semnal, fara sa se asigure, pe principiul „ma infig si n-o fi ala prost sa dea in mine”. Dar e si mai tare cand, o data intrati la nesimtire asa, se apuca sa tricoteze benzi, ca deh, i-a nascut mama cu covrigul in mana. Si dupa atata fataiala (fara semnal, ca ei sunt meseriasi), nimeresc la semafor tot langa tine. Mare scofala au realizat!

Maniacii care dau flashuri pe autostrada la 13o-150 la ora.

Masina a 10-a din coada care da claxon cand se pune semaforul verde. LOL.

Soferii care fac stanga si dreapta de pe toate benzile, fara semnal. Nu ghicesc ganduri.

Taximetristii carora nu le merg diverse lampi, intre care luminile de frana lipsa ma deruteaza cel mai mult.

Taximetristii care se ataca cand mergi pe banda a doua si nu se lasa pana nu se baga in fata.

Dar imi plac:

Soferii care nu claxoneaza cand opresc la trecerile de pietoni si la galben.

Soferii de orice masina, de la jeep la taxi, care ma lasa sa schimb banda cand dau semnal, ori imi fac flashuri sa trec cand ies de pe vreo straduta.

Soferii care conduc frumos, regulamentar, cu toate franele si semnalele necesare, de iti face placere sa mergi o sosea intreaga in spatele lor.

Soferii calmi. Nu sunt asa de multi cum mi-as dori, dar e placut sa-i intalnesti.

E mult mai usor sa conduci pe Transfagarasan decat in Bucuresti, dar tot imi place.

Culori

Masina a mancat ceva kilometri in uichendul asta. Am fost la Sighisoara, cu oprire la Sibiu si intoarcere pe Transfagarasan. Am vazut pentru prima data Curtea de Arges, barajul de la Vidraru si tot felul de locuri despre care citeam in „Povestiri istorice” vol IV, cand eram mica!

Am inceput sa cred ca orice oras care nu e Bucurestiul e minunat. Si daca are si ceva deal/munte, e perfect.

La Sighisoara era paradisul cerceilor si-al muzicii celte, de aceea am propus ca in loc de „medieval” sa i se zica acestui eveniment anual „festivalul celt-ceilor.” Ai putea crede ca-n evul mediu lumea n-avea alta grija decat sa cante la cimpoi si sa-si arunce si ultimii bani pe cercei handmade din cupru, fimo, pasla, piele, coaja de porticala, lut si alte materiale neconventionale. Intrarea a costat 10 lei, 10 lei un kurtos kalacs de la care nu m-am putut abtine si 10 lei orice pereche de cercei (erau si cu 6 lei, dar le-am descoperit mai tarziu). Mi-am luat doar o singura pereche, niste nasturi din piele superbi si-am primit o alta pereche de la Livia – niste cercei absolut geniali in forma „lamailor” de incepator de pe masina: un cerc galben cu semnul exclamarii pe ele. Super tare a fost ca printr-un sat din Arges m-a oprit politia si-am coborat ca o smechera cu lamaile in urechi din masina cu lamai :) Si ce sentiment cand m-a intrebat a cui e masina sa zic: „a mea!” :) Madalina presupune ca m-a intrebat pentru ca par mai mica decat varsta reala. M-am hotarat sa declar de-acum inainte 24 de anisori :))

In Sibiu erau niste nori superbi, de aceea tot Madalina i-a zis „orasul cu cer” si ne-am gandit cat de frumos ar fi sa locuiesti pe o strada care sa se cheme Strada cu Cer. Tot in Sibiu erau turisti multi, case frumoase si muscate la feresti.

Cel mai mult la Sighi (unde anul asta am fost prima data la festival, cam tarziu cred) mi-a placut ca fiecare era imbracat in felul lui, unii mai fistichii ca altii, ca se amestecau tricourile cu burta cu costumele gen Wilma Flintstone si rochiile de domnita medievala, ca femeile aveau palarii frumoase si toata lumea era intr-un mood de vacanta foarte dragut. Am avut un sentiment de strainatate prima data cand am ajuns in piata Cetatii – multimea de oameni diferiti, scena, muzica mi-au adus in minte -simultan- si noaptea de la Lisabona cand am ascultat la un colt de strada o trupa cantand samba, cu cea mai gravida solista pe care am vazut-o vreodata si excursia la castelul din Buchs, in Elvetia, cand am urcat tot asa niste stradute neasfaltate pentru a vedea o cetate medievala.

Uichendul viitor se pare ca va fi marea; militez pentru Balcic.

Nervi de vara

Nu se lasa descusuti nervii astia de vara. Doar stau pachet acolo, in capul stomacului, si incearca sa-mi spuna ceva, sau poate nu incearca. In ciuda oricarei evidente, ma anesteziez cu Afirmatia:

Every day in every way I’m getting better and better.

Iar faptul ca de 2 zile ma dau cu bicla de la Cicloteque prin oras (Doamne, ador sa merg pe bicicleta! desi sper sa nu mai inchiriez de la baiatul de ieri, care a fost foaaarte nesuferit si passive-aggressive) si ca azi muncitorii nostri din curte asculta Cesaria Evora si nu manele (oh da!!!) si ca I love driving my lovely Skoda :x:x ar putea sa dovedeasca adevarul Afirmatiei, nu?

Ma otelesc si pornesc la lupta cu sistemul bancar. Am de anulat un card de credit si tin cu dintii de el, ca ulii. Dar vom invinge!

De pe blogul doamnei Rodica Chirculescu, un citat care-mi place:

We are what we repeatedly do. Excellence, therefore, is not an act but a habit.
Aristotle

As vrea sa-mi schimb atat de multe obiceiuri, incat ma sperii si raman asa cum sunt. :)

Inmatriculari is fun + Smilla in trafic

Inmatriculari auto – cum sa-ti pastrezi simtul umorului

1. La informatii si la xerox

Cand doamna de la ghiseu incepe sa zbiere la tine, „V-ati intors? De ce n-ati intrebat tot de prima data? Pai cum ar fi sa vina toata lumea sa ma intrebe de 100 de ori?” iti vine sa o iei frumusel de zulufii de la ceafa, s-o ridici la nivelul ochilor tai [picioarele i se zbat in aer, subtirele si ridicole] si sa-i suieri: „Cucoana! Esti la serviciul de Informatii. Treaba ta e sa oferi informatii. Aceleasi sau altele. Acelorlasi oameni sau altora. O data sau de o suta de ori. Iti urasti jobul? Iesi-la-pen-si-e!” Dar bineinteles ca n-am facut asta. I-am zambit dulce si i-am zis: „Imi pare rau, e prima masina, sunt aici prima oara si, sincer, nu stiam ce sa intreb de la inceput.” Asta m-a ajutat pe mine sa raman calma si breezy, cand madam a urlat din nou: „Si inainte sa veniti la mine ati citit pe stalpi? Ca sunt toate informatiile afisate pe stalpi!” „Fiti draguta, i-am zis, transcrierea transmiterii proprietatii n-am gasit-o.” Se pregatea o noua izbucnire, dar a intervenit colega (cu care mai adineauri se certa): „Acolo, in dreapta, vedeti pe stalp, e modelul de cerere si toate actele.” „Va multumesc mult de tot!” i-am zis, de parca tocmai ma traversase in siguranta strada, printre masini pornite sa ma calce.

Nu pot sa va descriu uitatura jumate scarba-jumate dispret a doamnei de la informatii, care n-a mai apucat sa-si scuipe izbucnirea de furie si a canalizat-o toata in privirea de good-bye pe care mi-a aruncat-o.

Stalpul, prietenos, m-a informat ca am de platit trei taxe in trei locuri diferite (!) si ca-mi trebuie oarece xeroxuri dupa hartiile cu care venisem inarmata. Am iesit in soare, sa caut un xerox. Armata de tigani de la poarta atata astepta: „Inmatriculari auto? Acte, dactilografie, RCA, xerox, domnita?” „Xerox, multumesc,” am zis ca la serviciul clienti, cand trebuie sa apesi o tasta pentru fiecare optiune. „Xerox, traversati vizavi peste drum, la parter. RCA nu doriti, dactilografie, acte auto, contracte?” „Nu, multumesc.” Pornesc sa traversez si langa mine se infiinteaza un flacau inalt, in tricou galben: „La xerox mergeti? Permiteti-mi sa va insotesc!” „A, nu, stati linistit ca ma descurc; n-am decat de traversat. Dar va multumesc mult,” i-am zis cu acelasi ton sincer (si nu e doar tonul! chiar ii multumeam mult. Dar n-aveam chef sa-i dau zece mii doar ca sa ma traverseze, pentru ca asta astepta).

Vizavi peste drum era un fel de intreprindere de ceva. La receptie, o doamna inalta, carunta, cu mare prestanta. Glont la ea m-am dus,

Ea este Skoda, masina mea

(si vreau diseara sa ma plimb cu ea!)

Ieri am fost sa iau masina. Acum pot sa zic chestii gen „Stai ca mi-am lasat cola in masina” si „Ma duc pana la masina.” Sunt smechera, ce sa mai. E foarte frumoasa, merge foarte bine si deja am fost cu ea la Ploiesti, unde am vrut sa bem o cafea, dar nu era nimic deschis la 1 noaptea in centru.

Acum am o noua grija: locul de parcare si o noua bucurie: sa conduc si sa am grija de Skoda! Ieri am fost ca in transa; nu stiu daca si altii reactioneaza asa la prima masina, dar mie mi se parea complet ireal, ca incendiul de la Armeneasca – parca visam, parca… Wow! Cand am parcat la Petrom si m-am dus sa-mi iau apa si m-am intors si acolo era o masina si – what do you know – era a mea!! Si am scos cheile, am deschis, m-am urcat in ea si am plecat! Cred ca acelasi sentiment o sa-l am cu primul copil: e viu, e minunat si e al meu! Si pe urma panica: ce fac cu el? Stiu sa am grija de el? Hmmm, on second thoughts e ceva mai complicat cu copilul decat cu masina :) Dar she is my baby deocamdata si trebuie sa ma invat cu ea.  Si sa umblu pe la politie, rar etc. s-o trec pe numele meu.

Tengo coche, no tengo dinero. Vreau sa merg la salina, pe Transfagarasan si in Grecia. Am zis.

Minuni si mizerii. Parada Gemenilor

Aliteratie in m. Cred ca se numeste consonanta or sth. Prin vulturi vantul viu vuia. Fata fostului fierar Fanica face fasole fara foc fiindca focul face fum. Mi-e dor de Mih (e-n Ielvetia, unde era sa ajung si eu for the 2nd time, da’ n-a fost sa fie. Nici cu Grecia nu mi-a iesit… I guess I’ll always have Paris :x). Asta-i viata. De la o vreme zic asta foarte des; habar n-am de unde am luat-o.

Oricum: e 1:22, am condus, maine ma vad cu Octavian (yay!), duminica merg la un recital de canto clasic si, intre timp, am de tradus 49 de pagini prost platite, care-mi vor acoperi o parte din sederea la Paris. Dar cine o sa vada Tour Eiffel pe geam? Exact.

Suntem fitzoaseee!

Minuni:

• ING s-a miscat super rapid (e foame de baaani!) si mi-a dat creditul in 2 zile. Asa ca in scurt timp vine masina! Brum-bruuum!
• A venit traducerea asta exact la fix si parca se intrezareste si jobul de vara la care visam pe Twitter. Asa da.
• Am citit Jurnalul Oanei Pellea si o iubesc (o sa mai scriu despre asta).
• Conduc bine pentru un om care n-are nici 10 ore de condus (aviz Alex ;))
• Mi-a aparut traducerea la RAO. Cautati in librarii Josep Pla, Strada Ingusta. O sa va plictisiti pe cinste! Sau poate o sa va placa :)

Mizerii:

• Nu primesc niciun ban pe traducere deocamdata. E criza.
• Intre soferii din Bucuresti sunt multi bezmetici. Eu ii ignor elegant, ei claxoneaza marlaneste. Asta e: sunt femeie la volan! Analyze that :D
• Unii oameni cu bani isi inchipuie ca totul e de vanzare numai fiindca ei au portofelul plin.

In alta ordine de idei, vreau sa va spun ca urasc cu pasiune crucile de mort din intersectii. La Dristor e una dedicata unui tanar, Gyovanny [ouch!], mort, probabil, intr-un accident de trafic acolo, in zona. Deprimant, dezagreabil si nepotrivit cu un spatiu public. Are cineva idee cum apar crucile astea? Se obtine o aprobare de la Primarie? Pe bune, e sinistru.

Dar sa nu devenim macabri. Nu mai macabri decat Primaria, in orice caz.

Mai bine ii zicem la multi ani lui Vio si multa intelepciune, sanatate si incredere in el. Pentru ca merita :)

Si la multi multi multi ani fericiti dragului Hugh Laurie, pentru ca si el ieri a atins o juma de secol :xxx

Si la multi ani lui Jose Antonio, pentru ca deja am intrat in ziua lui! (chiar daca nu citeste)

Si cu asta se incheie parada gemenilor din aceasta seara. Alles gute und bis bald.

N-am castigat la 6/49

Se pare ca mai am inca de muncit pentru bani; castigurile usoare si uriase m-au ocolit de data asta. A fost prima data cand am jucat si nici macar proverbialul noroc al incepatorului nu si-a aratat chipul. Tot ce-mi doresc e sa vina hartiuta care-mi da dreptul la imprumutul de la banca si sa vina imprumutul si sa iau masina. Fiecare pas pe care-l fac pe jos (ieri am umblat jumate de Bucuresti), il fac cu gandul la ea :xxx

Sunt multumita pentru ca mi-am facut ordine si am un dulap nou, de la ikea si o masuta draguta si maine nu merg la scoala.

Ma bucur ca vine vacanta si merg la Paris! (mi-am luat carte cu Parisul, am si harta)

Incepand de azi joc in rolul Alba ca Zapada – m-am vopsit in cea mai intunecata culoare pe care-am gasit-o. Parul meu e acum saten inchis acaju si-mi place la nebunie!

Am terminat „Istoria iubirii” – mi s-a parut ca se termina cam brusc, dar e o carte mi-nu-na-ta.

Vreau.si.eu.sa.scriu.o.carte.

Am visat ca primisem un pix mic care se facea telescop. Si cu el dadeam norii la o parte (se simtea, asa, ca opun rezistenta) si priveam luna si planetele. Puneam ochiul la capatul pixului si apareau craterele de pe luna. Eram foarte fericita cu pixul meu.

Margaret Peterson Haddix. Smilla behind the wheel

Sunt fan M. PE. Haddix de cand am citit „Just Ella”, o continuare mai altfel a povestii Cenusaresei. Cinders-Ella, sau Princess Elanora, sau Ella pur si simplu se trezeste in patul somptuos de la palat, convinsa ca va trai fericita pana la adanci batraneti alaturi de Print. Numai ca prin imparatie circula tot felul de zvonuri cum ca ea ar fi ajuns la bal doar gratie ajutorului primit de la o presupusa Nasa-Zana si ea stie foarte bine ca nu-i adevarat: a facut totul prin propriile puteri.

Acum citesc seria „Among the Hidden” (Shadow Children), iarasi foarte gripping (numai azi-noapte am citit doua volume pe nerasuflate) si vreau sa-mi iau de pe amazon si cartile pe care nu le am. Merci, Irina, for introducing me to this author! :)

Behind the Wheel :x

Cred ca am mai zis (sau poate nu) ca am carnet de 7 ani si n-am condus niciodata de cand am terminat scoala. Pe undeva mi se parea cam aiurea, dar mai bine sa putrezeasca permisul in dulap decat sa-mi inving eu frica de condus.

Imi amintesc cateva iesiri cu Iulius sa conduc. La Pustnicu, acum cativa ani, cu Opelul Kadett, de exemplu. Transpirasem inainte sa pornesc motorul si in loc de marsarier am bagat viteza 1 si m-am trezit in niste tufe. Iulius ma mustruluia, eu ma panicasem de nu mai stiam de mine, bagasem marsarier, turam in nestire ca sa dau inapoi si, deodata, se aude pasagera noastra din spate – Madalina – care pana atunci statuse cumintica: „Auzi, dar fumul ala e normal sa iasa?” Ne uitam perplecsi: de sub capota iesea un fum negru si gros pe care nici eu nici Iulius nu-l vazusem… iar restul e istorie.

La insistentele Liviei am iesit vineri seara „sa conduc” in padure la Baneasa, cu masina ei. Am dat doua ture speriate pe la Casa Alba, cu avariile puse si fara a indrazni sa ma aventurez in strada. Dupa a treia sau a patra intoarcere totusi, am zis ca un pic de adrenalina nu strica si, cu mult coaching de la Livia [care e cel mai meserias instructor auto pe care l-am avut vreodata!], am dat semnal si m-am bagat la stanga aproape invartindu-ma. Nu pot sa va descriu ce sentiment naspa de drum fara intoarcere am avut atunci cand am vazut ca merg printre masini si ca vin masini din fata si din spate. Oribil! Vedeam lumina in oglinzi, treceau bolizi pe langa mine, zang! ma depaseau (mergeam pe dreapta cu avariile si cu 30 la ora). Taras-grapis si cu multe incurajari de la Livia, am ajuns pana la scoala. In ultimul moment m-am hotarat sa fac o dreapta care a speriat 4 caini (si pe mine) si sa opresc in fata scolii. Acolo am coborat de la volan, inca strivita de propriu-mi curaj, si-am lasat-o pe Livia sa preia comanda. Aproape de casa mea insa, n-am scapat de Livia si m-am urcat din nou la volan. Cu chiu cu vai am ajuns pana in fata casei. Nici vorba sa intorc, am infipt masina intr-un trotuar si a trecut Livia s-o intoarca.

Daca ma intrebi acum, nu stiu de ce asta n-a fost o experienta ca toate celelalte. Un one-time thingie care sa se mai repete, cu insistente, peste un an sau doi. Mi-aduc aminte ca i-am recitat Liviei, sententios, „when the disciple is ready, the master will appear” – o chestie in care cred cu convingere, dealtfel – ca s-o potolesc. Nu sunt eu in stare sa conduc acuma. Nu sunt gata si nici nu ma stresez din cauza asta. Stiu ca atunci cand voi fi pregatita o voi face in modul cel mai firesc. Nu-mi place sa fortez nimic.

Dar ieri in 311 nu ma gandeam decat ca as vrea sa mai conduc. N-am mai mers la Baneasa, ci pe niste stradute din Tineretului. Incet, 30, avarii, mergi-mergi-mergi, curba la stanga, strada de piatra cubica, mergi-mergi-mergi, stop. Marsarier. Parcam. Pornim. A-ntaia, a doua, stop. Ocolim groapa. Ambreiaj. Mai trecea ocazional cate o masina si mie imi venea sa trag repede pe dreapta sa-o las sa treaca [primul examen de carnet din cauza asta l-am si picat :))) am dat prioritate unui nene care avea cedeaza, pe principiul ca „el stie sa conduca si eu il incurc”].

Deodata am avut chef sa ies in strada mare, cu multe masini. Merg pe banda mea, ma gandeam, am avariile, ce pot sa-mi faca? Incetisor, in urma unui autobuz. Autobuzul a oprit in statie si am depasit. Abia atunci am inceput sa intrezaresc utilitatea oglinzilor: rolul lor nu e sa te inspaimante cu imaginile monstrilor care te inconjoara, ci sa te ajute sa-ti vezi de drumul tau si sa lasi monstrii sa te ocoleasca.

Dupa aceasta revelatie am calcat-o, am scos avariile si fiindca eram pe Soseaua Giurgiului m-am… well… m-am dus nitel pana la Giurgiu :-))) Pe faleza Dunarii imi tremurau picioarele si nu-mi venea sa cred ca numai cu o zi inainte bajbaiam cu avariile in padure la Baneasa.

„Pe mine nu ma mai lasi sa conduc?” intrase Livia la banuieli.

„Nu acum.”

Mda, deci nu e mare filozofie cu condusul. Acu’ trebuie sa-mi iau masina :))

P.S. Am uitat sa va spun vorba zilei :)) Dupa vreo ora de cand mergeam asa, am avut un sentiment ca merg de cand lumea. Pur si simplu stiam ce sa fac. Simteam ca picioarele mele stiu ce sa faca, ca mainile stiu ce sa faca, ca eu conduc (si nu invers, asa cum simtisem pana atunci de fiecare data). Mi s-a parut minunat si, totodata, de mirare, pentru ca nu stiam cum am ajuns acolo, eu care mai ieri (hell, chiar ieri!!) ma temeam sa intorc pe un drum forestier pustiu.

– Ce chestie, am zis atunci, ma simt de parca as conduce de foarte multa vreme. Ceea ce e adevarat, pentru ca deja conduc de vreo ora!

Pe Livia a apucat-o un ras nebun si asta a ramas vorba zilei.

Hai, sariti cu recomandari de masini bune 2nd hand, ieftine, ca vreau sa-mi iau! ;)