Arhive pe categorii: reclame

Cer gri si vacute mov

Standard

Milka si Jacobs. Pachet promotional. Premii constand in vouchere de cumparaturi, ciocolata si cafea. Suna bine, nu? Si mie-mi place. Dar cel mai tare mi se pare ca am vazut pachetul in magazin si i-am dat roata o vreme, insa nu l-am cumparat. Si-acum il primesc cadou!

Cu accesoriul din pachet (brosa, esarfa sau poseta) la vedere, am sa ma plimb pe strada pana dau peste caravana Milka (traseul ei e zilnic actualizat pe facebook) si poate ma aleg cu un premiu mare, sau macar imi reinnoiesc stocul de cafea. Oricum beau Jacobs  de obicei si din obisnuinta (as bea Dallmayr, dar prea e scumpa). Intre timp am sa scriu o poveste si pe coffeechat.ro, cine stie de unde sare iepurele cu alte premii?

Imi plac premiile, iar campania Milka si Jacobs se numeste „Daruiesti si primesti”. Daruiesti o poveste si primesti cafea si ciocolata. Te plimbi pe strada cu un accesoriu mov cu verde si primesti vouchere de cumparaturi si alte minuni. E dragut, e vesel, e mov cu verde si ii fac reclama cu drag.

Daruiti, primiti si scoateti-va accesoriile Milka si Jacobs la plimbare!

Facebook

Standard

Exista pe Facebook un grup cu un nume gen „I was doing my homework and I ended up on fb”. Are cateva milioane de membri! Desi nu am intrat in acel grup, ma recunosc in descriere si cred ca a sosit momentul sa marturisesc spasita ca orice as face online, I end up on facebook. Deci e momentul sa vorbesc despre facebook si ce vrea el de la viata mea (si eu de la viata lui).

Facebook e un site de social networking. Am vreo 200 si ceva de prieteni acolo, din care doar pe vreo 10 nu-i cunosc personal. Am incercat multa vreme sa tin lista cat mai scurta, sa nu raspund asa usor da la mesaje primite de la prietenii prietenilor, de la fosti colegi cu care n-am avut niciodata de-a face si poate o data sa ne fi dat buna-ziua asa, din intamplare, de la elevi pe care nu-i am la clasa, de la straini „who saw my picture and think i’m cute”. Dar tot am ajuns la 200, cumva.

– Am de gand sa-mi sterg contul pe facebook, mi-a zis intr-o zi Jose cu obida.

– Pai de ce?

– Pentru ca am dat accept la o gramada de oameni din facultate sa-mi fie prieteni si cand ne vedem pe hol nici macar nu ma saluta! Prietenia pe facebook e egala cu zero.

Ce inseamna „sa fii prieten pe facebook”? In primul rand sa ai acces la datele pe care amicul tau a ales sa le faca publice, inclusiv date personale, poze, filmulete etc. Apoi sa afli din update-uri „what’s on their mind”; un „mesaj de stare” (cum zice fb in limba romana, traducandu-l pe englezescul „status message”). In al treilea rand, sa interactionezi cu prietenii asincron, prin comentarii, sau live, prin chat-ul incorporat in aplicatie. In al patrulea rand – randul ala pierzator de vreme!! – fb inseamna o gramada de teste si jocuri. „Cand o sa mori”, „cati copii o sa ai”, „cu care emisfera gandesti”, „care e piatra zodiei tale”, „ce animal ai fi”, „mesajul zilei de la dr. House” – sunt numai cateva exemple de balarii haioase, cu care poti usor sa-ti pierzi cateva ore. Ca sa nu mai zic ca-ti poti crea propriile teste, de genul „cat de bine ma cunosti”, cu intrebari la care sa raspunda prietenii tai, iar fb iti face statistici procentuale cine te cunoaste in ce masura si iar se starneste un val de comentarii! Daca te tin baierele pungii cu… timp, poti sa incerci joculetele. Farmville, Sorority Life, Mafia Wars si altele inca, unde iar interactionezi cu prietenii in vreme ce-ti cladesti o ferma, recoltezi porumbul, angajezi un ucigas platit sau probezi toale la mall. Curat mestesug de tampenie, dar atat de addictive!

Cel mai misto la facebook e ca are milioane de utilizatori si iti poti gasi usor vechi prieteni sau colegi, sau poti pastra legatura cu amici actuali pe care nu apuci sa-i vezi. Pe facebook am „cunoscut” copiii multor amici si fosti colegi pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, sau care traiesc in strainatate. De pe facebook am aflat ca s-a nascut Irina, sora lui Prichi, l-am vazut pe Victor al lui Ciprian si am aflat ca fosta mea colega de clasa Doris e maritata, are un baietel si traieste in Canada.

Desi Sandra a trecut deja la un alt nivel, 780 friends later, eu inca sunt de parere ca fb works for me si ma face sa-mi pierd timpul intr-un mod foarte placut: uploadand poze, stand la taclale cu prietenii sau urmarind ce mai zic/ fac/ asculta unii si altii. Nu suntem toti like-minded, nici nu vorbesc cu toti, dar faptul ca-i am acolo in lista, accesibili la click, imi satisface instinctul de colectionara :)

Cred ca nu mai are rost sa spun ca I was writing this blog entry and I ended up on facebook! =)))

 

A inceput scoala!

Standard

Cele mai cautate articole pe blog sunt cele despre compuneri.

Cuvinte-cheie relevante: compuneri despre scoala, vacanta de vara, compuneri vacanta, compuneri despre prima zi de scoala. Booooring! Dar ce altceva sa faci in primele zile? Nu e normal sa povestesti vacanta?

Si, normal, traficul sky-rocketed today si-am ajuns la un grafic foarte haios:

stats 2009

Nush de ce a aparut banda aia neagra in jur, dar mi-e prea somn s-o scot.

Sunt fascinata de Chez Mazilique si de pozele cu mancare :) Maybe if I stalk her, she will bake me some cookies? Am ramas cu gandul la tortul de clatite, dar toata lumea imi zice ca e prea dulce, nu iese bun etc.

Si intre timp Livia haleste toata dulceata de cirese amare, stiu eu :))

Mi se pare dragut ca a inceput scoala. Iar am sentimentul ca I’m in the right place, of. Mi-a fost dor de copii.

Sticla cea naspa de Cappy

Standard

Ambalajul da gust produsului; e verificat. Coltul ala de marar verde pe ambalajul unui produs dealtfel la fel de chimic cum sunt toate, ii creste vanzarile cu 25%. Forma sticlei iti da impresia ca sucul dinauntru e mai proaspat sau mai plin de vitamine. Se fac studii, se scriu rapoarte, lucram in cercetarea de piata, ce naiba.

Si atunci de ce Cappy se imbuteliaza acum la sticla de plastic si nu mai e la sticla de sticla?

Sincer va spun, nu stiu pe lume suc mai bun si mai proaspat si mai fresh si mai natural decat Cappy la sticla de sticla.

Cand mi l-a adus azi chelnerul in sticla de plastic, mi s-a parut deodata banal, suc de dozator, acest Adria de portocale cu gust de chimicale si zahar.

Pai e posibil asa ceva?

Campania electorala suge!

Standard

Azi am vazut niste unii cu eterna masuta de plastic. Imparteau pliante si cine stie ce altceva intr-o punga portocalie pe care scria: „Noi iti dam punga, plasa iti dau altii” sau ceva de genul.

Pe urma am inceput sa observ tot felul de afise: „Primarul care face” „Primarul care tace si face” „Primarul care face ce n-a mai facut nimeni inaintea lui” [!!!] „Primarul care face treaba buna” „Nu mai e nevoie sa-ti spun ce fac, deja m-ai vazut la lucru”. Ma mir ca nimeni nu s-a gandit la un slogan ca al domnului din Florida inca.

Toti candidatii se pozeaza in ipostaze de mari oameni de stat, cu palmele deschise a bunavointa si zambete largi, menite sa castige instantaneu increderea alegatorilor. Toti au slogane sloganuri de doi bani care se vor „directe” si „de impact” si toti fac, domnule. Fac tot ce n-au facut altii, de la Pache Protopopescu incoace. Fac Bucurestiul oras european. Fac metrou. Fac parcari. Planteaza copaci. Fac catedrale. Aduc marea si plaja la Dambovita. Il cheama pe Gaudi sa ridice repede vreo doua case. Fac curatenie. Fac mititei si carnati pe varza la ocazii. Fac petreceri campenesti de 1 mai. Fac Micul Paris. Ei nu stau, ei nu ard gazul, nu pierd vremea, ca altii. Ei nu dau plasa, dau punga.

Ei sunt candidatii care fac. Si dreg. Pe hartie. Pana la 1 iunie.

Iata un slogan la care nu s-a gandit nimeni. Il dau ieftin.

Millennium Bank a prajit pestisorul de aur!

Standard

O campanie teribila de la GMP pentru Millennium Bank.

Una din executii e un banner flash pe eva.ro, de unde afli ca poti sa-i dai vacanta pestisorului de aur, pentru ca de-acum ai bani de la banca-cu-brandu’-roz si poti sa-ti implinesti dorintele si singur.

Sa-i dai vacanta am zis? Am fost blanda. Sa-i dai la cap e varianta corecta. Sa-l casapesti, sa-l lichidezi, sa-l faci saramura sau pane (dupa cum ilustreaza printul cu tigaia), sa-l omori, domnule! Si-n flash-ul respectiv ai si instrumentele: o tigaie, o bata, o manusa de box sau palma. Si poti, intr-o simulare foarte veridica, sa-l pocnesti cu ele pe pestisor pana-i star stele rosii din cap.

Aceasta violenta absolut gratuita m-a lasat fara cuvinte.

Niciodata, dar never-ever, nu voi pune piciorul in aceasta banca sadica, care omoara una dintre cele mai frumoase povesti ale copilariei ca sa-si faca reclama. Pai, vorba cuiva, nu putea sa ne spuna sa-i dam drumul pestisorului inapoi in apa?

Daca bradul mileniului nu m-a convins, reclama asta a facut-o: Millennium Bank sucks. La partea de comunicare, clar.