Exista pe Facebook un grup cu un nume gen „I was doing my homework and I ended up on fb”. Are cateva milioane de membri! Desi nu am intrat in acel grup, ma recunosc in descriere si cred ca a sosit momentul sa marturisesc spasita ca orice as face online, I end up on facebook. Deci e momentul sa vorbesc despre facebook si ce vrea el de la viata mea (si eu de la viata lui).
Facebook e un site de social networking. Am vreo 200 si ceva de prieteni acolo, din care doar pe vreo 10 nu-i cunosc personal. Am incercat multa vreme sa tin lista cat mai scurta, sa nu raspund asa usor da la mesaje primite de la prietenii prietenilor, de la fosti colegi cu care n-am avut niciodata de-a face si poate o data sa ne fi dat buna-ziua asa, din intamplare, de la elevi pe care nu-i am la clasa, de la straini „who saw my picture and think i’m cute”. Dar tot am ajuns la 200, cumva.
– Am de gand sa-mi sterg contul pe facebook, mi-a zis intr-o zi Jose cu obida.
– Pai de ce?
– Pentru ca am dat accept la o gramada de oameni din facultate sa-mi fie prieteni si cand ne vedem pe hol nici macar nu ma saluta! Prietenia pe facebook e egala cu zero.
Ce inseamna „sa fii prieten pe facebook”? In primul rand sa ai acces la datele pe care amicul tau a ales sa le faca publice, inclusiv date personale, poze, filmulete etc. Apoi sa afli din update-uri „what’s on their mind”; un „mesaj de stare” (cum zice fb in limba romana, traducandu-l pe englezescul „status message”). In al treilea rand, sa interactionezi cu prietenii asincron, prin comentarii, sau live, prin chat-ul incorporat in aplicatie. In al patrulea rand – randul ala pierzator de vreme!! – fb inseamna o gramada de teste si jocuri. „Cand o sa mori”, „cati copii o sa ai”, „cu care emisfera gandesti”, „care e piatra zodiei tale”, „ce animal ai fi”, „mesajul zilei de la dr. House” – sunt numai cateva exemple de balarii haioase, cu care poti usor sa-ti pierzi cateva ore. Ca sa nu mai zic ca-ti poti crea propriile teste, de genul „cat de bine ma cunosti”, cu intrebari la care sa raspunda prietenii tai, iar fb iti face statistici procentuale cine te cunoaste in ce masura si iar se starneste un val de comentarii! Daca te tin baierele pungii cu… timp, poti sa incerci joculetele. Farmville, Sorority Life, Mafia Wars si altele inca, unde iar interactionezi cu prietenii in vreme ce-ti cladesti o ferma, recoltezi porumbul, angajezi un ucigas platit sau probezi toale la mall. Curat mestesug de tampenie, dar atat de addictive!
Cel mai misto la facebook e ca are milioane de utilizatori si iti poti gasi usor vechi prieteni sau colegi, sau poti pastra legatura cu amici actuali pe care nu apuci sa-i vezi. Pe facebook am „cunoscut” copiii multor amici si fosti colegi pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, sau care traiesc in strainatate. De pe facebook am aflat ca s-a nascut Irina, sora lui Prichi, l-am vazut pe Victor al lui Ciprian si am aflat ca fosta mea colega de clasa Doris e maritata, are un baietel si traieste in Canada.
Desi Sandra a trecut deja la un alt nivel, 780 friends later, eu inca sunt de parere ca fb works for me si ma face sa-mi pierd timpul intr-un mod foarte placut: uploadand poze, stand la taclale cu prietenii sau urmarind ce mai zic/ fac/ asculta unii si altii. Nu suntem toti like-minded, nici nu vorbesc cu toti, dar faptul ca-i am acolo in lista, accesibili la click, imi satisface instinctul de colectionara :)
Cred ca nu mai are rost sa spun ca I was writing this blog entry and I ended up on facebook! =)))