Pecha Kucha

Saptamana asta am facut o prezentare Pecha Kucha. In japoneza inseamna „chit chat” sau o conversatie scurta, care nu se lungeste peste masura. Modelul prezentarilor pecha kucha a aparut in 2003 la Tokyo si, desi mi se pare ca a fost ieri, au trecut 16 ani de atunci.

Profa noastra de business si strategie s-a gandit ca ar fi bine sa producem o prezentare „pikachu” (sau „machu-pichu”, asa am botezat-o noi, inventivi ca toti elevii) pentru acest curs ca sa intelegem, ca lideri, ca nu trebuie sa ne uite sfantul vorbind, ca nu e despre noi vorba in propozitie si ca se pot spune multe in 6 minute si 40 de secunde.

Asadar iata-ne, treisprezece oameni, toti profesori si directori de scoli, cu 13 articole stiintifice in buzunar (fireste, mai noi de 2017 si peer-reviewed), gata sa ne prezentam fiecare articolul in 20 de imagini a cate 20 de secunde fiecare.

Pentru cursul de tehnologie din martie am avut de facut o prezentare Ignite, care e foarte asemanatoare. Atunci mi-am ales cu grija cele 20 de poze (desi pregatesc prezentarea in PowerPoint, nu am voie sa pun text si poze, ci doar poze, ca sa nu fiu tentata sa citesc de pe ecran; eu m-am strecurat si am pus titluri doar) si mi-am scris un script pe care l-am ciopartit si rearanjat de milioane de ori, ca sa dureze vorbirea mea fix cat dura slide-ul. M-am chinuit atunci vreo 4 ore si nu am fost chiar multumita de rezultat, desi profa l-a apreciat cu nota mare (aici puteti vedea prezentarea mea Ignite despre introducerea examenelor electronice in scoli).

No, deci sunt in fata computerului din nou, tocmai am citit acest articol fabulos despre cinci directori de scoala din Africa de Sud care au refuzat sa continue lantul coruptiei in scoli si au creat sisteme de administrare eficienta (inclusiv, sau mai ales, din punct de vedere financiar) ale scolilor pe care le conduc.

Acest articol mi-a spus ceva tocmai pentru ca Romania si Africa de Sud au mai mult in comun decat credem (cititi cartea lui Trevor Noah, „Born A Crime”, ca sa aflati de ce zic asta) si m-am apucat, cum stiam din martie, sa fac cele 20 de slide-uri (de data asta profa ne-a zis sa nu punem niciun titlu, nimic!!) si sa-mi scriu scriptul, care e partea cea mai chinuitoare, pentru ca e foarte greu sa gasesti numarul exact de cuvinte care, citite la viteza potrivita, se vor suprapune fix peste cele 20 de secunde cat sta poza aia pe ecran.

Ca de obicei, am fost creativa de nevoie, pentru ca mi-era somn si nu aveam dispozitia sa scriu si sa sterg de o mie de ori. M-am decis sa impart articolul in 20 de cuvinte-cheie, sau concepte esentiale, pe care voiam sa le acopar in prezentare. Am gasit 20 de imagini care exprimau aceste cuvinte. Prin natura lor, imaginile spun o poveste mai complexa decat cuvintele de la care ai pornit, asa ca asta mi-a dat ideea simpla, dar perfecta, a unei prezentari-poveste.

20 de poze, 20 de cuvinte-cheie-momente-ale-povestii. Scap de sclavia celor 20 de secunde si pun PPT-ul sa lucreze pentru mine, nu invers.

Prima mea prezentare pecha-kucha ever a fost o experienta minunata, pe care as repeta-o zilnic. In primul rand, nu am avut niciun trac, fiindca nu depindeam de viteza cu care as putea sau nu sa citesc de pe o foaie. Aveam in fata mea, ca unic script, doar acele 20 de cuvinte-cheie si un citat cu care voiam sa ilustrez notiunea de colaborare. Aveam 20 de imagini misto de tot, care aveau potentialul de a fixa in memoria publicului macar cateva idei din ce aveam de spus. Aveam o poveste, aveam umor, aveam niste invataturi de tras si o bibliografie la sfarsit.

Mi-a placut experienta si mai ales ideea ca tehnologia trebuie sa lucreze pentru noi, nu invers. In scoli, unde uneori vorbim mult, o „pikachu” din asta ne poate obliga sa ne reducem mesajul la esenta si sa folosim timpul ramas pentru a pune si ceva in practica.

Daca n-ati facut niciodata o pecha-kucha, merge in orice context si va recomand experienta. Daca stiti ce e aia si aveti idei, opinii, ganduri, intrebari, astept comentarii.

Pecha Kucha pe scurt:

• 20×20
• spune o poveste despre ceva care te pasioneaza
• urmareste sa informeze si/sau sa indemne la actiune
• te obliga sa-ti intelegi bine mesajul si sa il transmiti cat mai limpede

Povestea crocodilului care tușea

Povestea asta isi asteapta sfarsitul din 2011. Are cineva vreo idee?

 

A fost odată ca niciodată un crocodil cu patru capete și un singur gât. Crocodilul tușea de mama focului și niciun vraci nu știa cum să-l lecuiască. În disperare de cauza, s-a dus la floarea de cireș. Era o floare rară, extrem de apreciata și, prin urmare, cam cu nasul pe sus, dar se spunea despre ea că are soluții la toate problemele.

Floarea de cireș înflorea înr-o grădină japoneză din apropiere și era așa o raritate, încât oamenii făceau coadă cu orele s-o vadă. Crocodilul știa că mulțimea aceea va fi speriată de apariția lui, mai ales că avea și patru capete și, de unde suferea de o banală tuse (chiar daca nevindecabilă, totuși banală) se putea trezi numaidecât expus la Zoo sau vedeta emisiunilor TV, chestie de care chiar n-avea niciun chef.

Se sfătui așadar cu amicul lui broscoiul verde (care se credea prinț și-avea tot iazul la picioare).

• Orice grădină japoneză are un pârâu care curge pe la picioarele cireșului înflorit. Totul e sa gasești o cale să înoți și să ajungi cumva în acel pârâu. Cred că dacă te duci noaptea grădina o să fie închisă și nu riști să te ia oamenii la ochi.

Zis și făcut – crocodilul n-avea patru capete doar ca să nu-i plouă în gât, ci era un crocodil deștept și bine orientat în spațiu, așa că se descurcă destul de ușor să ajungă la pârâul care dădea în grădină. Dar să vezi problemă: gura pârâului era prea îngustă ca să îi încapă toate cele patru capete, așa că se văzu nevoit să-și plieze două. Nici nu știuse că se poate. Cu două capete arăta diferit și se gândi că i-ar plăcea să apară așa în fața crocodiloaicei Dila, pe care o curta demult și care nici nu se uita la el, în speranța c-o va impresiona.  Dar cu Dila nu era chestie de capete, ci de profunzime. Deși era o tipă cu multe resurse sufletești, Dila prefera să plutească doar pe la suprafața lucrurilor și să se prefacă neatentă la ceea ce putea s-o solicite mai mult.

Cu gândul la instabilitatea Dilei, Croc (da, se numea Crocodil și i se zicea Croc, cam lipsit de imaginație, dar foarte descriptiv) ajunse în zona unde înflorea măreț cireșul. Florile de cireș dormeau pe crengi.

• Psst, Floare de Cireș, făcu Croc, apoi se răzgândi. Încercând să-și stăpânească tusea, începu să intoneze un cântecel.

 

Butter melted

Pisca mea pe nume Butter, pe care o aveam de o saptamana, a sarit pe geam de la et. 14 si dusa a fost!

Acum ii caut pe ai de au gasit-o, barem sa le dau si mancarea de pisici si ladita cu nisip.

 

Groapa – gropi – la sapat

Incerc sa nascocesc un titlu bun in romaneste pentru cartea intitulata in engleza „Holes”, de Louis Sachar. E un roman pentru adolescenti, iar povestea se invarteste in jurul unui personaj trimis intr-o tabara de corectie, unde are ca sarcina sa sape in fiecare zi cate o groapa de dimensiuni precise.

S-a facut si film si nu e prea rau. Eu l-am vazut cu elevii mei de-a sasea.

Toxic pizza

Locuiesc la curte. E o curte comuna, odinioara strabatuta zilnic in lung si-n lat de membrii a sase familii. Azi au ramas doar trei familii de proprietari si un apartament unde se tot schimba chiriasii, iar casa „lu’ domnu’ Bucur” de la poarta a devenit de curand proprietatea unui afacerist italian. In bunul stil bucurestean, il signore a pastrat fatada si-n spatele ei a inaltat un falnic bloc cu 6 etaje, in care s-au mutat rand pe rand diverse firme. A renovat si spatiul comercial de la strada – o fosta marochinerie – si a transformat-o in pizzerie. A schimbat asadar destinatia cladirii din casa de locuit in bloc de birouri si a extins marochineria astfel incat sa aiba o intrare pe la strada si o iesire prin dos in curtea noastra.

Cuptoarele de pizza sunt chiar sub geamul meu. Daca mi-a placut vreodata mirosul, acum il urasc cu pasiune si-mi produce sila. Si tineti cont ca pizzeria inca nu s-a deschis; abia se testeaza echipamentul si doi pizzaioli galagiosi fumeaza si vorbesc tare pana dincolo de miezul noptii fix in fata ferestrei mele. Gunoiul se aduna vazand cu ochii.  Azi au afisat un program inspaimantator: 10 – 4. Deci miros de pizza toata noaptea, galagie toata noaptea si mizerie in curte ca la porci, accentuate de cele 40 de grade ale verii.

Si ma gandesc ca trebuie sa fie o lege care sa ma protejeze. Daca cineva poate sa ma ajute, raman datoare.

Leapsa pe furate

1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film? dar intr-un cantec?)

Care credeti? Mirona, sau Sfarsit de capitol, sau East of Eden, sau Mizerabilii, sau Mai mult decat oameni, sau… Astea sunt carti in care oricum traiesc :) Asa ca daca as putea sa intru si sa traiesc intr-o carte, adica sa fiu personaj acolo si nu doar un „cititor implicat”, as intra in trilogia lui Ender si-as fi nimeni alta decat Valentine :)

Intr-un film? As fi orice rol al lui Jen Aniston sau Julia Roberts, probabil. As fi o comedie romantica :))

Intr-o muzica? As vrea sa fiu „la donzella” din La Donzella i el Mariner (Nou Romancer).

2. Daca ai putea sa ti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de sex opus?

Intr-o vreme era Andreea, fara discutie. Acum sunt ok cu Chris. Dac-as fi barbat, as fi un Dragos oare? Sau un Cosmin.

3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?

In toate tarile as vrea sa traiesc cate un an. Cate tari ziceati ca sunt pe lume? Ca sa stiu cat timp mi-ar lua!

Iar like forever, sau oricum un timp mai lung de un an, as vrea sa traiesc in minunata Elvetie sau in Germania.

4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?

Cand a murit mamaie, am visat ca nu voia sa moara…

5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.

Sunt o pisica si o zi din viata mea e exact atat de lenesa si de frumoasa cat mi-o doresc. Ma trezesc, ma spal cu mare grija, mananc peste, fug pe-afara, ma sui pe toate gardurile si acoperisurile, dorm la soare, ma trezesc si ma intind ca o pisica, sar de sus fara sa patesc nimic si am cel putin 9 vieti. Am prieteni motani care ma escorteaza pana acasa si-mi canta serenade pe la geam, am blanita moale si lucioasa si cei mai verzi ochi pe care vi-i puteti imagina. Sunt o pisica agila, descurcareata, rasfatata si frumoasa (tarcata, fireste).

6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?

As fi vrut sa fiu actrita si sa traiesc in multe piei pentru o perioada limitata de timp. Uneori ma gandesc ca as vrea sa fiu oricine altcineva, in afara de mine insami. As da orice sa pot fi negresa! Sau chinezoaica! Sau amerindiana, eskimosa, sau macar blonda, sau macar creatza natural. Si poate-as incerca pentru scurta vreme sa traiesc si-n pielea unui barbat (ca sa fac pipi din picioare, ofcors) si-as mai vrea sa fiu inalta si la concerte sa ma uit peste capetele tuturor si-as mai vrea sa fiu Regina si sa zambesc supusilor adunati in fata palatului, la parada…. si-as mai vrea sa zbor, sau fiu albina, musca sau pasare. Si-as mai vrea sa pilotez un avion, printre nori. Si dac-as putea, mi-ar placea sa fiu si nor si stea.

7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?

Ahh, „Mecanoscrit del segon origen”, ce mult a trecut de cand am citit aceasta distopie a „ultimilor doi oameni” de pe lume!! Ce inseamna sa fii singur pe lume? Cat din lume percep eu, traind in Bucuresti? Poate-as fi singura in zona mea, poate in Muntenia n-ar mai ramane picior de om, dar cum as putea sti vreodata ca sunt singura pe lume? Sau vorbim de un singur pe lume in sensul lui Hector Malot, in care oamenii sunt acolo, dar nici unul nu mi-e atat de aproape incat sa-l pot considera familie, sau prieten? Nu stiu ce-as face, dar tare ma tem ca as deschide o carte si ta-daaam! n-as mai fi singura pe lume :)

Leapsa furata de la Tomata cu Scufita. O dau mai departe oricui se simte inspirat sa o fure :)

Mult mai mult verde – acum si in varianta cu leadership

Vreau sa va povestesc despre un proiect MaiMultVerde – tabara de formare de lideri de voluntari, Busteni, 4-30 mai. Imi place foarte mult tabara asta, la care i-as invita si pe elevii mei sa participe (conditia e sa ai peste 18 ani, da?). Se invata chestii misto: orientare in natura, prim-ajutor, coordonare de voluntari si comunicare pe teme de mediu. Se face si putina curatenie pe valea prahovei, de unde probabil ca se vor aduna PET-uri pentru mai mult de patru plute (din pacate), dar cel putin 4 plute din peturi se vor intrece intr-un show cu vedete in luna iunie. Invatare si recreere, cum ii zice Tic comandantului de tabara, ca sa-l convinga sa-i lase pe pionieri sa vina sa-l ajute sa gaseasca Palatul.

Si nu trebuie sa fii dus cu pluta ca sa participi, mai ales ca sunt 4 serii de cate o saptamana, nu tine toata luna.

Comunicatul oficial de la PR-ul MaiMultVerde, Miruna Cugler (pe care eu o stiu de Runbaby si mi-e tare draga):

MaiMultVerde si Heineken Romania organizeaza la Busteni, in perioada 4-30 mai, tabara de formare de lideri de voluntari Recycle, Raft & Race, la care vor participa 100 de persoane (4 serii saptamanale X 25
participanti/saptamana). Participantii vor invata sa se orienteze in
natura, sa acorde primul ajutor, sa recruteze si sa mobilizeze
voluntari la actiuni de mediu si sa comunice eficient. Ulterior, ei
vor beneficia de asistenta MaiMultVerde pentru a organiza propriile
actiuni de mediu, cu voluntari, in comunitatile lor. Toti
participantii vor lua parte si la actiunile zilnice de curatenie in
locuri turistice de pe Valea Prahovei. Din PET-urile colectate se vor
realiza patru plute care se vor intrece, sub coordonarea a patru
echipe de vedete, intr-o competitie finala organizata in luna iunie,
pe un lac de langa Bucuresti. Toate cheltuielile legate de
participarea la tabara sunt acoperite de organizatori. Detalii pe
http://www.maimultverde.ro. Termen limita pentru inscriere: 28 aprilie 2009.

Cu cuvintele mele

Cea mai tare cautare ever pe blogul meu s-a produs. Cineva mi-a scris asa:

vreau si eu o compunere cu cuvintele mele

Am incercat sa i-o fac… si m-am trezit ca, nu stiu de ce, iesea cu cuvintele mele!

*

Aseara am visat ca zburam de pe muchia unui zid printr-un oras de blocuri si betoane si cabluri. Zburam ca superman, cu mainile pe langa corp, pana m-a prins un grup de oameni care m-au tintuit la zid. Nu poti sa zbori, strigau. O femeie mai vehementa a scos o seringa sa-mi ia sange, ca sa dovedeasca ca nu-s om. Mi-a infipt-o in gat: „acolo e cel mai bun sange” ranjea. Dar am reusit sa scap si am zburat iar de pe zid, ca superman, pana intr-un copac unde era o minunata biblioteca. Cand m-am uitat in oglinda, gatul imi era rosu rosu de la alergie.

Biblioteca fara fir

Ca sa citim mai mult si mai bine si mai usor, s-a nascut pentru noi aceasta biblioteca wireless care are deocamdata un fond destul de limitat (si nici nu mi-e clar cum ajungi sa imprumuti cartile si sa le dai inapoi). Ca fana declarata a bibliotecilor de orice fel, aplaud initiativa si sper sa aiba succes. Pana una-alta are un site frumos si simplu, ceea ce mie imi spune ca in spate se afla niste oameni cu bun gust.

Tot biblioteca wireless (si de ce „fara fir”? Probabil de la telefonul fara fir) mai aduce o initiativa: un roman colectiv, primul – probabil – scris in limba romana. Ceva similar cu The Neverending Story, din cate mi-am dat eu seama. Nu s-a scris/publicat decat primul episod, e frumos si alert scris, dar mi se pare subiectul prea cliseu – nu stiu, cititi si dati-va si voi cu parerea.  

Mie imi plac ambele idei: si biblioteca si romanul, de aceea am vrut sa vi le impartasesc si voua.

Problema de la olimpiada de fizica

Un urs cade de la etajul 10 si ajunge jos intr-o secunda.

Ce culoare avea ursul? :D

P.S. Sanda zice ca nu e banc!