Feliz/ Happy

To Jose:

This is the most beautiful thing I’ve read in a long time. And all the more beautiful since it’s something I wanted/ desired/never expected -yet hoped- to hear :-)

Yes, I like Madrid better than Barcelona. I loved every minute of being there: even the rainy days when I had to go buy an umbrella in a Chinese shop, and the days when my camera didn’t work and it filled me with rage, and the day-and-night when I had a horrible throat ache and had to take Strepsils pills like they were candies in order to be able to sleep, and the day I broke your red plate and feared the worst :p

My friend corazón con manos knows that I liked Madrid more this time because I had all the time in the world to explore it on my own, to walk every street and enter every shop, while – at the same time – being able to count on someone very reliable to tell me all about the city and show me the interesting stuff like the 4 towers, the phantom station and many other wonders that I would have missed if it weren’t for you.

I loved the way this city grows, I loved the beginning-of-the-world feeling that I had in Las Suertes, and the New York look of the Gran Vía and calle Alcalá, and the „Bucharest” air of the La Vaguada area, and the golden leaves in Retiro and Parque del Oeste. I loved shopping for gifts, and finding the most extraordinary things. I loved coming back home with my „prey” and imagining the joy on people’s faces when they see the stuff I got them… You know, the other day I was going thru my old Yahoo mailbox and I found an e-mail that Livia wrote to me before Christmas in 2000: she was writing to wish me merry Christmas and tell me explicitly NOT to spend too much money on presents :)) Do you think I might be trying to buy people’s love or something? Highly probable, and it works! :))

This stay in Madrid will be marked – in absolutely random order – by: the book on Joaquín Sabina that I bought in Alcampo (I love it!), the lovely corazón con manos (que no es un „corazón con caparazón de roca„) that kept me company when you were at work, the steep slope of calle Buenavista, the birch trees (abedules) and the plants on the wall, the small kitchen and the teapot, the freedom of waking up late (the unmistakable mark of any good holiday!), Edith Piaf’s voice in the speaker above my head, the pleasant light of the living room, the reading room at FNAC, the souvenir shops, the sun in the leaves in Retiro park, the long walks that gave me more than enough time to collect my thoughts and enjoy every moment.

I’ve learned to make pizza (not paella!), tuna pasta with tomate frito and leche frita – well, maybe just the frying part :)), I’ve met very nice people and I might have also learned to be more orderly :)

Thanks for receiving me in your 20 sq m IKEA home and thanks again for being my friend.

Live blogging: paella de marisco

In timp ce scriu aceste randuri (clipa, ramai!), in jurul meu se face o paella de marisco care miroase demential!! La butoane (adica aragaz, oala pentru caldo, paellera, spalat si curatat fructele de mare si celelalte ingrediente, certandu-se pe orez cu bobul lung versus orez cu bobul rotund (pentru ca numai unul poate fi el verdadero arroz de la paella – adica THE rice :))), strigand la mine din cand in cand sa vin sa le fac poze si asudand copios in aroma imbatatoare de supa de peste, se afla Jose, in casa caruia se produce minunata paella si Tarik (Oussama pe numele mic), colegul lui de serviciu, un marocan care le stie pe toate, iar daca nu le stie, nu lasa sa se vada. Amandoi in elementul lor in bucatarie, eu foarte in elementul meu in fata blogului :)) Toata lumea e fericita.

Reteta folosita e scoasa de Jose de pe net si pentru a o pune in practica ne-am petrecut toata dimineata la cumparaturi: la piata, la Carrefour, la Corte Inglés… am luat tot, de la recipient pana la ultimul fir de sofran. La inceput mi-a fost cam ciuda sa-mi petrec prin hipermarketuri ultima mea zi intreaga in minunata capitala spaniola, da’ e atat de fun sa-i vezi pe cei doi ciorovaindu-se in bucatarie („da mie sa tai ceapa, ca tu o tai mare!” „asa se taie, habar n-ai!” ia si spala sepia… nu asa! lasa-ma pe mine!”), incat merita!!

Afara e o zi minunata – daca o privesti pe geam. E soare si un cer ireal de albastru. Copacii, in marea majoritate, sunt inca destul de verzi si se decupeaza incredibil pe fundalul asta albastru. Majoritatea sunt mesteceni, mai ales in centru, super frumosi cu coaja aia alba. Si bate un vant rece de-ti muta urechile! Desi e o zi minunata de facut poze, e atat de frig ca fara echipament complet de iarna nu poti sa iesi, iar cu echipamentul complet, cand intri la metrou sau sta un pic vantul, mori de cald. O vreme ingrata, in fond, numai buna de stat in casa si invartit la paella.

La TV avem „Colt Alb”, cu Ethan Hawke in super tineretile lui, da’ nu ma uit, pentru ca citesc o carte despre istoria internetului. Cartea e scrisa in ’96, deci putina istorie are a ne povesti, dar am aflat cateva lucruri noi.

Si mi-am amintit atata spaniola in aceste zile, incat acu’ ma abtin cu greu sa nu intercalez cuvinte sau fraze intregi, mai ales ca ciorovaiala se poarta -evident – in limba lui Cervantes, iar azi la metrou, dupa ce am zis „un piso con dos dormitores” (in loc de „dormitorios”), am comis si calcul invers, in romana: „iti vine sa te mori de ciuda” (morirse fiind reflexiv in spaniola).

Pues eso, que me lo estoy pasando muy bien, la paella huele estupendamente y la mejor parte es que se está haciendo sin que yo mueva un dedo, o sea que esto para mí ahora es el paraíso. De Madrid al cielo, y un agujero para verlo.

Iar vestea si mai buna e ca diseara se aprind luminile pe strada!!!!! Asa ca nu plec fara sa le vad – deja sunt puse peste tot si superbe, intr-adevar superbe!

Mi se pare Madrid un teritoriu mitic, un loc unde toti suntem acasa; ma fascineaza toate detaliile urbanistice gen sera de plante tropicale in gara Atocha, cartiere noi care cresc in foste locuri virane, pereti orbi ramasi in urma caselor daramate care se acopera fie cu trampantojos, fie cu iedera sau chiar mini-sere pe inaltime! Imi plac magazinele decorate de Craciun, multimea de iesle (sau Betleeme) si absenta aproape totala a eternului Mos Craciun. Aici totul e auriu, verde, cadourile le aduc Regii Magi, Craciunul pare centrat pe nasterea lui Isus si nu pe shopping de cadouri si peste tot au oferte de produse tipice la preturi foarte bune.

This is heaven, and I’m still in it.

Si va doresc si voua sa fiti foarte foarte fericiti azi, sa petreceti o seara minunata si sa va bucurati de fiecare clipa :)

Clipa, ramai, ca esti atata de frumoasa!

Smilla duminica

bici18112007-047.jpg

Click!

(urcasem vreo mie de dealuri si eram sfarsita de oboseala)

Poveste din Madrid sau compunere despre capitala Spaniei

Ma plimb. Cand pot. Azi ploua asa de tare, ca n-are nici un rost sa iesi din casa. Mai ales ca n-am umbrela. E o ploaie rece, gen lapovita cu firicele de gheatza. Brr.

Stau la calculator si citesc mailuri din 2000, 2001, epoca de glorie cand ne facuseram toti adrese si ne scriam cu entuziasm de cateva ori pe zi. :) E haios. Si dureros pe alocuri, pentru ca multe din numele alea nu mai apar demult in inboxul meu… cu altii pastrez contactul, dar e alta relatie. E normal. „Si un jour la vie t’arrache à moi”… Ascult Edith Piaf; mi-am cumparat in prima zi aici 12 CD-uri!!! Peste 200 de cantece. Sunt incantata.

A lo que íbamos… Madrid. Ei bine, in aceasta epoca a vietii mele pot sa spun ca-mi place mai mult decat Barcelona! [aka orasul perfect, care mi-a dat dureri de corason si nostalgii sfasietoare timp de 7 ani]. E un oras foarte ingrijit si cu mult cap ingrijit. Il inconjoara M30 [la eme treinta], autostrada care-ti permite sa traversezi orasul dintr-un capat in altul fara sa stai la un milion de semafoare si contribuie astfel la fluidizarea traficului. N-am vazut ambuteiaje ca la Bucuresti inca. Si claxoane, n-am auzit decat putine. In general sunt rabdatori la volan, desi de bagat se baga toti.

Tot in jurul Madridului (numit Madrid Capital, pentru a se deosebi de Madrid Comunidad, care cuprinde o gramada de sate si satucuri, printre care Coslada, satul romanilor) avem si un inel verde (se aude la dl. Videanu? ;;). Se cheama Anillo Verde Ciclista, e de fapt un drum de biciclete care da ocol orasului, foarte placut. Mai ramane sa-l si uneasca pe undeva cu orasul, pentru ca pana ajungi la Anillo Verde, mori impingand la bicicleta pe trotuar printre lume.

Ceea ce n-am observat decat acum e ca Madrid e construit pe coline. Cica 7, ca orice oras care se respecta. Colinele alea se simt! Nu chiar ca-n Lisboa, da’ oricum. Nu stiu cum de nu le-am remarcat pana acum. Probabil pe jos mai treaca-mearga, dar cu bicla iti iese sufletul :)) 

Ce-mi mai place: cladirile din centru, strazile largi, baruletele si magazinasele mostenite din tata in fiu si foarte pitoresti, „la Cibeles„, fantana unde fac baie suporterii lui Real Madrid cand echipa castiga un meci – , faptul ca noaptea cladirile sunt luminate, ceea ce e absolut incantator, Puerta de Alcalá, pasajele subterane (los túneles), vegetatia, parcurile.  Exista si blocuri, iar in zona de nord se construiesc Las Cuatro Torres – patru zgarie-nori de 250 m inaltime, in ceea ce va fi – peste cativa ani – o super-zona de business, populata numai cu astfel de cladiri, cu parcuri futuriste si homo corporatiae misunand peste tot.

E viu, e impresionant acest Madrid. Creste regulat, parcela cu parcela, conform unor planuri care in unele cazuri au si 8-10 ani de cand se discuta si se pun la punct. Toata zona veche, calle Alcalá, Goya, centrul – e neschimbata de acum 4 ani, cand am fost ultima oara. Pana si magazinele pe care le stiam sunt tot acolo. Dar orasul a crescut de jur imprejur, liniile de metrou s-au lungit mult, au aparut statii noi care-s aproape instalatii de arta contemporana (Chamartín mi-a placut enorm! are un perete urias tip Matrix, pe care curg puncte albe pe fond bleu, superb; se cheama peretele de bitzi). In Príncipe Pío, metrourile trec pe stanga, pe dreapta si pe deasupra capului tau; e o senzatie foarte misto.

Se mananca jamón serrano si queso manchego si churros con chocolate si se beau zeci de tipuri de bere si sute de soiuri de vin. Chiar ieri la tv ne povesteau ca vremea asta caineasca e buna totusi la ceva: se face vinul „de gheatza”, un vin special, pentru care strugurii se culeg in diminetile supr-geroase, cu promoroaca pe ei si au nu stiu ce savoare speciala.

Emisiunile lor TV sunt in mare parte usurele (vorbesc de TVE): concursuri, Dansez pentru tine, filme de pe vremea lui Noe si emisiuni de gatit. La stiri, fiecare femeie injunghiata (de cand sunt eu aici au fost doua; e la moda) e adunata la suma totala de victime ale violentei machiste de anul asta: 67 pana acum. Fiecare accident de masina e adunat la totalul accidentelor de anul asta si comparat cu anii trecuti. Fiecare celebritate locala care paseste pe aeroportul Barajas apare la stiri, fie ca e actrita x care s-a intors din vacanta, sau Bill Clinton (care a luat ieri un brunch cu Regele Juan Carlos). Familia regala apare si ea des la stiri, mai ales ca s-a despartit una dintre fiice (ducesa de Lugo) si se pun probleme grave gen „rolul de model al monarhei incepe sa apuna”.

Insa imi plac mult reclamele!  Era detergentilor aici a cam apus si avem reclame dn alea suave la parfumuri frantuzesti, masini, ceasuri, banci si fonduri de pensii. Imi place ca-si face reclama pe TV radioul national (Rrradio Nacional de España… ¡escucha!) si-si fac reclama ministerele, fiecare cu ce a realizat!

Tot mai ploua, da’ trebuie sa ies. Am magazinul de umbrele la coltz si ajung eu pana la el cumva.

Until next time, this is ChriSmilla live from Madrid.

Aaaah, si avem canalul esMADRIDtv, care da nuuuumai stiri pentru turisti: expozitii, muzee, parcuri, istoria strazilor etc.

This city ROCKS!

Easy Jet zboara repede si bine

Easy Jet de la Bucuresti la Madrid a zburat ca un ingeras, printr-un vant care ne zgaltaia ca la montagne russe, cand sus, cand jos! Am avut pilot britanic si personal de bord spaniol. Anunturile erau in engleza, spaniola si romana. Client service impecabil, avionul e Airbus si arata foarte bine, iar pilotul era super super dragut, cu voce de radio meseriasa rau… ne spunea ca trecem prin turbulente, ca totul e in ordine, ca o sa ajungem mai devreme, ca ne batem cu un vant da’ el o sa coboare nitel sa-l evite… mi s-a parut super dragut si reassuring, mai ales ca-n jurul meu toata lumea se inchina mai ceva ca la Inviere.

Si am ajuns pe Madrid Barajas, am facut o excursie de vreo nustiucati km in cautarea bagajelor (eu banuiesc ca era o tehnica anume gandita ca sa le dea lor timp sa descarce, in timp ce noi ne plimbam de bezmetici), apoi taxi si acasa.

Acum stau intr-o casuta ikea (varianta cea mai mica, aia cu pat supraetajat), intr-un loc care seamana cu un han – ceea ce mai mult ca sigur ca si era – si care e jumate in restaurare. Se aude flamenco si niste femei vorbesc araba. Ma simt multiculturala si hepi.