Fiesta

Petrecere gard in gard cu mine. Dupa cum se aude, cred ca au sute de invitati, toti beti crita si surzi lemn. Pentru ca toata lumea urla nu alta, muzica abia daca se aude si e o larma de regret pana si eu ca stau acasa in aceasta sambata seara. Cam asa era in fiecare noapte la Dublin – exact genul asta de galagie difuza si confuza si interminabila asociata cu clinchet de sticle si pahare si un vajait de muzica. Ii inteleg: e sambata. Mai mult: e un majorat. Am primit si pizza cadou de la tanarul care se majoreaza. Foarte dragut din partea lui. Arata bine, dar fiindca tocmai mancasem am dat-o vecinei. Cred ca si Lessica a primit o felie. Deci ii inteleg, ii accept, dar as vrea totusi sa tacaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

This used to be a fun house, dar a devenit un cosmar de cand cu pizza palace. Si culmea e ca nu ai ce sa le reprosezi, sunt politicosi, relativ curati si si-au izolat cosul. Imi doresc totusi sa dea faliment cat mai curand, ca sa am iar liniste. Si nu e o vorba goala: experienta ne invata ca niciun biznis nu rezista mai mult de trei luni pe aceste meleaguri. Deci mai am o luna jumate. Aaargh!