Cum am slabit cu Montignac si alte povestiri despre diete

Standard

Azi o sa trec, scurt, prin cartile despre diete pe care le-am adunat din vremuri imemoriale.

  • Arthur Agatston – Slabeste sanatos cu dieta South Beach, Curtea Veche 2004
  • Michel Montignac – Ma hranesc, deci slabesc, Forum 2000
  • Gillian McKeith – Esti ceea ce mananci, Curtea Veche 2005
  • Phil McGraw – Slabirea de durata – cele 7 chei ale libertatii de a slabi, Curtea Veche 2005
  • Pam Brodowski, Evelyn Fazio – Nu-ti pierde mintile cand vrei sa slabesti, Amaltea 2006
  • John Gray – Solutia Marte si Venus pentru dieta si exercitiu, Vremea 2006

In afara de cele de mai sus, mai am una de care tocmai mi-am amintit, cu coperta rosie, cumparata prin ’90 de la un anticariat. O sa vorbesc si despre ea.

Regimurile nu vi le mai povestesc, pentru ca le stie toata lumea: South Beach taie carbohidratii, ca sa-i bage la loc treptat; Montignac (alintat „Monti”) clasifica alimentele dupa „indicele glicemic” si recomanda o dieta in 2 etape cand mananci alimente cu indice mai mic sau mai mare (si interzice cartofii, fapt pentru care ma enerveaza!); madam McKeith are o abordare mai holistica si se bazeaza mult pe asa-zisa „hrana vie”, alimente neprocesate, fructe si legume (si are niste poze superbe!).

Rezultate?

Cu Montignac am slabit vreo 5-6 kg in doua luni, dar le-am pus la loc cand m-am apucat sa mananc din nou cartofi. Eu iubesc cartofii, deci o dieta care-i interzice clar nu e pentru mine! In afara de asta, e destul de ok si cu ajutorul lui am descoperit painea Wasa, painea de secara si pastele integrale. Tot cu el m-am apucat de mancat branzeturi frantuzesti, ca sa constat ca pana la urma a fost mai mult rau decat bine, fiindca-s foarte grase.

De la South Beach am ramas doar cu tehnica de a manca nuci si seminte cu masura (numeri cate 10-15 bucati, apoi inchizi punga!) si cu ideea ca nu trebuie sa mananci tot din farfurie, ca poti refuza painea sau desertul si ca poti sa iei o lingurita din ceva la care poftesti… si atat. Si cu snack-urile sanatoase, gen morcovi, telina.

De la Gillian McKeith am invatat sa-mi cunosc mai bine corpul, sa-l privesc ca un tot si sa disting tot felul de semne ale carentelor de vitamine etc. Si mi-am scos o lista interminabila de ceaiuri, tincturi si alte „detoxifiante” pe care le-am baut cu religiozitate luni de zile. Nu pot sa zic ca am vazut cine stie ce efecte, dar e drept ca-n timpul ala mancam tot alandala si fumam. Mie mi se pare ca fumatul si detox-ul se bat cap in cap.

Din Phil McGraw am ramas cu cele 7 chei ale slabirii:

  1. Gandirea corecta – nu te astepta ca slabitul sa-ti rezolve problemele care n-au legatura cu greutatea. Nu te astepta ca revenind la silueta de la 20 de ani sa ai si aceeasi viata ca la 20 de ani :) Stabileste-ti obiective realiste. Crede in succes. Dialog interior pozitiv.
  2. Vindecarea sentimentelor – mancam de plictiseala/ tristete/ singuratate/ nervi. Dar mancatul nu rezolva problema. Insa, cum „nu exista realitate, ci doar perceptie”, poate ca nici problema nu e asa de rea cum o vezi tu. Problema mancatului se rezolva (uneori) prin recunoasterea si vindecarea unor emotii.
  3. Mediu de succes – mancare sanatoasa in frigider, nici picior de „crantzanele” in casa si (ideal) o familie care te sprijina in dieta si-ti gateste bunatati sanatoase. Ideea e ca e foarte greu sa inoti contra curentului si ca un mediu „curat” o sa te ajute sa nu cazi in ispita prea repede.
  4. Controlul asupra mancarii – nu manca in alte locuri decat la masa. Mancatul in pat/ la TV/ pe tastatura e „mancat pe pilot automat”. Mananci in timp ce faci altceva = mananci mai mult decat ai nevoie si, foarte posibil, mananci prostii. Solutia: inlocuirea mancatului cu actiuni incompatibile: ex. daca simti miros de mancare si vrei sa mananci, desi abia ai mancat, du-te sa alergi sau sa faci un dus!
  5. Valoarea nutritiva – exista alimente care nu hranesc, ci doar ingrasa. Cauta si consuma alimente cu valoare nutritiva ridicata: legume, zarzavaturi, fructe.
  6. Sport – esential pentru sanatate.
  7. Cercul de suporteri – oamenii din jur te pot ajuta sau impiedica. Exista diverse motive pentru care familia te poate descuraja (ex. clasic romanesc: te indoapa din dragoste! sunt jigniti daca nu mananci tocanita si preferi broccoli fiert), partenerul te poate ispiti sau prietenii te scot la pizza „numai de data asta”.

Concluzia lui McGraw este cea binecunoscuta: „nebunia inseamna sa faci mereu acelasi lucru asteptand alt rezultat”. Slabirea nu tine de vointa, ci de reprogramare a comportamentului prin cele 7 „chei”.
John Gray face o reclama desantata unei bauturi tip shake, care se vinde in State. In afara de asta, vorbeste foarte mult despre hormoni si despre cum mancarea poate stimula sau impiedica productia de hormoni. Mancarea influenteaza mult mai mult decat s-ar crede starea de spirit: te invioreaza sau te pleosteste, iti da energie sau ti-o ia etc. Mai vorbeste mult despre vindecarea sentimentelor din trecut, despre mancatul emotional si despre deficientele de minerale. Dupa ce am citit cartea, am luat luni de zile pastile cu minerale si-am baut apa calda cu lamaie la micul dejun. Mi-a facut bine.

Cam asta e cu cartile de diete. Doar dormind cu ele la cap n-am slabit nici un gram. Unele se contrazic, altele se completeaza. Fiecare e o metoda in sine. Fiecare te invata ceva despre corpul tau.

Pana la urma concluzia e aceeasi: teoria o stim, practica ne omoara :D

Pe aceeasi tema:

Am o relatie foarte buna cu subconstientul meu

Self-help: cartile care nu merita

Pop psy – lista de carti

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s