Home sweet bed, TV news & peristalsis

Standard

Peristalsis e un cuvant frumos, azi l-am descoperit. May I reiterate how much I love google. Gracias.
De cum am intrat in casa am ramas masca, bouche-bee la stirile de seara. Presedintele sustine o agentie, care sustine un raport, care sustine prostitutia (?? faulty logic la greu si limbaj manipulativ cat cuprinde), dar Patriarhia (!!) se opune si zice… Deci Patriarhia e a patra putere in stat. Pe urma au urmat obisnuitele femei batute, copii cazuti de la geam si accidente soldate cu morti si raniti ca la balamuc… care nu ne mai impresioneaza.
Eu de fapt azi voiam sa scriu despre oamenii care urla ca descreieratii la copiii mici si foarte mici. Voiam sa zic ca sunt contra. Si cred ca oamenii aia sunt cretini si ca vor creste copii cretini. Azi in obor era o femeie care zbiera la un plod de 1 an si ceva: „Intelege odata ca nu iesim acum, am treaba! Daca ma faci sa ies din cauza ta, o incasezi de nu te vezi!”
Iar despre oamenii din statia lui 311 de la iancului s-ar putea scrie un roman. Terminat cu urlete sfasietoare: „Vreaaaaaau cipsuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuri!” versus „Taaaaaaaaaaaaaci, taaaaaaaaaaaci, m-ai capiaaaaat!”

Ah, dulce Elvetie, liniste si ordine, visez la tine ca beduinul insetat la oaza cea verde.

8 responses »

  1. Parintii care urla la copii din disperare nu sunt decat victime ale unui peisaj social incoerent, in care un presedinte lanseaza, din disperare electorala, teme atat de grave si pe care nu le sustine cu un proiect real. Din pacate, copiii aia la care se urla acum au nevoie de un viitor si in felul asta nu o sa fie prea sigur.

    • Cred ca parintii care urla, indiferent de peisajul social, sunt victimele propriilor lor limite, pe care si le pot constientiza si depasi. Poate asa au fost si ei educati, dar azi lucrurile s-au schimbat, accesul la informatie e liber si fiecare are datoria sa invete sa fie mai bun, a better person. Numai asa vom progresa :)

    • Ba suntem! Si cand eram mica mergeam zi de zi la biblioteca Gherea sa iau carti :) Acum am vazut ca se face City Grill, sau macar se incearca. Tu stai pe la Iancului?

  2. Baiatul meu cel mare este in clasa a cincea si de cateva zile isi cunoaste noii profesori. Din pacate, venind acasa dupa o zi in care copiii a facut cunostinta cu trei profesori, Horia mi-a povestit cum s-a prezentat fiecare dintre ei: unul a zis ca el e cel mai „a drecu din sectorul unu” (!!!), alta s-a mandrit cu faptul ca are renume in scoala de „cea mai rea” iar a treia zicea cu indarjire cerand respect (!?!) ca are doua fetze si ca „n-o sa vreti sa imi vedeti pe cea de-a doua”. Ce sa zic, am ras amarnic si m-am minunat in fata acestei dovezi de agresivitate inutila si provocatoare. Asta e societatea in care copiii nostri cresc, ei primesc violenta de acasa si de la scoala zi de zi. Nu e usor sa ii protejezi de ea!

  3. Stiu bine ce inseamna sa lucrezi cu acesti copii stricati de mediul social, de media si de parintii care nu stiu cum sa-si educe proprii copii! Scoala vine ca un pansament peste ranile create de altii. Uneori reuseste sa vindece, de cele mai multe ori agraveaza ranile cu care au venit ei. Undeva trebuie sa se opreasca toate astea, insa in ritmul in care Protv, Antena1 si multe alte programe tv nu prezinta decat violuri, batai, conflicte, crime, razbunari si multe alte mizerii, sa nu ne miram daca in scurt timp vom ajunge sa dormim cu pistolul sub perna! Iti este deja frica si sa deschizi gura sa afirmi ca unii copii au nevoie de ajutor psihologic pentru vin parintii si-si permit sa te faca troaca de porci atentionandu-i si sfatuindu-i sa isi trateze copilul bolnav psihic. Si atunci? Unde se termina acest lant al slabiciunilor?

  4. @Mihaela Maria si Vio:

    Interesant, comentariile voastre, dpdv parinte si profesor, incrimineaza exact „partea adversa”: profi care nu ar trebui sa fie la catedra, dar si parinti carora nu le pasa de copiii lor. Probabil ca in ziua de azi e imposibil sa protejezi copiii de violenta, dar le poti da o educatie care sa ii ajute sa inteleaga violenta si sa nu se lase afectati de ea.
    Din pacate sistemul de invatamant de stat ofera astfel de modele tragice, de profesori care si-au ales „puterea” catedrei pentru a compensa anumite probleme de agresivitate, o mica grandomanie etc. Si e trist.

    De partea cealalta, Vio ne zice ca copiii vin la scoala cu carente de educatie, cu un fond violent, cu probleme psihice uneori, pe care parintii nu pot sa le accepte… Si atunci ne intoarcem la problema dascalului de 30 in clasa; ce face? Lucreaza cu cei buni, ii lasa pe cei buni ca sa se ocupe de cei ne-buni, face consiliere sau matematica? Unul dintre motivele pentru care nu sunt diriginta este ca nu mi-am raspuns inca la aceasta intrebare. Dar Vio, desi intreaba in stanga si-n dreapta, stie raspunsul si a reusit sa creeze o clasa frumoasa. Lantul slabiciunilor se termina la noi, Vio. Cand spunem un „nu” ferm. Stii bine ca si eu am probleme cu asta :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s