Ciumpalacul de serviciu va raspunde

Am primit leapsa de la Lorena Lupu-cea-frumoasa: spune opt lucruri aleatorii despre tine şi dă leapşa mai departe la opt ciumpalaci prieteni. :p Din ciclul „am atatea sa va spun!”, iata cele opt lucruri cu totul si cu totul aleatorii (de ce mi se pare ca ar trebui sa zic aleatoare?):

1. Sunt raraita. E o chestie pe care cei care ma cunosc doar din vorbele de pe blog n-au de unde s-o stie, de aceea m-am hotarat sa mi-o fac header si sa ma branduiesc cu „blog de raraita and proud”. Se pare, totusi, ca nu-s asa flagrant raraita, pentru ca multi se mira cand le spun si-mi zic ca nu si-au dat seama. Altii observa din prima: „aaaa, ce frumos zici R”. In tinerete, cand sunam la emisiunile lui Andrei Gheorghe, ma punea sa zic „rau, ratusca, ramurica” – ce obsesie au oamenii sa-i puna pe raraiti sa faca asta!!

In facultate eram 5 raraite in grupa la spaniola si fiecare „raraia” diferit. Sa ne fi auzit batandu-ne care zice mai bine „pero” si „perro”, era circul de pe lume! =))

Am multe faze celebre in care R-ul m-a facut de bafta, dar preferatele mele sunt urmatoarele:

– la piata, ma trimite mamaie sa cumpar hrean. Pentru ca nu aveam nici picior de hrean in casa, n-a putut sa-mi si arate o bucata, ca sa stiu si eu dupa ce sa ma uit. Deci ma dusesem caine surd la vanatoare, fara sa am habar cum arata faimosul hrean. Si incep sa intreb din taraba-n taraba: „aveti hrean?” „ce sa aveeeem???” „h-rean!” „ce-i aia, mama?” si tot asa. Si sa fi vazut revelatia pe chipurile lor cand, in sfarsit, pricepeau: „hreaaaaaaaan vrei sa zici”. In cele din urma am gasit. Dar a fost groaznic.

– in Toledo, ma intreaba Ciprian cum se cheama raul. Naiba sa-l ia, uitasem. Un rau celebru, cantat de poeti, se varsa-n estuar in Lisabona, un rau cu D… sau cu M… sau cu…. Of. Intreb un nene de pe schela: „Oiga, perdone, ¿cómo se llama el río?” „¿El quéeee?” „El rrrío… ermmm…¿el agua?”

Daca as vrea sa pot sa spun R, ar fi numai ca sa pot vorbi perfect spaniola si sa zic Rramon si nu „gamon” :))

Una dintre cele mai interesante lectii de fonetica a fost cea despre diversele puncte de articulatie ale R-ului, care mi-a explicat in sfarsit de ce raraitii nu raraie toti la fel. R-ul meu e velar, adica se articuleaza in acelasi punct cu g si h. De-aia pot sa zic „trebuie”, dar ma doare gatul cand zic „hrean”.

2. Tot din seria „uniquely me”, sunt surda de-o ureche. N-o sa observati niciodata, decat daca incercati sa-mi soptiti ceva la urechea „bleaga”. E o surzenie din nastere, n-am auzit niciodata stereo si nici nu cred ca voi auzi vreodata si nu ma deranjeaza absolut deloc. Partea haioasa e ca nu localizez sunetele in spatiu: ma uit inapoi dupa masini care vin dinainte si, cand predam, puneam mereu copiii sa ridice mana ca sa vad cine raspunde. Cea mai tare chestie, cand eram mica, mi se parea sa raspund „Da!” (and mean it!) cand cineva ma intreba, cum se intreaba: „Da’ ce, esti surda?” :)))

3. Am preferinte pentru anumite parti ale corpului meu. Mi se pare ca umarul stang e mai frumos decat dreptul, imi plac venele si tendoanele la nebunie si, vara, pot sa ma uit ore-n sir la picioarele mele desculte.

4. Nu citesc niciodata instructiunile (cel mai recent exemplu e butonul de read more, pe care l-am descoperit gratie lui b0gdan). Cand cumpar o chestie gen ikea, ma apuc numaidecat s-o asamblez, pana imi iese sau ma trezesc ca am facut o varza. Nu pot sa citesc nici o instructiune pana nu pipai io obiectul ala, sa-i vad partile componente si sa stiu despre ce citesc acolo.

5. Fac ce am de facut in ultimul moment si asta de cand ma stiu. Oricat timp as fi avut de cand veneam de la scoala si pana seara, eu de teme ma apucam pe la 7-8, dupa ce se terminau desenele animate si intram in panica. In facultate invatam, inevitabil, in noaptea/ dimineata dinainte de examen. Nimic nu-mi da mai multa energie si inspiratie decat stresul ala ca maine e deadline-ul si eu n-am facut nimic. Intotdeauna regret ca nu m-am apucat din timp, niciodata nu ma apuc. Adevarul e ca-mi si iese!

6. I’m a lurker, adica imi place sa citesc/ascult/ vad fara sa-mi fac simtita prezenta. Nu ascult pe la usi, dar imi place sa asist de exemplu la scene pe strada, sa inregistrez dialoguri pe care calatorii din 104 le poarta la telefon sau intre ei, sa privesc in casele luminate si sa-mi imaginez cum e viata acolo. In acelasi fel, citesc o multime de bloguri si nu comentez aproape deloc; umblu pe forumuri la fel. Sa zicem ca ma fascineaza spectacolul vietii.

7. Imi place sa fiu admirata si utila. Mi-ar placea sa fiu actrita si sa traiesc o noua viata cu fiecare film in care joc. Imi place sa spun povesti unor copii care ma asculta si-mi sorb fiecare cuvant (adesea se intampla si cu adultii, se pare ca povestesc frumos :)). Imi place sa mi se ceara sfatul. Postul despre Compuneri care are atata succes e unul din preferatele mele.

8. Imi place sa mananc. Imi place sa mestec mancarea, sa simt gustul. Ador gustul sarat. De multe ori m-am gandit ca ar trebui sa-mi decuplez gura de stomac, pentru ca principala mea placere e sa mestec, dar cum lucrurile se leaga, pe urma trebuie sa inghit si uite-asa mananc si cand nu mi-e foame…

Leapsa asta mi-a adus aminte de alta, pe care am facut-o pe blogul de pe Yahoo 360: 6 lucruri ciudate despre mine.

Urmatorii pe lista sunt: Shimmo, Ralucash, Iaciu, Suzi, Runbaby, Ada, Ciupercutza si Drina.