Algo inesperado/ ceva neasteptat

Standard

Elevii mei de la spaniola-avansati studiaza timpurile trecute. Au invatat formele verbale, au exersat in contexte din cele mai diverse (autobiografie, povesti despre weekend, exercitii clasice de inlocuit cu forma corecta a verbului etc.), iar acum lucreaza la o prezentare foarte creativa cu titlul “Algo inesperado”.

Am pornit de la un filmulet de pe http://www.videoele.com pe care l-am vazut in clasa si am analizat contextele in care se folosesc timpurile imperfect si trecut simplu. Apoi i-am grupat cate 4 si au avut 20 de minute pentru un brainstorming in urma caruia fiecare grup a ales o intamplare neasteptata. Azi au scris povestea acelei intamplari, folosind trecutul si imperfectul [Era o zi frumoasa... ma simteam bine... purtam o camasa verde... cand deodata am auzit: "Toti baietii cu camasa verde sunt arestati!" Am fost luat pe sus si bagat intr-o duba. Soarele stralucea in continuare, dar eu ma temeam deodata pentru viata mea.] Si-au stabilit rolurile pentru o prezentare de tip sceneta sau film si maine vor avea timp sa faca repetitii. Luni fiecare grup isi va juca sceneta, motivand apoi alegerea unui timp sau a altuia in povestire.

Activitatea asta ii pasioneaza enorm! Povestile pe care si le-au ales sunt asa:

Grupul 1 – “Ma trezesc de dimineata si-mi torn un pahar de lapte. Mama imi zice buna dimineata, iar eu raspund MUU.” Acest personaj imprumuta vocile animalelor din care mananca, semn ca e cazul sa fie vegetarian.

Grupul 2 – Batman si gagica sunt in pragul nuntii, cand Superman aterizeaza din cer si o vrajeste pe gagica lui Batman. Batman e neconsolat, Superman si gagica zboara inapoi in cer.

Grupul 3 – Bunica povesteste cum a cerut-o bunicul de sotie, dar ori de cate ori incepe o scena, bunicul striga “N-a fost asa!” si povesteste cu totul altceva.

Grupul 4 – Un documentar de tip National Geographic cu tema “George a iesit din casa”. George e un adolescent dependent de jocuri pe computer. Azi e prima oara in 16 ani ca George isi paraseste vizuina ca sa mearga pana la colt sa ia … o cutie cu pasta de tomate! Acesta se dovedeste a fi un ritual initiatic foarte important pentru el si reporterii mai multor televiziuni sunt pe faza sa-l transmita in direct.

De fiecare data ma uimeste cu cata usurinta si bucurie invata elevii atunci cand li se pare ca ceea ce invata e relevant pentru viata lor si, mai ales, atunci cand au un minim control asupra continuturilor sau mijloacelor de invatare. In aceasta activitate elevii isi dezvolta gandirea creativa, scriu si vorbesc in limba straina, dezvolta deprinderi de lucru in echipa, de colaborare si de negociere, invata sa foloseasca timpurile trecute in spaniola si se distreaza, ceea ce la varsta lor (14-15 ani) e esential.

Sunt mandra de ei si abia astept sa vad luni prezentarile finale.

Birocratie indiana

Standard

Am un iPad si vreau sa-l leg la internet printr-o cartela telefonica cumparata de la compania Airtel.

Episodul 1

Ma duc cu Kerstin la magazin. Buna ziua, asa-asa, imi dati o cartela?

- Da…, ofteaza pe ganduri Arjun (scrie pe ecusonul din piept), dar cum sa facem, ca noi inchidem azi la 9…

- Pai si e opt?!

- Pai da… Ia uitati, alegeti-va de aici o cartela.

- Gata, asta.

- A, asa repede. Pai sa vedem: formular, poza tip pasaport, dovada ca sunteti angajat, foaia de rezidenta, dovada ca locuiti aici, un numar alternativ de telefon…

Ma uit cu stupoare cum Kerstin, tacticoasa, scoate dintr-un dosar toate aceste hartii!!!! Apoi inghit in sec si imi promit ca voi fi mult mai pregatita pentru…

Episodul 2

Pradeep Kumar mananca sub birou si sporovaieste cu colega ceva din care eu inteleg, ca intotdeauna: “ellaillaluuuu madi”. Limba kannada are niste consoane duble care se pronunta foarte apasat: amma, anna si tot la doua vorbe se aude “madi [ca numele frantuzesc "maRie"], adica sa faci, a face.

Hai sa facem un abonament la Airtel, zic. Prezint problema, Pradeep se sterge la gura, scoate de sub tejghea un teanc de formulare si incepe: numele, prenumele, prenumele sotului sau al tatalui, adresa din Foreign Land, adresa din Mama Indie, ce caut in Mama Indie, cat am de gand sa le poluez plaiurile, a, vorbim de niste ani, bine, poti sa faci abonament.

De data asta eram pregatita, dar, in mod misterios, a aparut un element nou: prietenul localnic.

- Local friend, madam, name and address of local friend you should write here only.

Dar stiti, pe Kerstin n-a intrebat-o nimeni.. si era tot Airtel… e, ce sa mai. Dau adresa si nr lui Zeenat.

- This guy Zeenat… he is not from Bangalore. [imediat se prind dupa nume]

Sa mori tu. E prietena mea locala, nu e barbat si poa’ sa fie de unde vrea muschii ei.

Pana la urma se finalizeaza treaba si primesc cartela.

- Gata, o bag in iPad si merge?

- Madam, cand o sa fiti acasa sa vina echipa sa verifice adresa?

- Seara, dupa ora 6.

- Nu se poate, madam, pai se termina tura.

- Pai se termina, baiete, dar crezi ca io nu lucrez? Sa vina la scoala!

- Aaaa, asa le zic. Ia sa-mi dati adresa de la scoala.

Notat, multumit, plecat cu cartela in iPad si promisiuni de activare dupa ce:

1. the guy Zeenat le confirma telefonic ca ma cunoaste si sunt de incredere

2. cineva verifica personal ca locuiesc la adresa la care zic ca locuiesc

3. cineva ma suna si verifica telefonic toate datele pe care le-am dat pe formular

Episodul 3

Zeenat e sunata si isi face numarul cu succes. Eu sunt sunata si raspund corect la toate intrebarile, inclusiv la cum il cheama pe tata – AION – ai-oh-en. Acum cu vizita.

- Alo, madam, sunt Dilip de la Airtel, sunt in fata blocului, la ce apartament sa vin?

- Dilip, baiete, nu ti s-a transmis sa vii la scoala?

- Nu, madam, nu vin la nicio scoala, eu am primit adresa asta, fabrica de lapte etc.etc.

- Dilip, eu sunt la scoala. Bla-bla-bla cu Dumnezeii si grijania aluia din magazin (desi saracul a notat pe formular sub ochii mei), sau a cui l-o fi trimis pe ala la mine acasa ziua la ora 1 cand nu e chip vreodata sa fiu acasa.

Episodul 4

Suna telefonul.

- Madam ‘jgasf;lghsjfkgkfdsjgkl;dshj;d Airtel, ;dalFKJds;klagnjsf;klg?

Nu ne intelegem deloc. Mi-o da pe colega, mai versata in ale limbii engleza.

- Madam, colegul meu a fost la apartament sa faca verificarea si nu v-a gasit.

- Da, stiti, eu pe formular am dat adresa de la scoala etc. etc.

- Madam, poate sa vina maine tot la ora 1?

- NU, PENTRU CA EU SUNT LA SCOALA ETC

- Madam, atunci sa vina la ora 2?

- NU, PENTRU CA … Auziti, sa vina sambata; atunci sunt acasa. Se poate?

- Ce sa se poata? Maine la ora 2?

- SAMBATA! Ziua aia care e intre vineri si duminica!!! Se poate?

- Se poate si maine la ora 4 daca doriti…

- Auziti ce spun, sau vorbesc cu peretii?!?!?!!?!?

La care duduia mi-a inchis, chicotind.

Episodul 5

Azi am avut doua missed calluri de la Airtel.

Moartea care pandeste sau se intampla sau te loveste

Standard

In accidentul de saptamana trecuta de la Ghermanesti a murit un fost elev de-al meu. Avea 25 de ani si-a fost lovit din plin de o motocicleta cu 240km/h. A ajuns la spital in stare grava, i s-a amputat un picior, apoi a murit.

Vestea a ajuns la mine prin facebook si prima oara mi-a sunat ca o gluma macabra. “Deplangem trecerea in nefiinta a fostului nostru elev Bogdan,” graia scoala pe pagina ei, prin mana cuiva de la marketing poate.

- Ce sa caute Bogdan in nefiinta? m-am intrebat. Bogdan e bine-mersi, si-a terminat facultatea si face bani pe undeva, fiindca dealtfel era tare descurcaret.

Dar Bogdan chiar trecuse in nefiinta.

In limba engleza exista peste o mie de cuvinte si expresii care se refera la moarte in diverse forme, de la cele mai directe pana la metafore complexe. Dar fie ca-i spui trecere in nefiinta, moarte, deces, ortul popii, plecare pe lumea cealalta, intalnire cu stramosii sau cu Creatorul,atunci cand cineva moare, o mierleste, se prapadeste, piere, dispare, da coltul, sare parleazul, se stinge din viata tanar e mereu o tragedie.

Ca sa putem trai cu moartea nu ne ramane decat sa speram ca suntem nemuritori.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe Boghi.

Pub quiz

Standard

Intr-o joi mi-a venit ideea sa invit adorabilul departament de limbi straine in care imi desfasor activitatea ca profa de limba spaniola (alaturi de o columbiana si o venezueleana) la o cafea dupa ore. Chinezul s-a fofilat, mi s-a parut mie, dar s-a dovedit ulterior ca saracul nu a inteles bine vorba mea englezeasca si era sa vina la cafea vineri in loc de joi. Frantuzoaica din sud avea programare la dentist. Cea din nord a zis da si a si venit. Columbianca, profa de hindi (aka Sora Mea Zeenat) si ceilalti doi profi de chineza n-au putut veni. Deci la orele 6 sedeam cu un frappe in fata in cel mai de fitze local din Sahakar Nagar (suburbie din nordul Bangalorelui) eu, profa de germana, profa de franceza (din nord) si venezueleana.

Cafeaua buna, dar pe la 7 ni se facuse foame. Eu stiam un hotel in apropiere care are o terasa unde se poate manca. Zis si facut.

Vine mancarea (dal de doua feluri, orez, chicken tikka, ciuperci manciuriene etc.), vine berea, totul delicios. Vine si un ospatar care ne lasa pe masa numarul 11.

- Scuzati, ce e cu 11-le asta?

- Pentru concurs, sunteti masa 11.

Asa ne-am pomenit inscrise in cel mai amuzant pub quiz de pe planeta! Prezentatorul e un tip la 50 de ani super spilcuit si amuzant de numa’ cand vorbeste cu vorbele alea pretentioase indiene. Intrebarile sunt asa: runda 1 – cultura generala; runda 2: cultura indiana (Bollywood, cantareti si politicieni), runda 3 – Catch up round; runda 4: intrebari de 3 si de 5 puncte in general tot din indienisme.

In seara aceea am ras cat n-am ras tot anul si am si castigat 10% reducere la nota. Frantuzoaica, mai dusa pe la cinema ca noi, stia si ea un nume de actor indian: Shahrukh Khan. La fiecare intrebare la care nu stiam ce raspunde scriam numele asta. Am avut o foaie in care numele lui Shahrukh a aparut de 5 ori! Si fiindca la una din intrebari ni se aratase poza unei femei si fuseseram intrebati cine e doamna, frantuzoaica, inspirata, scrisese: SK’s mother! Tot localul se tavalea de ras!

Cred ca nu mai e cazu sa spun ca-n joia urmatoare am fost acolo! De data asta am primit niste intrebari asa de neprietenoase ca am luat doar 9 puncte si nimic – nici discount, nici sticla de vin, nici toata consumatia din partea casei (astea sunt premiile).

Dar maine e joi si ne-am blindat. Avem un turc, un englez, o nemtoaica, o americanca si o romanca. Pe indieni nu i-am convins deloc sa ni se alature!! Urati-ne succes.

La sala

Standard

Colega mea Maja ne povestea demult ce senzationale sunt antrenamentele ei la sala cu [sa-i zicem Dragos], antrenorul ei personal.

- Ah, ofta ea a deliciu, scoate Dragos untul din mine. Si sa vezi, cand intarzii ma suna si ma cearta. Ah, daca n-as fi maritata ce l-as mai lua o tura!

In ultimii doi ani, umbra lui Dragos se insinua oriunde aparea Maja. Sa zicem ca facea cafea:

- Dragos mi-a zis sa o mai raresc cu cafeaua, dar nu pot. Si-n plus, e asa dragut cand ma cearta!

Sau sa zicem ca citea ziarul, asezata pe canapeaua din cancelarie.

- Tocmai mi-a dat mesaj Dragos sa nu uit de antrenamentul de diseara. De parca as putea sa uit!

Intr-o zi, uitand parca complet ca ne vorbise pana atunci aproape zilnic de (deja) renumitul Dragos, ne-a declarat:

- Fetelor, al meu pleaca in State doua luni cu serviciu si, sincer, nu stiu daca o sa rezist sa nu-l chem pe Dragos acasa.

Evident ca nu l-a chemat, sau nu s-a dus el, cert e ca viata si-a urmat cursul pana cand o alta colega, Josephine, a cazut victima farmecelor dragosesti.

Maja si-a gasit de lucru in alta parte si ne-a parasit la sfarsitul anului trecut. Josephine, care nu mai e la prima tinerete, s-a decis ca vrea sa-si incerce fortele cu Muntii Himalaya si-si cauta antrenor. Lui Dragos ii ramanea o ora libera in program, asa ca treaba s-a rezolvat. Josephine a inceput sa mearga si ea la sala. Maja plecase, dar Dragos era tot prezent (in absentia) in cancelarie.

- Ah, ce proasta sunt, chicotea Jo ca o adolescenta. Am uitat sa-i spun lui Dragos de sedinta de azi si uite acum m-a sunat ca ma asteapta. Ah, asa ador ca ma motiveaza si nu ma lasa sa chiulesc.

Sau mergand pe hol in pasi de dans:

- Vezi cum imi misc soldurile? M-a invatat Dragos cand merg sa nu mai pun presiune doar pe varfuri; trebuie sa calc pe toata talpa.

Etc. Etc.

In vara asta, cand hitul a fost “Da grasimea jos de pe tine” m-am gandit de cateva ori la Dragos. Cand m-am intors la Bangalore am mers sa-l cunosc. M-a pus pe banda si pe bicicleta, apoi mi-a pus un chestionar de opt pagini in fata. Am povestit pe larg despre stilul meu de viata, m-a cantarit, m-a masurat si mi-a prezentat lista de preturi. M-a anuntat ca el nu lucreaza decat cu clienti care au obiective clare si ca el nu admite ca oamenii sa nu-si atinga obiectivele.

Dupa o matura chibzuinta (caci Dragos nu e ieftin), m-am inscris la orele lui si mi-am stabilit ca obiectiv sa urc scarile pana la etajul 4 fara sa gafai si sa slabesc 3 kile pe luna si doua numere la haine.

Dragos e asa cum stiam deja: atragator, pisalog (el zice ca a observat ca mult mai putin clienti abandoneaza daca le reamintesti ora, decat daca stai pur si simplu la sala si-i astepti. Eu una in prima saptamana am tras chiulul la toate 3 orele, in ciuda mesajelor lui!) si foarte competent. Fara sa vreau sa-l iau acasa cand pleaca “al meu” in delegatie, ma pomenesc si eu in cancelarie ca vorbesc de Dragos, ca merg sau ma aplec cum m-a invatat Dragos si altele asemenea.

Azi vreau sa va povestesc ceea ce pentru mine a fost cea mai tare vorba a lui de pana acum.

Vorbeam de mancare. Mi-a cerut sa-i aduc o foaie cu meniul meu zilnic. Ma tot fofilez, pentru ca meniul meu zilnic inca include McDo, KFC si nicio vegetala. Ca sa-i distrag atentia l-am intrebat:

- Dar tu ce mananci?

- Eu mananc de 5-7 ori pe zi, in cantitati cam cat pumnul. Mananc ovaz fiert, oua fierte, chapati, pui fiert fara piele, legume la abur sau salate, fructe…

- Azi ce-ai mancat?

- Ovaz.

- Cum il fierbi?

- De obicei in apa, cu stafide, nuci…

- Si nu e scarbos?

La care Dragos a zambit amuzat si mi-a zis, in engleza lui indiana:

- We people don’t feel for food – it’s just food. We eat because it gives energy to the body.

O, Doamne! Azi molfaind o quesadilla DIVINA impreuna cu o prietena care stia povestea, strigam in cor:

- How can you not feel for food???

Interviu cu mine

Standard

Cum ai alege sa iti petreci ultimul an de viata pe aceasta planeta?

Nu stiu. Nu vreau sa fie niciodata ultimul an. L-as vrea cu oameni care sa se uite la mine ca la soare. Sa simt ca n-am trait degeaba. Oameni care sa ma iubeasca, sa ma tina in brate, sa-mi zambeasca la sculare si la culcare, sa ma faca sa ma simt iubita.

Cum ti-ai restructura viata pentru a face loc dorintei inimii tale?

M-as muta la tara, as primi un barbat in viata mea (desi m-as teme ca o sa ma paraseasca), as face un copil, as slabi, as dansa mai mult, as zambi mai mult, as merge cu bicicleta, as picta.

Care sunt lucrurile care iti plac si iti displac cu adevarat?

Imi plac oamenii, imi plac norii, imi plac copacii si florile lor, imi plac zambetele, imi plac rolele, imi place limba mea si orasul meu, imi plac copiii. Imi displac vaicarelile, barfele, vorbele pe la colturi (de care ma fac vinovata), oamenii nervosi, agresivi, nerabdatori. Imi place rabdarea, calmul, bucuria, flexibilitatea, atitudinea pozitiva, lucrul bine facut fara incrancenare.

Imi plac diminetile si rasariturile de soare. Imi place marea. Mi-e frica de albine, nu-mi plac cainii vagabonzi. Nu-mi plac oamenii care se ataseaza prea mult de animale, nu-mi plac habotnicii, veganii, gluten-free-ii, martorii lui Iehova de orice fel. Imi place simtul umorului.

Ce ai face in mod exact pentru a obtine maximum de la timpul tau petrecut pe Pamant?

Ce inseamna maxim?

As scrie carti. M-as muta inapoi la Bucuresti, de care mi-e dureros de dor.

Mi-as deschide o scoala.

As cauta un proiect social in care sa cred si sa ma implic, as adopta un copil.

Ce ai face cu timpul care ti-a mai ramas?

M-as marita, mi-as vedea de familie, as progresa spiritual, as citi, as scrie, as vorbi cu oamenii, as face oamenii mai fericiti si lumea mai buna.

Ce tip de munca ti-ai asuma?

Scrisul, lecture publice, dascalia, prezentari, workshopuri, dezvoltare personala plenara fara a fi patetica.

Cu cine ti-ai petrece timpul?

Cu sotul meu, cu copiii mei, cu Iulius, cu mama si tata, cu Melania si ceilalti prieteni, cu oameni bucurosi, cu oameni care stiu ce-au de facut, cu oameni fericiti si impliniti.

Ce locuri ai vizita?

Buenos Aires si toata America de Sud; Africa in multele ei fatete; Indonezia si Australia, Noua Zeelanda, Groenlanda, Islanda, Alaska.

Ce oameni ai intalni?

Oameni cu har si pace sufleteasca.

Pe cine ai ierta si cui ai multumi?

M-as ierta pe mine ca nu pot sa iert. As multumi lui Dumnezeu, mamei, Melaniei, Jemmei, lui Zeenat, lui Vio, Ralucai si altora ca au crezut in mine cand eu nu puteam sa cred.

Ce mostenire sau dar ai lasa lumii dupa ce te-ai duce?

Inimi deschise, vieti schimbate, zambete la amintirea mea, carti.

Zei si dumnezei

Standard
Zei si dumnezei

Azi e Ganesh Chaturti, ziua de nastere si sarbatoarea zeului Ganesh, cel cu cap de elefant. E al treilea Ganesh Chaturti pe care-l petrec in India si sunt mult mai dumirita despre ce inseamna aceasta sarbatoare si care sunt ritualurile care o insotesc.

Povestea

Intr-o zi zeita Parvati a creat un baietel din lemn de santal si pasta de trandafiri si l-a insufletit, numindu-l fiul ei. Aflandu-se ea in scaldatoare, si-a lasat fiul sa pazeasca intrarea, ca sa se poata scalda in tihna. In vremea aceasta Shiva, sotul ei si unul dintre cei mai importanti zei din panteonul hindus, intorcandu-se acasa a vrut sa intre la sotia lui, dar baietelul-paznic i s-a asezat numaidecat in cale. Furios, Shiva a chemat asupra lui oastea (“ganas”) care-l insotea, dar baietelul fiind nascut din Parvati-Shakti (“cea plina de putere”) a infrant singur intreaga oaste. Atunci Shiva si-a dezlantuit furia zeiasca si i-a taiat copilului capul. Auzind zarva care se starnise a iesit la usa insasi Parvati, care s-a infuriat vazandu-si baiatul decapitat. Ca s-a impace, Shiva a trimis soli in cele patru zari sa-i aduca un cap cu care sa repare baiatul. Solii s-a intors cu singurul cap pe care-l gasisera: al unui elefant mort.

Cu cap de elefant si corp de baiat puber, fiul lui Parvati si al lui Shiva a primit numele de Ganesha, Ganesh (“Stapanul Ostirilor”) sau Vinayak (Invingatorul), iar ca vehicul a primit un soarece, ceea ce vrea sa spuna ca mare si mic, lent si iute, greu si usor trebuie sa fie mereu in echilibru.

Sarbatoarea

Festivalul lui Ganesha se sarbatoreste timp de zece zile. Pe strazi apar corturi sau impletituri de nuiele (“pandal”) in care se aseaza o statuie a zeului-elefant. In a zecea zi, adica azi, statuile sunt imbaiate in apa lacurilor si a raurilor. Legenda spune ca zeul, stiind ca oamenii nu pot adora ceva ce nu vad, se intruchipeaza intr-o statuie (idol) pe durata festivalului, urmand ca la finalul celor zece zile sa redevina iarasi invizibil. Pe vremuri, statuile din lut ale zeului Ganesh se lasau in apa sa se topeasca, sa redevina materie, dupa ce o vreme fusesera spirit. Astazi, idolii de plastic, colorati cu vopseluri chimice, plutesc in deriva pe apele lacurilor si raurilor si polueaza enorm. In multe locuri primaria delimiteaza portiuni din lac pentru aceste ritualuri, iar dupa terminarea festivalului trimite echipe sa curete locul de resturile de plastic.

Ganesha este considerat zeul inceputurilor bune, de aceea azi in India se vor semna multe contracte, se vor deschide magazine si milioane de oameni vor simti ca incepe o noua etapa in viata lor.

O urare traditionala este:

Wishing you happiness as big as Ganesh’s appetite, long life as his trunk
Trouble as small as his mouse and moments as sweet as his laddus
Sending you wishes on Ganesh Chaturthi!

Gandul

Am mai scris despre zeul Ganesh si anul trecut si acum doi ani. N-as mai fi scris si anul asta, daca nu m-ar fi fulgerat un gand. Gandul a pornit de la postarea de pe facebook a unui coleg. Sarbatoare fericita, zice el, binecuvantari, fie ca Sfantul Ganesh sa va umple viata de bucurie la acest nou inceput. Repede, am vrut sa-i comentez, “Sarbatoare fericita si tie! Ganesh e zeul meu indian preferat”. Apoi m-am oprit. Mi-am inchipuit ca e Pastele si ca acest coleg, dealtfel in cel mai bun spirit, imi scrie pe facebook “Paste fericit. Iisus e zeul meu crestin preferat.”

Ancorata adanc in ideea ca crestinismul e “adevarat”, in vreme ce islamul, hinduismul si alte religii ale lumii sunt … simpatice? exotice? oricum, ale lor de-acolo, nu “adevarate”, vorbesc de doi ani de zile de “zei indieni” si de Dumnezeu. Poate ca pluralitatea face sa se dizolve unicitatea, poate “unul e in toti tot astfel precum una e in toate” e o vorba mai adanca decat am inteles-o eu.

Dar intelegeti de ce n-am mai zis nimic ca raspuns la urarea colegulu, nu? Ganesha este Dumnezeu. Am fost uluita. In felul in care acest coleg al meu intelege lucrurile, nu exista nicio diferenta intre “Tatal nostru” si “Aum Shrim Gam”, intre zei si dumnezei.

Acum, ca sa nu se sperie tata, am sa spun ca, totusi, Ganesha nu e si Dumnezeul meu. Dar am ajuns in punctul ala in care pot sa schimb imaginea si sa nu-l mai vad doar ca “zeu indian”, ci si ca dumnezeu.

Happy Ganesh Chaturthi!