Ma enerveaza traducerile proaste!

Mi-am facut profil pe Facebox, o unealta de spam gen hi5 prin care toooot primesc invitatii de la unii si de la altii. Evident, dracovenia te trece la inregistrare prin pasul 3 „invite all your friends” si-ti ia ceva minute bune de cautat o metoda prin care sa „sari” acest pas. In plus, are interfata in limba romana si traducerile sunt de toata jena [ma aflu acum pe pagina Gaseste prieteni pe Panoul de Control Facebox :-))))))))]. Câh!

Si tocmai despre traduceri triste voiam sa vorbesc in acest post, indurerata fiind de abundenta lor in ultima vreme si de neglijenta editurilor care le publica [uneori asezonate si cu greselute de tipar, ca oricum nu mai citeste nici dreq carti in era internetului]. Traduceri proaste care mi-au picat in mana in ultima vreme:

• Pozitionarea – Lupta pentru un loc in mintea ta, Al Ries, Jack Trout, tradusa de ??
• Scotidusii liberi, Terry Pratchett, tradusa de Cristina Jinga
  
• Cum sa nu dai chix ca femeie, Carmen Rico Godoy, tradusa de Lolita Tautu si Ana Maria Tamas

Inca nu stiu daca si cartea de azi de la „cotidianul” se va adauga listei de mai sus (e vorba de Lectii de respiratie, Anne Tyler; traducere: Gigi Mihaita), dar avem deja dialoguri greu de urmarit la perfect compus [de unde obsesia asta cu perfectul compus?? dar obsesia mea cu parantezele patrate? ;))] si o constructie nespus de „romaneasca” pe pagina 15: „sala aia mica si stupida de banchet”.

Si mi-am mai amintit de niste traduceri din Mika Waltari – nu mai stiu pe care o incepusem – care dadea cu niste muci extrem de moderni intr-o fasole ce se voia de epoca. O nepotrivire de lexic in context ceva fantastic.

Mi-amintesc din facultate de cursul de traduceri cu dna Leahu prin anul 3, cand ne chinuiam cate o ora sa traducem un dialog din Caragiale sau o descriere de natura din Sadoveanu sau sa gasim un autor roman echivalent ca stil cu X autor spaniol. Cum ne spunea ca nu poti sa traduci beletristica daca nu citesti foarte foarte mult, cu atentie mare la stil si vocabular specific pentru fiecare scriitor. Si cum am citit mai apoi traducerea ei la Dragoste in vremea holerei dintr-o suflare, desi Gabriel Garcia Marquez – la fel ca toti sudamericanii cu exceptia posibila a lui Cortazar – nu m-a cucerit niciodata deplin, doar pentru ca suna atat de bine, atat de frumos in limba romana incat era o placere s-o citesti, sa-i degusti cuvintele si expresiile, cum ar zice Millas.
De la o vreme insa citesc prea multe traduceri sub care ghicesc engleza sau spaniola, ca astea-s limbile mele si de ele ma leg. Traduceri care impiedica lectura (cand nu o fac imposibila, ca-n unele pasaje din cartea cu „scotidusi”), traduceri care-l indeparteaza pe autor de publicul roman.

Si atunci ma intorc la vechile carti din Biblioteca pentru toti, traduse in anii ’70… sau deschid o carte a unui autor roman tanar, ca sa ma conving pe de-o parte ca a existat o vreme cand se traducea foarte bine… si pe de alta ca exprimarea saraca e un semn al timpului, prezent deopotriva la traducatori si [unii] scriitori.

Bonus pentru cei care au citit pana la sfarsit: Un interviu cu Antoaneta Ralian, in Dilema veche