Navel-gazing [hai sa emigram!]

Standard

Ay, que tenga buena suerte amigo/ no te mires al ombligo

Posta de la Traian sta sa cada. In partea de ghiseu si scrisori, unde n-am intrat prea des, fiind mai obisnuita cu partea de mesagerie si pachete (cea mai timpurie manifestare a dragostei de care imi pot aminti este ca primeam pachete: de la omama, din Germania, de la Calafat… tot timpul pachete. Iubeam pachetele!) – deci in partea cu ghisee si scrisori se urca pe o scara tocita si sparta, ca sa intri intr-o maghernita insalubra cu „Trecerea interzisa” scris pe doua din cele trei usi. A treia usa e intrarea la posta. Ghiseele arata ca in anii ’80, cu lemn pana la mijloc, apoi geamuri mizere si crapate. Peretii sunt cazuti, clanta de la usa abia se tine. Femeile lucreaza la calculatoare moderne, pe niste mese din lemn mancate de cari, inconjurate de teancuri de scrisori si hartoage. E coada. In mare parte, batrani care cauta companie mai mult decat servicii postale. Se intind la vorba: cat costa timbrul, vai ce s-a scumpit, dar vederea cat este, oare unde si-a pus ochelarii, si demult nu mai are plicuri adresate? Suna telefonul. Fata de la ghiseul Western Union isi face unghiile, plictisita. Pe peretele coscovit din fund, intre doua geamuri murdare, troneaza o plasma Panasonic (sau LG?). Pe ecran se invarte un text: „reclama dumneavoastra aici”.

Cartea mea de la Amazon, promisa pentru 29 ianuarie, n-a venit nici pana acum. Probabil ca ar trebui sa am rabdare, dar fiind vorba de mine si fiind vorba de „The Gun Seller” si fiind noi azi deja in 6 februarie, rabdarea mea se cam apropie de sfarsit. Dau tarcoale cutiei postale ca un stalker, pandesc postasul, ii hartuiesc pe cei de la posta cu intrebari… in my head, of course, pentru ca sunt mult prea binecrescuta ca sa hartuiesc pe cineva live. Visez ca vin acasa si gasesc scrisoarea; de fapt un ambalaj de carton la fel ca acela pe care l-am gasit, demult, indesat in cutia de scrisori lui Mihai. Primul pachet de la Amazon ever! Nici nu mai stiu ce era, parca un CD. Oricum si pe ala l-am asteptat mult, sau asa mi s-a parut.

O sa vina. Iar daca nu vine, le fac plangere si-mi trimit alta. Stiu asta. Dar m-am plictisit sa astept.

Astept incontinuu. Traiesc in regim de maxima conservare a energiei: minim de efort. Oamenii care vorbesc sau se misca mult imi dau dureri de cap. Probabil ma ajunge lipsa de somn, desi de la o vreme am pus o frana si ma culc totusi pe la 2… jumate. E o perioada de depresie narcisista; o iubesc si e foarte frumoasa. Daca as putea, as dormi incontinuu. E foarte placut sa nu trebuiasca sa fii prezent. Tot ce-mi doresc sa fac e sa citesc bloguri frumoase, sa visez la vietile altora, sa joc wii si sa ma uit la Doctor House. Si sa-l gugalesc pe Hugh Laurie si sa vitesc/vad interviuri cu el si sa-mi schimb poza de pe mess sau de pe desktop. Si sa merg pe strada fara sa stiu unde merg, zambind larg oamenilor. Sa ajut babute sa traverseze strada, sa ajut taximetristi sa gaseasca registrul comertului, sa ajut femei cu sacose sa urce in 133. Sa creez o forma, pentru ca fondul sa urmeze.

Vreau sa plec in UK sau in America sau in Canada. Any ideas cum se face asta? Serios vorbesc. Vreau sa fug.

8 răspunsuri »

  1. Si eu as fugi… Sunt luni de zile de cand traiesc numai asteptand concediul, bucuria vacantei, leneveala ‘cu folos’… :o) Cred ca de la o varsta incolo – cand nu sunt obligatii si familii si copii si chiar si atunci – pentru asta merita sa traim: pentru vacante, pentru a vedea lumea, pentru a cunoaste…

  2. Hi! I saw you linked my blog today so I stopped over to check you out. I don’t know Romanian so I can’t figure out much of what you’re saying (I even tried an online translator but it left out most words so I couldn’t make sense of it still) but I like your blog anyway! :)

  3. Kitty – bun sfat! Ar trebui sa vad unde ma duc inainte sa fug bezmetica :)

    Simply Red – hai sa fugim amandoua!

    Emily – hi and thanks for stopping by! I just discovered your blog today in the WordPress dashboard links and I really liked your posts, so I linked the blog to let my readers discover you as well :-) My blog is basically about things I do, books I read, people I meet and about my city, Bucharest. A few weeks ago I discovered the Fox series „House MD” and I’m absolutely in love with it, so most of my posts now revolve around the series and my long nights of watching 5-6 episodes at a time :)

    I also have a blog in English here: http://smilla-smilla.blogspot.com
    It hasn’t been updated in a while, but this is going to change, soon :)

  4. Ah,ma bag si eu in seama asa degeaba. Sincer,am dat search pe google.ro la Hugh Laurie sa vad ce se zice in limba romana despre el si am dat peste blogul tau. Mi se umple inima de bucurie de fiecare data cand mai descopar cate un fan House MD/Hugh Laurie roman ratacit pe internet.Eu sunt o mare fana si am fazut cam tot ce a facut inclusiv Blackadder,A Bit of Fry and Laurie,o parte din Jeeves and Wooster,cate ceva din ce a facut la inceput de tot in Footlights,majoritatea filmelor.Avem asa un mic cult acasa(si mama e „disperata” dupa el).
    Am citit ca ti-ai comandat cartea lui de pe Amazon si n-a venit.Eu mi-am comandat o data un DVD si a venit in 3 luni cand trebuia sa vina intr-o luna dar asta e,bine ca macar ajung pana la urma comenzile.Am si eu The Gun Seller si am facut-o si cadou de cateva ori dar eu am cumparat-o de pe un bookshop online.E amuzanta cartea,mie mi-a placut mult si simt ca il „cunosc” mult mai bine acum pe Hugh pentru ca,o sa sune ciudat,se vede ca e scrisa de el.

  5. Draga Ada, sincer, ma bucur ca „te-ai bagat in seama” :-)
    Recunosc spasita ca se implinesc aproape 5 ore de cand stau pe net si citesc bloguri despre House si Hugh Laurie. Asta dupa ce am vazut all things Hugh pe youtube, am terminat toate episoadele din House, am vazut A Bit of Fry and Laurie si Maybe Baby si Flight of the Phoenix si fragmente din Sense and Sensibility si Stuart Little. Si am citit blogul lui Stephen Fry :)
    Ma bucur ca si tie iti place si abia astept sa citesc cartea!!

    Eu n-am vazut Blackadder si nici Jeeves and Wooster, ceea ce ma bucura pentru ca se cheama ca nu l-am „epuizat”, nu?

    :)

    Te mai astept!

  6. Si eu imi petrec multe ore chiar pe zi cautand lucruri noi legate de Hugh(I think I’m a bit obsessed)si chiar acum vorbeam cu o prietena la fel de obsedata pe net despre el.
    Am vazut si eu Maybe Baby(il am pe calculator…..ma abtin de la comentarii shallow :D),Flight of the Phoenix(si pe ala il am pe calc),Stuart Little ,101 Dalmatians,tot fragmente numai din Sense and Sensibility,am citit pe blogul lui Stephen Fry(he’s great too)si mai nou am vazut o serie/miniserie ca nu stiu exact ce e ,tot comica,Fortysomething.Am tot asa pe calculator interviurile de la Jay Leno si Colin Ferguson si discursurile de la Globurile de Aur (hai ca nu sunt chiar asa de obsedata ,nu trebuie sa te i-a cu frica :P)+ spre o mie de poze ca n-am putut sa ma decid pe care sa nu le pastrez.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s